Primăria Galați a așteptat banii din PNRR ca să restaureze un palat din centrul orașului, abandonat de 30 de ani

Finanțările puse la dispoziție prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) au reprezentat marea șansă pentru rezolvarea unor probleme importante cu care se confruntă unele comunități, de realizare a unor lucrări care nu pot fi finanțate cu puținii bani ce pot fi alocați de la bugetele locale, însă în lipsa unor strategii concrete de „redresare și reziliență” locală mulți primari s-au concentrat tot pe obținerea finanțărilor pentru lucrări care puteau fi finanțate și prin alocări eșalonate de la bugetele locale.

Deși putea folosi șansă accesării prin PNRR a unor finanțări pentru rezolvarea unor probleme mult mai importante ale orașului, care sunt prea costisitoare pentru a fi finanțate de la bugetul local, cum ar fi consolidarea taluzului Falezei Dunării, afectat de tasare sau înlocuirea conductelor instalațiilor de utilități afectate de rugină care determină nivelul ridicat al pânzei freatice și instabilitatea terenurilor din oraș, Primăria Galați a accesat mai multe finanțări prin PNRR pentru reabilitarea a 3 cinematografe sau a unor imobile, lucrări care puteau fi realizate și pe bani de la bugetul orașului.

Finanțare de 14 milioane de lei pentru reabilitarea Palatului „Gheorghiu”

Primăria Galați a anunțat joi obținerea prin PNRR a unei finanțări de 14 milioane de lei pentru proiectul „Renovare integrată – Reabilitare imobil str. Domnească nr. 24”. Concret, este vorba de reabilitarea Palatului „Gheorghiu”, un imobil de patrimoniu din centrul orașului, care a fost abandonat de primărie de peste 30 de ani.

Lucrările în valoare de 14.267.400 lei vor consta în restaurarea şi consolidarea faţadelor clădirii pe laturile dinspre strada Domnească şi strada Gamulea, dar în condițiile în care întreaga structură a clădirii este afectată și nu mai poate fi vorba de o consolidare, clădirea va fi reconstruită în spatele fațadelor.

În devizul lucrărilor mai sunt trecute racorduri și branșamente la instalațiile de apă-canal, electrice și gaze, realizarea finisajelor interioare şi exterioare,  o nouă sistematizare a căilor de acces şi pietonale, amenajarea şi împrejmuirea terenului, termoizolaţii la pereţi şi acoperiş, instalarea unor sisteme alternative de producere a energiei electrice şi termice pentru consum propriu si utilizarea surselor regenerabile de energie, instalarea sistemelor de climatizare și a unor sisteme de management energetic integrat pentru clădiri, dar în deviz mai găsim și lucrări de „reabilitare termică”, care nu prea sunt justificate în cazul unei construcții ridicate de la zero.

A fost prevăzută și instalarea unor echipamente antiefracţie, precum și „dotarea cu mobilier adecvat pentru birouri”, ceea ce înseamnă că municipalitatea se pregătește să intre în competiția locală de „spații de închiriat pentru birouri”, o activitate din care la Galați nu se prea se mai fac bani de când accentuarea căderii economice a orașului a diminuat considerabil numărul noilor investitori.

De la „Căminul elevilor secundari”, Braseria „Palace” și Drogheria „Florența” la ruina de astăzi

Palatul „Gheorghiu” a fost construit în 1923-1925, pentru a găzdui 100 de elevi săraci. Simion Gheorghiu, președinte al Comitetului școlar al Liceului „Vasile Alecsandri” a investit în construirea și mobilarea ,,Căminului elevilor secundari Simion Gheorghiu“ două milioane de lei în construcție și alte 3 milioane pentru a se finanța cazarea și hrana elevilor și cheltuielile de administrare a căminului.

Imobilul cu două etaje era o construcție solidă, care a și rezistat bombardamentelor din cele două războaie mondiale, care au pus la pământ aproape patru mii de case din Galați. Structura de rezistență este din zidărie de cărămidă, bolțile sunt tot din cărămidă iar planșeele dela etaj sunt din lemn, sprijinite pe șine de metal. În perioada interbelică în spațiile de la parter funcționau Braseria „Palace”, magazinul „Gioconda”, Drogheria „Forența”.

