Precizări ale Agenţiei Naţionale Antidoping, după ce Simona Halep a fost depistată pozitiv
Agenţia Naţională Antidoping a intervenit cu precizări, după ce Simona Halep a fost depistată pozitiv. ANAD a anunțat că Roxadustat se încadrează în Lista Interzisă la secţiunea S2, având agenţi activatori ai factorilor care induc hipoxia.
Conform articolului 4.2.2 din Codul Mondial Anti-Doping, ”în scopul aplicării articolului 10, toate substanțele interzise vor fi substanțe specifice, cu excepția cazurilor prevăzute de Lista Interzisă. Nicio metodă interzisă nu va fi metodă specifică, dacă nu este prevăzută expres ca metodă specifică în Lista Interzisă.”
În ce privește comentariul la articol, ”substanțele și metodele specifice prevăzute la articolul 4.2.2 nu trebuie nicidecum considerate mai puțin importante sau mai puțin periculoase decât alte substanțe sau metode dopante. Dimpotrivă, ele sunt pur și simplu substanțe și metode care, cel mai probabil, au fost consumate sau utilizate de un sportiv pentru un alt scop decât sporirea performanței sportive.”
Standardul Internațional Lista Interzisă intră în vigoare la 1 ianuarie și se actualizează în fiecare an sau ori de câte ori apare o modificare pe care WADA o comunică.
Substanța FG-4592 (Roxadustat) se încadrează în Lista Interzisă la secțiunea S2 – HORMONI PEPTIDICI, FACTORI DE CREȘTERE, SUBSTANȚE ÎNRUDITE ȘI MIMETICE, agenți activatori ai factorilor care induc hipoxia.
Stabilizatorii factorilor care induc hipoxia s-au regăsit pe Lista Interzisă din anul 2011. În 2015 și 2016 a fost introdusă denumirea FG-4592 în cadrul acestei secțiuni de stabilizatori ai factorilor care induc hipoxia.
Din anul 2017 a fost adăugată în Lista Interzisă denumirea internațională a FG-4592 Roxadustat.
Substanța Roxadustat este considerată substanță nespecifică.
În termeni simpli, gestionarea rezultatelor implică toate aspectele, pornind de la revizuirea cazului, la notificarea sportivului (sau a persoanei implicate), la acuzarea sportivului și soluționarea cazului, care poate include o procedură de audiere și apel. Un caz poate fi închis iar gestionarea rezultatelor se poate încheia în oricare dintre aceste etape.
Schematic, pentru prezența, utilizarea, tentativa de utilizare și posesia, sancțiunea se aplică astfel:
Vinovăția – Orice încălcare a obligațiilor sau orice lipsă de grijă aferentă unei anumite situații. De exemplu, atunci când un sportiv sau o altă persoană nu ține cont de reglementările anti-doping sau nu acordă atenție riscurilor pe care le presupune comportamentul său.
Lipsa vinovăției sau neglijenței este atunci când sportivul sau altă persoană stabilește că nu știa sau nu bănuia, și nu ar fi putut în mod rezonabil să știe sau să bănuiască, chiar și demonstrând cea mai mare precauție, că a folosit sau i-a fost administrată o substanță interzisă sau o metodă interzisă sau a încălcat în orice alt fel o reglementare anti-doping.
Acest lucru se întâmplă numai în circumstanțe excepționale. De exemplu, dacă un sportiv a fost sabotat de un concurent.
În acest caz, și numai dacă ar putea fi dovedită și/sau în baza unei balanțe a probabilităților considerate opțiunea cea mai probabilă, perioada de suspendare ar putea fi eliminată.
Lipsa vinovăției sau a neglijenței semnificative este atunci când gradul de vinovăție sau neglijență a unui sportiv sau a altei persoane nu este suficient de „semnificativ” pentru a fi determinat încălcarea reglementărilor anti-doping. În acest caz, perioada de suspendare aplicabilă poate fi redusă în funcție de gradul de vinovăție.
”Intenționat” este atunci când un sportiv sau o altă persoană se angajează într-un comportament despre care știe că va constitui o încălcare a reglementărilor anti-doping sau despre care știe că prezintă un risc semnificativ de a duce la o încălcare a reglementărilor anti-doping – art. 10.2.3* din Cod
Un caz care implică o substanță nespecifică este presupus intenționat, cu excepția cazului în care sportivul sau altă persoană poate stabili că nu a fost intenționat.
Un caz care implică o substanță specifică se presupune că nu este intenționat, cu excepția cazului în care organizația anti-doping stabilește că încălcarea reglementărilor anti-doping este intenționată.
Atunci când încălcarea este intenționată, perioada de suspendare este de 4 ani.
Articolul 10.2.3 din Cod prevede o definiție specială a termenului „intenționat”, care este numai în sensul articolului 10.2.: “suspendarea pentru prezența, utilizarea sau tentativa de utilizare sau deținerea unei substanțe interzise sau a unei metode interzise”.
Substanțe specifice și nespecifice
Pentru o substanță specifică, perioada de suspendare este de 2 ani, cu excepția cazului în care organizația anti-doping poate dovedi că utilizarea sa a fost intenționată.
Intenția directă: Sportivul știa că acțiunile sale reprezentau o încălcare a reglementărilor anti-doping.
În practică, acest lucru este foarte dificil de dovedit. Chiar și atunci când o substanță interzisă este înscrisă pe recipientul suplimentului sau al medicamentului, un sportiv poate pretinde că a fost ignorant, mai ales dacă acest lucru este susținut de dovada lipsei de educație.
