Povestea Coroanei de Advent. Ce este Calendarul Advent

Coroana de Advent nu se mai găsește, în prezent, decât în Biserică. Ceea ce vedem pe tarabe, vitrine și în supermarketuri este  manelizarea acestei frumoase tradiții. Confecționate din ramuri de plastic, supraîncărcate cu globuri și fundițe în toate culorile și din toate materialele, pentru toate gusturile, la toate prețurile nu au nicio legătură cu Adventul. Dar care este povestea Coroanei de Advent și ce este Calendarul Advent?

Pentru catolici, Adventul este un timp de pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului, în care ne amintim de prima venire a lui Cristos între oameni şi, prin aceasta, inima şi spiritul sunt conduse la aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârşitul timpurilor. De aceea Adventul este o perioadă de aşteptare evlavioasă şi bucuroasă.

Adventul este marcat prin veșmintele violet ale preoților, omiterea Te Deum și Gloria din rugăciunile liturgice, de la altare lipsesc florile, iar partiturile la orgă sunt mai domoale. La acestea se adaugă Coroana de Advent așezată în apropierea altarului. Este o coroana din ramuri de brad, pe care sunt așezate patru lumânări (numărul duminicilor din Advent).

Cum s-a născut ”Coroana de Advent” aflăm dintr-un material elaborat de Oficiul pentru Pastorația Liturgică și Sacramente.

Tradiția Coroanei de Advent

Coroana de Advent este o tradiţie născută în secolul al XIX-lea în Hamburg. În acest oraş erau mulţi copii orfani care nu aveau o casă, trăiau cerşind şi dormind pe străzi. Unii deveneau mici delincvenţi şi ajungeau în închisoare. Un tânăr pastor evanghelic Johann Heinrich Wichern (1808-1881) a cumpărat o casă mare în Hamburg, a restructurat-o şi a început să adune copiii de pe stradă, să le dea un acoperiş şi ceva de mâncare. Anul 1838 poate fi considerat anul întemeierii casei numite ”Rauhe Haus”. El i-a învăţat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, alţii pictori, grădinari, croitori… şi în felul acesta au încetat de a mai cerşi învăţând să-şi câştige singuri pâinea.

În fiecare an, în timpul Adventului, tânărul pastor Wichern organiza un moment de rugăciune. În Adventul anului 1838, vrând să facă mai frumos acest timp pentru oaspeţii săi, s-a gândit ca fiecare copil să aprindă, începând cu 1 decembrie, în timpul momentelor de rugăciune, câte o lumânare colorată. Din 1840, în fiecare an avea loc în această casă o scurtă ceremonie religioasă: pastorul şi copiii se adunau în dormitor, Wichern povestea ceva despre Advent şi Crăciun şi se intonau multe cântece. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzenandacht (celebrarea lumânărilor). Un prieten de al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe care s-au aşezat lumânările, aşa încât să pară o mare ”coroană de lumină”, Lichterkranz. Se ajungea la Crăciun cu toate cele 24 de lumânări aprinse.

Coroana de Advent sau Coroana de Lumină

Multe persoane au găsit coroana de Advent atât de frumoasă, încât au vrut să aibă chiar în casa lor ceea ce se numea Coroana de lumină. În felul acesta Corona s-a răspândit mai ales în familii.

Dar cine avea în casă un loc atât de mare ca să atârne o coroană de Advent pe care să stea 24 de lumânări? Astfel,  s-a micşorat numărul lumânărilor ajungându-se doar la patru, după cele patru duminici ale Adventului: trei de culoare violet şi una de culoare roşie.

Acest obicei s-a răspândit repede în familiile evanghelice din întreaga Germanie, dar în scurt timp s-a răspândit în lumea anglo-saxonă şi apoi în Franţa. Fiind considerată la origine o tradiţie protestantă, la început a fost privită cu suspiciune în comunitățile catolice.

După Primul Război Mondial, Coroana a  intrat şi în casele catolicilor. În 1925, coroana de Advent, în forma sa actuală, şi-a făcut apariţia într-o biserică catolică din Köln, iar în 1930 la München. Prin 1935, în Austria, a început să se binecuvânteze coroanele de Advent pentru casele particulare.

Coroana de Advent – Semn al regalităţii şi al victoriei

Coroana de Advent este un imn adus naturii care revine la viaţă, atunci când totul pare a se sfârşi, un imn adus luminii care învinge întunericul, un imn adus lui Cristos, adevărata lumină, care vine să învingă întunericul răului şi al morţii.

Ramurile mereu verzi de brad sau de pin din care este făcută coroana sunt semnele speranţei şi vieţii veşnice. Aceste ramuri amintesc de intrarea lui Isus în Ierusalim, primit cu ramuri şi salutat ca rege şi Mesia.

Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale timpului Adventului.

Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea treptată de evenimentul Naşterii lui Isus, de victoria luminii asupra întunericului. Deseori, aprinderea lor are loc seara, pe întuneric.

Lumânările sunt trei de culoare violet şi una de culoare roşie au roz: violet pentru a indica penitenţa şi convertirea; roşie sau roz ca semn al bucuriei pentru iminenta naştere a lui Isus; cea roşie  (roz) se aprinde în a treia duminică de Advent, numită chiarGaudete (Bucuraţi-vă).

În Duminica a IV-a Lumânarea îngerilor (Lumânarea iubirii sau a așteptării ascultătoare este însoțită de multe rugăciuni speciale, printre care: ”O Dumnezeule al iubirii, Emanuel, Dumnezeu cu noi, te mai rugăm o dată: aprinde lumina ta în inimile noastre. Pregăteşte-ne pentru ziua cea mare a venirii tale. Ajută-ne să rămânem în tine; iubirea ta cea mare să umple fiinţa noastră întreagă. Fă-ne să arătăm lumii întregi această iubire, acum şi întotdeauna”.

Astăzi, Coroana de Advent o mai găsim doar în Biserică

Ceea ce vedem pe tarabe, vitrine și în supermarketuri este  manelizarea acestei frumoase tradiții. Confecționate din ramuri de plastic, supraîncărcate cu globuri și fundițe în toate culorile și din toate materialele, pentru toate gusturile, la toate prețurile, vă dați seama acum că  aceste coroane nu mai au nicio legătură cu Adventul.

Citește și Târgul de Crăciun din Craiova pe locul 3 în topul celor mai frumoase târguri din Europa