Primăria Galați a abandonat Palatul „Gheorghiu” timp de 30 de ani, după ce Ministerul Culturii a refuzat să aprobe demolarea

Au trecut aproape 30 de ani de când Primăria Galați ar fi trebuit să reabiliteze Palatul „Gheorghiu”, înscris  în Lista Monumentelor Istorice sub codul GL-II-m-B-03011. Însă la acel moment Primăria Galați avea alte planuri, voia să demoleze clădirea de pe strada Domnească nr 24 și în locul ei să ridice o altă clădire.

În 1994, fostul primar PSM-PDAR- PDSR-ApR-PUR-PC-ALDE-PPUSL Eugen Durbacă a vrut să demoleze palatul, dar Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a respins cererea de declasare din Lista Monumentelor Istorice. „Prin calităţile plastice ale faţadei şi prin amplasamentul său, care marchează începutul rezervaţiei istorice de arhitectură a străzii Domneşti, imobilul îşi justifică păstrarea statutului de monument istoric”, era răspunsul comisiei.

Demersurile pentru demolarea palatului au fost reluate în 2003 de fostul primar PSD Dumitru Nicolae, care voia să construiască în locul acestuia un sediu al primăriei, cu „Casa Cărții” la parter. Ministerul Culturii a respins și această cerere impunând ca structura imobilului să fie refăcută cu obligația păstrării fațadelor. Supărat din cauza noului refuz, primarul a abandonat Palatul „Gheorghiu”.

Acum, după 20 de ani, s-a ajuns din nou la situația din 2003. Clădirea va fi demolată și reconstruită, dar vor fi păstrate fațadele.

A fost construit un tunel din lemn, pentru ca tencuială și cărămizile să nu cadă peste gălățenii care trec pe trotuar

Au urmat 20 de ani în care primarii și consilierii municipali au fost indiferenți la ruina din centrul orașului, care se dezintegra. Pe fondul acestui dezinteres al municipalității au apărut și revendicatorii de ocazie. Mai întâi a revendicat un apartament un fost chiriaș care susținea că el cumpărase apartamentul, în contradictoriu cu primăria, care susținea că acel contract fusese anulat.

Apoi a apărut Valentina Gherghevici, care a solicitat retrocedarea susținându-și calitatea de moștenitor cu un act de adopție care fusese anulat de instanță. A urmat și un al 3-lea revendicator, Mihai Popleșanu, care solicita restituirea „in integrum” a Palatului „Gheorghiu”, susținându-și calitatea de moștenitor printr-un hățiș de legături familiale.

În toată perioada în care aceste revendicări s-au aflat pe rolurile instanțelor de judecată, Primăria Galați nu mai putea să aloce fonduri în prevenirea dezintegrării Palatului „Gheorghiu”, deoarece era vorba de un imobil revendicat.

Prin 2013, fostul primar PNL-UNPR Marius Stan, a dispus sudarea unor plase metalice la vitrinele de la parterul clădirii, pentru ca oamenii străzii să nu mai pătrundă în clădire. Tot din dispoziția lui Marius Stan, în 2015, pe trotuar a fost construit un tunel consolidat cu grinzi foarte groase din lemn, pentru ca tencuiala și cărămizile care se desprindeau frecvent din pereții Palatului „Gheorghiu” să nu îi rănească pe gălățenii care treceau prin zonă.

Au mai trecut 6 ani în care gălățenii s-au plimbat prin „tunelul de lemn” din centrul orașului

Seria retrocedărilor s-a încheiat în urmă cu șase ani. În aprilie 2016, în dosarul 501/121/2014 Tribunalul Galaţi a respins acţiunea lui Popleșanu ca inadmisibilă, decizie menținută și de Curtea de Apel Galaţi. A urmat recursul lui Popleșanu la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin sentința nr 937/06.06.2017 a respins recursul. Sentința pronunțată de Înalta Curte fiind irevocabilă, Primăria Galați a redevenit proprietara Palatului „Gheorghiu” cu acte-n regulă.

Dar deși primăria a deveni proprietar al imobilului, primarul Ionuț Pucheanu (PSD), ales în 2016, nu a dat importanță Palatului „Gheorghiu”. La un moment dat a comandat o expertiză a clădirii, dar nu a urmat nimic spectaculos, nici măcar o promisiune că se vor aloca fonduri pentru o revizie a „tunelului de lemn” rezervat gălățenilor.

Astfel, după 6 ani de la momentul în care Primăria Galați a redevenit proprietara Palatului „Gheorghiu”, gălățenii care au drum prin centrul orașului trebuie să treacă prin „tunelul de lemn”.

Era nevoie ca oficialii de la Bruxelles să aloce României banii prin PNRR pentru ca gălățenii să scape de acest „ritual” obligatoriu?