Dar, intenția directă poate fi, de asemenea, dedusă în anumite cazuri, cum ar fi cele care implică pașaportul biologic al sportivului (ABP).
Intenție indirectă: Sportivul știa că există un risc semnificativ ca atitudinea sa să constituie sau să ducă la o încălcare a reglementărilor anti-doping și nu a ținut cont de acest risc.
Iată o analogie a intenției indirecte: Dacă, la figurat vorbind, un sportiv aleargă într-un „câmp minat” ignorând toate semnele de oprire de-a lungul drumului, poate avea intenția principală de a trece prin „câmpul minat” nevătămat. Dar, sportivul care acționează într-un mod atât de nesăbuit acceptă, în același timp, că un anumit rezultat (respectiv un rezultat analitic pozitiv) s-ar putea întâmpla și, prin urmare, acționează cu intenție (indirectă).
Cine are sarcina probei?
Articolul 3.1 din Cod prevede că organizațiile anti-doping au sarcina de a stabili că a avut loc o încălcare a reglementărilor anti-doping. Apoi, sportivul sau altă persoană este responsabilă pentru respingerea încălcării sau pentru demonstrarea faptelor sau circumstanțelor specifice.
De exemplu, un sportiv ar putea stabili că a existat o abatere de la Standardul Internațional pentru Laboratoare (ISL), care ar fi putut provoca în mod rezonabil un rezultat analitic pozitiv (AAF).
Apoi, dacă sportivul demonstrează că a avut loc o abatere de la ISL, organizația anti-doping va avea sarcina de a stabili că abaterea nu a cauzat rezultatul analitic pozitiv.
În multe cazuri care implică un rezultat analitic pozitiv, sportivul va trebui, de asemenea, să stabilească originea substanței interzise.
Evaluarea gradului de vinovăție*
În evaluarea gradului de vinovăție al unui sportiv sau al altei persoane, se ține cont de:
experiența sa;
dacă are statut de persoană protejată;
dacă există considerații speciale, cum ar fi o dizabilitate;
gradul de risc care ar fi trebuit să fie perceput de sportiv;
posibil alternativ – nivelul de precauție și verificare în raport cu gradul de risc.
Apoi, se iau în considerație următoarele elemente obiective și subiective:
Element obiectiv: ce nivel de precauție ar fi trebuit să manifeste o persoană rezonabilă în situația sportivului sau a altei persoane?
Element subiectiv: care ar fi fost așteptările din partea acestui sportiv sau a acestei persoane în raport cu capacitățile lor personale?
Elementul obiectiv ar trebui să fie utilizat pentru a determina în ce categorie de vină se încadrează un caz, iar elementul subiectiv poate fi apoi utilizat pentru a plasa sportivul în partea de sus sau de jos a categoriei.
Pentru a determina gradul de vinovăție a unui sportiv în cazul unui test pozitiv după utilizarea unei substanțe interzise, o organizație anti-doping ar putea analiza următoarele elemente:
Elemente obiective ale vinovăției:
Sportivul a verificat eticheta produsului sau ingredientele?
Sportivul a comparat lista ingredientelor cu Lista Interzisă (Lista)?
Sportivul a efectuat o căutare pe internet a produsului?
Sportivul s-a asigurat că produsul provine de la o companie de renume?
Sportivul a consultat experți relevanți (cum ar fi un medic) înainte de a utiliza produsul?
Elemente subiective ale vinovăției:
Vârsta și / sau experiența sportivului?
Există îngrijorări legate de limbă sau de mediu?
Ce educație anti-doping a primit sportivul? Ce nivel de educație anti-doping este accesibil în mod rezonabil sportivului?
Există și alte deficiențe personale? (De exemplu, sportivul a luat produsul pe o perioadă lungă de timp, fără incidente? Ingredientele au fost verificate anterior? Sportivul suferă de un grad ridicat de stres? Nivelul de conștientizare al sportivului este redus de o greșeală neglijentă, dar ușor de înțeles?).
*(CAS 2013/A/3327)
Informarea publică – prevederile Codului Mondial Anti-Doping:
14.3.1 După ce înştiinţarea a fost remisă sportivului sau altei persoane, în conformitate cu Standardul Internaţional pentru Gestionarea Rezultatelor, precum şi organizaţiilor anti-doping relevante, în conformitate cu Articolul 14.1.2, pot fi făcute publice de către organizaţia anti-doping cu responsabilitate în gestionarea rezultatelor: identitatea sportivului sau a altei persoane care este notificată în legătură cu o posibilă încălcare a reglementărilor anti-doping, substanţa sau metoda interzisă şi natura încălcării, şi dacă sportivul sau o altă persoană face obiectul unei măsuri de suspendare provizorie.
14.3.6 (…), nicio organizaţie anti-doping sau niciun laborator acreditat de WADA, sau reprezentant oficial al acestora nu va face comentarii publice cu referire la aspectele specifice ale unui caz aflat în desfăşurare (spre deosebire de descrierea generală a procedurii şi aspectelor ştiinţifice), cu excepţia răspunsurilor la comentarii publice atribuite sportivului, altei persoane, sau anturajului acestora sau altor reprezentanţi, sau bazate pe informaţii furnizate de aceştia.
Simona Halep a fost testată pozitiv cu roxadustat, la o probă recoltată la US Open, turneu de la care a fost eliminată în primul tur de Daria Snigur, scor 2-6, 6-0, 4-6.