Îi învaţă pe copiii romi să-şi asume identitatea: Povestea profesoarei de limba romani

Provine dintr-un sat mic și o familie săracă, colegii de clasă o strigau „ţiganca Mezei“, iar învăţătoarea o punea în ultima bancă, alături de sora ei. Și mai rău a fost la liceu…Dar să-i aflăm povestea celei care acum este profesoară de limba romani și nu oriunde!

Anca Mezei, 37 de ani, educatoare și profesoară de limba romani, îi învaţă pe copiii romi să-şi asume identitatea. Presa scrie despre ea că îşi împarte mâncarea cu elevii care vin flămânzi la ore şi îi încurajează să îşi urmeze visurile. Viața ei nu a fost ușoară și tocmai de aceea știe exact despre ce vorbește.

Dintr-un sat mic și o familie săracă, colegii de clasă o strigau „ţiganca Mezei“, iar învăţătoarea o punea în ultima bancă, alături de sora ei. Și mai rău a fost la liceu, când era deja domnișoară, dar tot nu primea niciun fel de respect. „N-aș putea să zic că a fost neapărat o prioritate. Părinții mei m-au trimis la școală pentru că trebuia să mergem la școală, regula asta din societate, să mergi la școală. Tatăl meu terminase 8 clase, iar mama mea 2 clase. Nu m-au împins, am făcut pentru că mi-a plăcut. Chiar îmi amintesc că aveam un oracol în clasa a 8-a și acolo era o întrebare la care trebuia să răspunzi ce vrei să devii când o să fii mare și eu îmi doream să devin sportivă, cântăreață și învățătoare. Și uite că am devenit învățătoare, educatoare, mi s-a îndeplinit visul”, spune Anca Mezei despre parcursul ei în viață, pe care l-a descris de altfel și în mass media în general.

„Am terminat două facultăți: una la București și pe limba romani, la Cluj, la UBB, dar și un master în asistență și dezvoltare comunitară”, mai completează Anca Mezei.

 Merge din casă în casă să stea de vorbă cu părinții

Azi este educatoare și profesoară de limba romani în cea mai mare comunitate de romi din Europa – 9.000 de suflete care locuiesc în oraşul Săcele. Puțini dintre ei vin la școală. Trebuie subliniat faptul că a ajuns educatoare într-un sat fără grădiniță pentru copiii romi, așa că a construit de una singură o grădiniță în podul unei biserici. Treptat a adus rând pe rând tot mai mulți copii la grădiniță – în prezent are înscriși aproximativ 30, de la 4-5..

În ceea ce privește școala, Anca merge din casă în casă să stea de vorbă cu părinții copiilor. Anca are grijă să cumpere mereu biscuiţi, napolitane şi covrigi pentru cei care vin la școală cu stomacul gol. În plus e deja de notorietate faptul că la grădiniță are pauze când le pune copiilor muzică țigănească ori manele, pentru ca ei treptat să realizeze că e mediul lor așa cum îl știu, aceasta e baza pe care Anca construiește, cu răbdare.

S-ar putea spune că acești copii vin din niște familii care nu pun foarte mult preț pe educație. Dar….„Poate că n-aș putea să spun că nu pun preț pe educație, ci poate mai degrabă aș putea să subliniez faptul că nu conștientizează cât de important este actul educativ în sine, calitatea. Poate că unii dintre ei se mulțumesc cu faptul că copiii vin la școală pur și simplu, însă nu constientizează că este important ce ai învățat în ziua respectivă și că dacă nu ai învățat prea multe, nu ai cum să te dezvolți în societate”, conchide Anca Mezei.