„Prima dată am ajuns în România noaptea. Eram trist și obosit”. Mărturisirile chef-ului Antonio Passarelli

Publicat: 04 dec. 2021, 23:00, de Eliza Popa, în LIFESTYLE , ? cititori
„Prima dată am ajuns în România noaptea. Eram trist și obosit”. Mărturisirile chef-ului Antonio Passarelli

Antonio Passarelli este unul dintre cei mai cunoscuți bucătari italieni din România. Are o poveste de viață spumoasă, presărată cu momente vesele și triste, tipic italiene, dar totodată și tipic românești!

Antonio vorbește despre bunicul său, care era ”mafiot adevărat”. „Era un om extraordinar, dar era mafiot. Din acela adevărat. El avea respect pentru toată lumea. De mic copil, îmi spunea: „Antonio, nu contează ce lucruri faci în viață. Important e să le faci bine. Dacă eu eram un măturător de stradă, sigur strada aceea era cea mai curată”.Prima dată am ajuns în România, noaptea. Eram trist și obosit, nu mi-a plăcut deloc hotelul în care stăteam și nici ce am văzut. Dar am văzut, totuși, Timișioara – atunci era un oraș pur, poate era vorba și de naivitate.., era imediat după Revoluție!„, mai spune Passarelli.

Demult visez la un loc mic, dar foarte mic…

Nu-i dispace în țara noastră – Passarelli trăiește de 31 de ani în România – dar recunoaște că este este dezamăgit de felul în care au decurs lucrurile la noi în țară. „Sunteți prietenoși, m-am bucurat de felul în care m-ați adoptat dar sunt dezamăgit. În primii ani, am întâlnit oameni speciali: scriitori, filozofi, critici literari..și eram ferm convins că România putea să se dezvolte altfel. Sincer, credeam că se poate. Am rămas aici pentru că vedeam multe șanse aici…” a declarat Passareli la Radio România Actualități. Visul lui? „Demult visez la un loc mic, dar foarte mic, cu patru mese și să se cheme «C’era una volta». Un loc unde vreau să gătesc fără toată tehnologia de astăzi, cum se gătea acum patruzeci de ani – o tigaie și o flacără.

Fără fițe, fără grădini în farfurii, fără floricele… mâncare cum făcea mama. Locul ăsta as vre să-l fac la mare, să văd marea, marea din sudul Italiei, albastră, profundă, incredibilă”, conchide, printre altele, Passarelli.