Psihologia electoratului român: între superficialitate și captivitate, soarta națiunii e decisă de neisprăviți

România se află într-o stare politică paradoxală: un electorat ce pare blazat și deziluzionat, dar care continuă să valideze aceleași partide și politicieni, chiar dacă aceștia oferă promisiuni inconsistene și soluții de moment. Această situație ridică întrebări disperate despre ce anume motivează opțiunile electorale ale românilor și despre capacitatea noastră, ca națiune, de a ieși din cercul vicios al alegerilor incoerente.

De ce continuă românii să voteze pentru partide care mimează socialismul și practică pomana? De ce se comportă românii – când vine vorba de vot – ca galerii ale unor echipe de fotbal? Și, poate cel mai dureros, este oare normal ca toți cetățenii, indiferent de nivelul de educație sau informare, să aibă dreptul de vot?

Iluzia alegătorului rațional

Una dintre marile iluzii ale democrației este presupunerea că alegătorii sunt raționali, că ei votează pe baza unor analize profunde ale programelor politice și ale capacității liderilor de a guverna eficient. În realitate, majoritatea alegătorilor români sunt influențați de factori superficiali: charisma liderilor, promisiuni populiste sau sentimentul de apartenență la un grup social sau etnic. În România, unde cultura politică este slab dezvoltată, iar educația civică este aproape inexistentă, acești factori cântăresc enorm în decizia de vot.

Captivitatea în iluzia schimbării

Românii par să se afle într-un cerc vicios de speranță și dezamăgire. În timpul campaniilor electorale, partidele, și aici PSD este campion absolut, promit schimbări radicale și soluții rapide la problemele economice și sociale. Aceste promisiuni sunt adesea acompaniate de pachete de asistență socială, majorări salariale sau pensii crescute – o „pomană” care face parte din strategia tradițională de cumpărare a voturilor. Alegătorii, mulți dintre ei loviți de sărăcie și lipsă de perspective, cad ușor în această capcană, votând în speranța unei îmbunătățiri imediate a vieții lor. De fapt, acest tip de vot anulează posibilitatea unei dezvoltări pe termen lung, deoarece liderii care oferă pomeni nu sunt neapărat interesați să creeze infrastructura necesară pentru un progres real.

PSD: socialism de fațadă și pomană eternă

PSD se prezintă ca un partid socialist, dar în realitate, politica sa este mai degrabă una de întreținere a dependenței de stat. Promovând programe sociale și majorări de salarii și pensii, PSD a reușit să creeze o dependență între cetățeni și stat, unde oamenii așteaptă permanent ajutor de la guvern, în loc să fie stimulați să se dezvolte prin propriile forțe. Acest „socialism” este, de fapt, o formă de clientelism politic, unde beneficiile economice sunt distribuite într-un mod calculat pentru a maximiza susținerea electorală. În loc să investească în educație, sănătate sau infrastructură, PSD se limitează la măsuri de moment, menite să asigure fidelitatea electoratului său de bază.

De ce votează „troglodiții”?

O întrebare incomodă, dar esențială, este dacă ar trebui să aibă toți cetățenii drept de vot, indiferent de nivelul lor de educație sau informare. Într-o democrație ideală, fiecare cetățean ar trebui să fie capabil să facă alegeri informate și responsabile. În România, însă, nivelul scăzut de educație civică și politică face ca o mare parte a electoratului să voteze pe baza unor impulsuri sau a unor promisiuni fără fundament. Acești „troglodiți” electorali, cum ar fi numiți peiorativ, nu reprezintă doar un segment izolat al societății, ci o mare parte a populației, care este vulnerabilă la manipulare și populism.

Ne îngroapă „proștii”?

Din păcate, în orice democrație, inclusiv în cea românească, majoritatea are puterea de a decide soarta unei națiuni, chiar dacă această majoritate nu este întotdeauna informată sau rațională. În acest context, este ușor să vedem cum deciziile majorității, ghidate de populism și promisiuni deșarte, pot „îngropa” o națiune, perpetuând o guvernare slabă și coruptă.

Da. Ne cam îngroapă ”proștii”. Fiindcă nu sunt capabili să formuleze, în primul rînd la nivelul propriilor conștiințe, adevăratele probleme ale țării. Nu reușesc să depășească etapa viscerală a propriului amar zilnic. Sunt convinși că președintele țării dă pensii, case, butelii. Iar politicienii noștri de vârf mențin deliberat această confuzie maladivă.

Răspunsuri la problemele principale ale românilor

Presupunem, naiv, că toți cei care așteaptă voturile românilor sunt dispuși să răspundă la chestiunile care ne frământă cu adevărat. Iată care ar trebui să arate cele cinci întrebări ale zilei în România, întrebări la care foarte mulți români așteaptă, în fapt și nerostit, răspunsuri oneste și soluții clare:

1. Ce facem cu economia și creșterea prețurilor?

Inflația și creșterea constantă a prețurilor, mai ales la alimente, energie și combustibili, afectează direct nivelul de trai al românilor. Oamenii se întreabă dacă guvernul va veni cu soluții reale pentru a stăpâni inflația și pentru a stabiliza economia. Întrebarea esențială este: Cum vom putea trăi mai bine și când vom simți o ușurare economică?

