Povestea salciei de Florii

Evangheliile și tradiția ne transmit frumoasa poveste a salciei de Sărbătoarea Floriilor.

Pe drumul spre Golgota, Mântuitorul, obligat să-și ducă crucea, s-a prăbușit de trei ori sub povara acesteia. Mântuitorul este plin de răni, epuizat de drumul anevois și umilința la care este supus. Autorii evangheliilor ne spun că trupul Mântuitorului era tot o rană. Potrivit tradiției, la intrarea în pretoriu, unde Pilat l-a judecat pe Cristos, acesta l-ar fi arătat mulțimii după proces, spunând ”Ecce Homo” (Ioan 19,5), ”Iată Omul”.

Dar cu ultimele puteri, pe calea Crucii, Mântuitorul se agață de trunchiul firav al unei sălcii, care îl ajută să se ridice.

Tradiția ne mai  amintește că Mama Mântuitorului, în drum spre locul rastignirii Fiului, avea de trecut o apă și că tot o salcie i-a înlesnit să ajungă pe celălalt mal. Și în semn de recunoștință pentru ajutorul dat Maicii Domului, credincioșii vin cu ramuri de salcie  la biserică în Sărbătoarea Floriilor.

Știm de la evangheliști că, înainte de a fi răstignit, Mântuitorul a fost biciuit folosindu-se, se pare, nuiele de salcie. Durerea salciei a fost atât de mare încât aceasta a decis ca ramurile ei înălțate spre soare să coboare în semn de umilință spre pământ.

 Salcia este întotdeauna verde, în preajma sărbătorii Paștelui, pregătită să celebreze Sărbătorile Pascale.

Ramurile ei sunt purtate în procesiuni, sunt binecuvântate și păstrate până se usucă.

În mult zone, stupii sunt înconjurați de sălcii, mâțișorii căzuți sunt aruncați în ogorul proaspăt brăzdat pentru a da recoltă bună sau sunt puși la fântîni pentru a păstra calitatea apei.  

De asemenea, ramurile sfințite se atârnă la uși pentru protecția locuinței și a familiei, sunt puse sub pernă  de fete  pentru  fi mai frumoase și a-și găsi alesul în acel an, sunt așezate pe mormintele celor dragi, iar unii le pun pun în jurul taliei pentru scăpa de dureri .