Putin și paradoxul Kursk: Războiul retoricii versus realitatea de pe teren

Publicația The Washington Post a ridicat o întrebare fundamentală despre leadership-ul lui Vladimir Putin: de ce răspunde atât de încet și ezitant în momentele de criză majoră, în ciuda unei retorici belicoase care domină scena internațională?

Titlul analizei, „În fața crizei, Vladimir Putin tinde să înghețe”, ilustrează perfect contrastul dintre discursul său agresiv și inabilitatea de a reacționa prompt și decisiv atunci când este pus sub presiune. Ultimul episod ce evidențiază această problemă este incursiunea ucraineană în regiunea Kursk, un eveniment ce pare să fi expus din nou slăbiciunile fundamentale ale regimului de la Kremlin.

Slăbiciunile unei autocrații verticale

Incursiunea din Kursk este doar ultimul exemplu dintr-o serie de eșecuri care au subminat autoritatea lui Putin de la declanșarea invaziei în Ucraina, în februarie 2022. Fie că vorbim despre eșecul de a răsturna guvernul ucrainean în primele zile ale invaziei, revolta mercenarilor Wagner condusă de Evgheni Prigojin, sau atacul islamist asupra sălii de concerte Crocus City Hall, răspunsul Kremlinului a fost de fiecare dată lent și haotic. Tatiana Stanovaia, fondatoarea grupului de analiză R.Politik, subliniază că stilul lui Putin este unul caracterizat de secretomanie și reticență în a lua decizii rapide. Oficialii săi, la rândul lor, par mai preocupați să-și ascundă greșelile decât să raporteze realitatea din teren, de teamă să nu-l nemulțumească pe liderul suprem.

Incursiunea din Kursk: un nou eșec militar?

Încă de la începutul atacului ucrainean asupra regiunii Kursk, conducerea militară rusă a încercat să minimizeze impactul. Generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General, a insistat în mod fals că ofensiva ucraineană a fost stopată, în timp ce realitatea de pe teren spunea altceva. Într-o întâlnire televizată, Putin a părut vizibil agitat, întrerupându-l iritat pe guvernatorul interimar al orașului Kursk, Andrei Smirnov, atunci când acesta a raportat amploarea incursiunii: 28 de sate capturate și peste 2.000 de ruși dispăruți. Cu toate acestea, Putin a continuat să evite să menționeze public criza, preferând să se concentreze pe alte activități, precum întâlnirile cu guvernatorii regionali și președintele Autorității Palestiniene.

Realitatea regimului Putin: minciuni și autoconservare

Mihail Hodorkovski, un opozant al regimului Putin exilat, a descris ofensiva de la Kursk ca fiind o expunere a „adevăratei naturi a regimului Putin: un sistem construit pe minciuni, indiferență și autoconservare”. Deși Ministerul Apărării rus a susținut că a eliminat peste 2.800 de soldați ucraineni, aceste declarații au fost contrazise chiar de bloggerii militari naționaliști ruși, care au confirmat progresele ucrainene. Video-ul difuzat de Ministerul Apărării, care ar fi arătat atacuri rusești în regiunea Kursk, s-a dovedit a fi fals, fiind filmat anterior în Ucraina.

Putin, între un război de uzură și perspectivele de pace

Deși incursiunea din Kursk a umilit Armata rusă și a demonstrat rezistența Ucrainei, nu a modificat esențialul războiului, care rămâne unul de uzură. Presiunile asupra Ucrainei sunt tot mai mari, mai ales în contextul incertitudinilor legate de viitoarele livrări de arme occidentale și de posibilitatea ca, în cazul unei victorii a lui Donald Trump în alegerile din SUA, acesta să forțeze încheierea unui acord de pace favorabil Rusiei.

Un lider „înghețat”, dar nu răsturnat

În ciuda daunelor continue aduse autorității sale, regimul lui Putin nu se confruntă cu riscul prăbușirii. Sondajele recente arată că, deși 58% dintre ruși susțin încetarea războiului, majoritatea se opun concesiilor teritoriale. Potrivit analiștilor, criza a subminat autoritatea lui Putin, dar nu și puterea sa efectivă. Tatiana Stanovaia subliniază că elitele rusești și publicul larg au devenit obișnuiți cu imprevizibilitatea și lipsa de influență asupra deciziilor politice, ceea ce îi face să accepte situația actuală fără a încerca să o schimbe.

În final, chiar și în fața unei umilințe evidente, regimul Putin continuă să supraviețuiască, susținut de un sistem autocratic bine consolidat și de un popor resemnat în fața unei conduceri care, mai mult decât să conducă, preferă să înghețe în momentele de criză.