2. Cât de siguri suntem în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor geopolitice?

România, fiind vecină cu Ucraina și foarte aproape de Rusia, se află într-o zonă de instabilitate. Mulți români se întreabă cât de sigură este poziția țării în contextul actual, dacă NATO oferă suficientă protecție și cum ar trebui să se pregătească România pentru orice posibilă escaladare a conflictului. Suntem în siguranță în cazul în care situația se agravează?

3. Cum gestionăm criza din educație?

În mod constant, învățământul românesc este lovit de greve, proteste și nemulțumiri, iar rezultatele slabe din examene și testele internaționale reflectă o realitate tristă. Părinții, elevii și profesorii vor răspunsuri despre cum poate fi reformat sistemul educațional astfel încât să fie performant și echitabil. Când va deveni educația o prioritate reală și de ce schimbările întârzie?

4. Cum combatem corupția și ineficiența din sistemul public?

Corupția rămâne o problemă endemică în România, afectând totul, de la sănătate, la justiție și infrastructură. Deși s-au făcut pași înainte, mulți oameni au senzația că lucrurile nu s-au schimbat esențial. Când vom avea instituții publice care funcționează corect și eficient, fără a fi dominate de interese politice sau de corupție?

5. Când se vor finaliza proiectele mari de infrastructură?

Românii sunt exasperați de întârzierile constante în construcția de autostrăzi, spitale regionale și alte proiecte mari de infrastructură. Planurile există, fondurile europene sunt la dispoziție, dar implementarea lasă de dorit. De ce durează atât de mult să construim infrastructura vitală și când vom vedea schimbări reale pe acest front?

Aceste întrebări nu reflectă frământările majore ale poporului român. Ele nu fac parte din preocupările celor atârnați de poartă, în așteptarea pachetelor electorale de pe la partide. Sunt prea puțini cei aflați în căutare de răspunsuri clare și soluții eficiente pentru problemele acute cu care se confruntă societatea.

Le vom obține vreodată?

Examen pentru dreptul de a vota?

Întrebarea este provocatoare și ridică o problemă reală legată de calitatea și maturitatea deciziilor politice ale electoratului. Ideea unui examen pentru obținerea dreptului de vot a fost discutată de-a lungul timpului în diverse forme, dar ea implică mai multe probleme morale, etice și practice.

Pe de o parte, este adevărat că alegătorii nu sunt întotdeauna bine informați sau maturi în deciziile lor politice. Sunt influențați de populism, emoții, fake news sau de promisiuni nerealiste. În multe cazuri, votul nu reflectă neapărat un interes rațional pe termen lung, ci reacții imediate, impulsive sau personale.

Cine ar stabili subiectele unui asemenea examen?

Pe de altă parte, dreptul la vot este unul dintre pilonii democrației moderne. Dacă am introduce un examen, cine ar stabili ce înseamnă „maturitatea politică”? Cum s-ar crea criteriile corecte și obiective? Ar putea fi un risc major de a crea o elită politică care să definească cine este „demn” de a vota și cine nu, lucru care ar contrazice tocmai principiul egalității de șanse și al participării largi la viața politică.

N-a ieșit bine, când s-a pus problema concret

Mai mult, istoric vorbind, orice încercare de a limita accesul la vot (pe bază de educație, venit, rasă etc.) a dus la inegalități și nedreptăți. În SUA, de exemplu, au existat „testele de alfabetizare” pentru afro-americani, menite să-i împiedice să voteze. Asemenea mecanisme au fost folosite pentru a menține anumite grupuri la putere.

Soluțiile raționale există

O soluție mai eficientă și mai echitabilă ar fi educația politică. Dacă școlile ar pune un accent mai mare pe formarea gândirii critice, pe înțelegerea proceselor politice și economice, cetățenii ar putea deveni mai bine informați și mai capabili să ia decizii raționale. De asemenea, accesul la informație veridică, sprijinirea presei independente și combaterea dezinformării sunt pași esențiali.

Dar… sunt acești pași posibili? La cum arată România azi, nu.

Nu putem vorbi despre un mediu formativ eficient, în condițiile în care abandonul școlar este la cote alarmante. Pregătirea corpului didactic este în scădere și rezultatele bacalaureatelor merg din ce în ce mai prost.

Nici părinții nu mai (prea) cred că procesul educațional are sens. Iar, majoritatea celor care pun accent pe o pregătirea școlară bună a odraslelor, o fac cu gândul la un export intelectual izbăvitor.

Calea către o schimbare reală

Pentru ca România să iasă din acest cerc vicios, este nevoie de o schimbare profundă în educația civică și politică. Fără cetățeni informați și responsabili, orice schimbare politică va fi superficială și temporară. De asemenea, este nevoie de o maturizare a clasei politice. Care să nu mai recurgă la populism și pomeni pentru a câștiga alegerile, ci să ofere soluții reale și durabile.

Aceasta din urmă este problema adevărată a României. Maturitatea guvernanților. Are, cum bine știți, legătură cu unul dintre cuvintele noastre preferate. Responsabilitate. Dar, s-o recunoaștem, e greu să rămâi responsabil când ai ajuns, în sfârșit, la vândut covrigii perfecți. Cei fără gaură.

Să fim serioși. Nu se va întâmpla curând.

România se află la o mare răscruce. Vom continua să ne afundăm în mocirla alegerilor incoerente, sau vom reuși să ne (re)educăm și să facem alegeri care să ne ducă spre un viitor mai bun? Răspunsul depinde de capacitatea noastră de a înțelege și de a ne asuma responsabilitatea pentru viitorul nostru politic și social.