Putin, tot mai izolat după compromisul cu Wagner

Revolta ”Wagner” împotriva conducerii ministerului rus al Apărării are la bază cu totul şi cu totul alte cauze decât cele divulgate public. La mijloc sunt fondurile speciale provenite de la Kremlin, în valoare de zeci de miliarde de dolari aflate, în principal, la discreția serviciului secret al armatei (GRU) și a serviciului de informații externe (SVR),  din care erau finanţate trupele de mercenari conduse de Evgheni Prigojin.

Cauza care a declanşat rebeliunea „Wagner” a fost decretul ministrului Apărării de la Moscova, Serghei Șoigu, care obliga trupele de mercenari să semneze, de la sfârșitul acestei luni, contracte direct cu ministerul şi care a pus capac acestei afaceri bãnoase gestionatã de GRU și SVR. Practic, decretul tandemului Putin-Şoigu stopa pomparea banilor în armata lui Prigojin, implicit în afacerile generalilor din serviciile secrete.

Prigojin, susţinut cel mai probabil de elitele din GRU şi SVR,  a reacționat imediat după semnarea decretului și a declarat că ”Wagner este perfect integrat în sistemul general și complet subordonat intereselor Rusiei”. Ceea ce se traducea cã „Wagner” a fost şi este folosit în orice scop, de la comploturi politice, asasinate și implicare deschisă în zonele de confllict din lume unde Rusia își promovează și susține interesele, exemple fiind Siria, zona Africii și desigur Ucraina.

Graţie finanţãrii provenitã de la regimul Putin, grupul ”Wagner” a ajuns cea mai mare armată de mercenari din lume, aflată însã sub controlul celor mai tari servicii secrete ruse, GRU și SVR, servicii care controlau și dirijau discreționar și fluxurile de bani aferente.

Generalii GRU, „pãrinţii” Wagner

Ideea înființării ”Wagner” i-a aparținut lui Dmitri Utkin, ofițer de informații militare (GRU), care este și comandantul militar al armatei de mercenari, și al cărui nume de cod era chiar ”Wagner”.

Liderului suprem de la Kremlin i-a plăcut la nebunie ideea, el declarând în aprilie 2012 cã ”o astfel de forţă este un instrument pentru realizarea intereselor naţionale fără implicarea directă a statului”.

Graţie acceptului lui Putin, generalii GRU au mers mai departe în acea perioadă și au încercat chiar să impună legiferarea înființării și activității societăţilor comerciale militare, proiect eşuat însă la presiunea conducerii ministerului Apărării și a furnizorilor tradiționali ai armtei ruse, care și-au văzut amenințate afacerile. Exact cum s-a întâmplăt ziele acestea, când şoigu a dorit preluarea în forță de către armată a grupurilor de mercenari și a fondurilor destinate operațiunilor clandestine ale acestora.

Miza conflictului Putin – Wagner

Conflictul Putin – Prigojin trebuie înţeles, iatã, în contextul expresiei des utilizatã în Rusia, ”Moscova înseamnă mai multe Moscove”. Cercurile de interese de la Moscova nu sunt politice așa cum extrem de prost se vehiculează în Occident, care demonstrează pe zi ce trece că habar nu are de ce întâmplă cu adevărat în Rusia. Ele sunt în primul rând financiare. Cine stăpânește în Rusia fluxurile de bani se înscrie pe ”orbita” Kremlinului. Ca atare, ”sateliții” sunt mai mulți, iar Putin poate decide oricând vrea sacrificarea unuia sau altuia și înlocuirea imediată cu un altul. De aceea, revolta lui Prigojin trebuie privitã ca fiind revolta generalilor GRU şi SVR care își văd amenințate veniturile ilegale provenite din afacerea cu armata de mercenari, în condițiile în care la sfârșitul lunii iunie expiră termenul în care aceste grupări vor fi desființate dupã ce vor semna contractele cu Ministerul Apărării.

Probabil, dupã dispariţia ”Wagner” vor dispãrea multe alte armate de mercenari din Rusia, cãci dupã acelaşi model și FSB dar și SVR și-au creat propriile armate de mercenari, chiar dacă mult mai mici. Astfel, de pierdut ar avea grupãrile din GRU şi SVR care au înființat şi distribuit banii cãtre ”Wagner” – armatã care numără acum, conform declarațiilor de ultimă oră ale lui Prigojin, aproximativ 50.000 de luptători, din care 25.000 reprezintă rezerva strategică a grupului.

Soarta lui Putin mai ţine de doar de trio-ul FSB – Ministerul de Interne- Rosguardia

Acceptul lui Putin de a-i permite lui Prigojin sã plece nepedepsit în Belarus dupã insurecţia armatã, aratã cã liderul de la Kremlin a evitat abil un război între armată și grupul de mercenari, mai exact între liderii armatei, Șoigu -Gherasimov și Prigojin fără a-și pierde însă autoritatea de ”țar”. Putin a înţeles cã un asemenea rãzboi i-ar fi fost fatal, deoarece soldații și ofițerii de rând sunt deja cu sufletul în tabăra lui Prigojin, iar trecerea acestora în tabãra mercenarilor și cu armamentul din dotare  în tabăra ”Wagner” ara doar o chestiune de timp.

Plecarea lui Prigojin în Belarus nu stinge însã ameninţarea la adresa liderului de la Kremlin, deoarece existã legături invizibile extrem de durabile legate între cei care au luptat alături, legături care nu pot fi tăiate la ordin. Dovada acestor legãturi stã faptul cã Prigojin a intrat nestingherit cu trupele în Rusia, ba chiar a fost întâmpinat cu aplauze și îmbrățișări de către militarii ruși.

Acum, dupã acest conflict intern, Putin iese clar slãbit, deoarerce rămâne doar cu trupele speciale ale FSB, ale Ministerului de Interne și ale celebrei Rosguardia, cãci pe trupele armatei nu se mai poate baza.

Singura ieșire din situație pentru liderul de la Kremlin ar fi înlocuirea luii Șoigu și a lui Gherasimov de la conducerea militară a Rusiei. Insã îndepãrtarea acestora ar însemna excluderea implicitã a „şamanilor” lui Șoigu și a „șarlatanilor” lui Gherasimov care s-au îmbăgățit pe seama războiului din Ucraina. Dar, în aceste condiții, lui Putin va rãmâne practic izolat, cel puţin în ceea ce priveşte conflictul din Ucraina.

Aşa cã acum soarta lui Putin depinde de cum va avea înţelepciunea să joace cartea banilor, ca în celebra zicală cu ”Natașa, dai rublei i nașa” (Natașa, îi dai o rublă și-i a noastră”).  

Oricum, lumea trebuie sã înţeleagã cã în contextul actual, o schimbare imediatã a lui Putin de la Kremlin ar fi total fatidicã, atât pentru Rusia, dar mai ales la nivel global, ţinând cont de contextul geopolitic actual.