Probleme în justiția românească: Salarii nejustificate, inechități și instabilitate legislativă

Sistemul judiciar din România se confruntă cu o serie de provocări majore în gestionarea finanțelor publice, aspecte care pun sub semnul întrebării eficiența și sustenabilitatea acestuia pe termen lung. Analizând detaliile din cadrul „Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar și a justiției ca serviciu public 2025-2029”, reiese clar că există numeroase lacune în managementul financiar, care afectează grav performanța instituțiilor judiciare și, implicit, calitatea serviciilor oferite cetățenilor.

Fondurile pentru salarii domină bugetul sistemului judiciar

Unul dintre cele mai mari obstacole în calea eficienței financiare în justiția românească este alocarea disproporționată a fondurilor pentru salarii. Conform raportului, „fondul de salarii domină cheltuielile sectorului”, ceea ce limitează semnificativ posibilitățile de investiție în modernizarea infrastructurii judiciare sau în tehnologia necesară pentru un sistem mai eficient. Deși salariile personalului judiciar sunt esențiale, concentrarea prea mare asupra acestora lasă puține resurse pentru investiții de capital, esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung a sistemului.

Această dependență de cheltuielile curente, fără o alocare mai echilibrată a fondurilor, face ca justiția să rămână într-un stadiu de stagnare, incapabilă să se adapteze rapid la cerințele unei societăți moderne.

Discrepanțele în distribuirea fondurilor: Inechități între instanțe și parchete

Un alt punct critic evidențiat în documentul strategiei este modul în care sunt distribuite alocările bugetare între instanțele și parchetele din țară. Se subliniază că aceste alocări reflectă dimensiunea și competențele fiecărei instituții, dar nu pun accent pe performanță. Astfel, există riscul ca unele instituții să beneficieze de mai multe resurse decât altele, chiar și în condițiile în care eficiența lor nu justifică un astfel de tratament financiar. Această abordare poate genera inechități în accesul la justiție, având un impact direct asupra calității actului de justiție în diferite colțuri ale țării.

Riscurile generate de drepturile salariale restante

Una dintre cele mai mari provocări financiare ale sistemului judiciar românesc este legată de drepturile salariale restante. Acestea reprezintă o sumă considerabilă din totalul fondului de salarii, iar procesele legale care au apărut pe fondul contestațiilor salariale au dus la o creștere semnificativă a acestei datorii. În 2021, drepturile salariale restante reprezentau aproape 20% din fondul de salarii al instanțelor, iar acest procent a fost și mai mare în cazul parchetelor.

Aceste restanțe nu doar că pun o presiune financiară enormă asupra bugetului sectorului judiciar, dar generează și un volum mare de muncă administrativă, pe care resursele umane deja suprasolicitate nu îl pot gestiona eficient. Aceasta reprezintă o povară administrativă care împiedică buna funcționare a sistemului și creează riscuri suplimentare pentru instituțiile responsabile.

”Cheltuielile cu drepturile salariale restante au crescut atât în termeni absoluți, cât și în termeni relativi. În anul 2021, acestea reprezentau 19,6% din fondul de salarii și 14,2% din bugetul tuturor instanțelor și 26,7% și, respectiv, 24% din cel al tuturor parchetelor.

Alocările bugetare sunt determinate într-un proces de jos în sus, de agregare a cererilor individuale pe liniile de autoritate (adică de la cel mai mic la cel mai înalt nivel de ordonator de credite), cererile inițiale bazându-se în general pe ajustarea liniară, în sus, a alocărilor din anul anterior. Aceste ajustări sunt diferite ca mărime și sunt filtrate prin departamentele bugetare ale MJ și ale Ministerului Public – și, începând cu anul 2023, și ale ÎCCJ (pentru bugetul de salarii) – înainte de a fi trimise la MF pentru a fi armonizate, în cele din urmă, cu limitele anuale de cheltuieli”, se spune în document.

Instabilitatea cadrului legislativ

Un alt aspect care subminează stabilitatea financiară a sistemului judiciar este complexitatea și volatilitatea cadrului legislativ care reglementează salariile. În ultimii ani, numeroase modificări și suprapuneri legislative au generat confuzie și au adâncit instabilitatea sistemului de salarizare. Aceste schimbări frecvente au dus la o serie de procese în instanță, iar contestațiile legate de discriminare salarială au fost tot mai numeroase, ceea ce a dus la creșterea continuă a drepturilor salariale restante.

Astfel, instabilitatea legislativă nu doar că creează conflicte între autoritățile judiciare și angajați, dar pune și o presiune enormă pe resursele financiare ale sistemului, care nu reușește să facă față cerințelor salariale impuse de aceste acțiuni legale.

Responsabilitatea ÎCCJ

Recent, Legea nr. 304/2022 a transferat responsabilitatea gestionării bugetului salarial către Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Aceasta înseamnă un efort suplimentar considerabil pentru instituție, care trebuie să îndeplinească noile atribuții cu resurse umane insuficiente și cu o complexitate administrativă sporită. Chiar dacă au fost făcute demersuri pentru completarea schemei de personal, este clar că această schimbare va pune o presiune semnificativă pe ÎCCJ, care se află deja într-un context de resurse financiare limitate.