Puțină istorie, nu strică. Dealtminteri, în opt ani, nu s-a schimbat nimic. ,,Las Fierbinți” nu a trecut la euro

Între ,,mărețele succesuri” clamate de politicieni, instruiți de finanțiști se află și trecerea României la euro. A curs multă apă pe  Dâmbovița, Mugur Isărescu mai are cinci ani la BNR, până va pleca definitiv acasă, în 2029, fără să se poată mândri cu mărețele sale realizări, încununate de trecerea la ,,euroi”.

Fan al serialului ,,Las Fierbinți”, cu care, de mulți ani, ProTV dă românilor pâine și circ, Mugur Isărescu a explicat, pe ințelesul vulgului, de ce România nu poate trece la euro.

Trecerea la euro e un vis prea îndepărtat. Aceasta a spus-o chiar el, inclusiv când a fost audiat, pe 1 octombrie, la Parlament, pentru un nou mandat de guvernator la Banca Națională a României (BNR).

12:11, 20.11.2024 • ECONOMIE

Romgaz se împrumută în euro mai ieftin decât statul român

15:29, 28.10.2024 • ECONOMIE

Leul, stabil faţă de euro, în ciuda deficitului comercial şi a diferenţialului de inflaţie în raport cu zona euro

,,Bucureștiul ar putea adopta euro, pentru că are o economie dezvoltată și condițiile cerute. Dar „Las Fierbinți” poate să treacă la euro ? Nu poate!”, a întrebat, retoric, guvernatorul BNR, cu umor (noi îl vedem amar), cu ocazia unei prelegeri la Facultatea de Drept a Universității București, unde i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa.

Acesta arăta atunci că va fi foarte dificil ca euro să fie adoptat prea curând în România, deoarece țara are o dezvoltare economică disproporționată, cu județe și orașe foarte bogate și regiuni adânc pauperizate, lipsite de perspective imediate de progres economic.

Și asta se întâmpla în 2014, în România, deci în urmă cu 10 ani, timp în care la ,,cârma țării”, în direcția construirii ,,capitalismului dâmbovițean”, s-au perindat mai multe guverne, și de stânga și de dreapta.

Toți au vorbit în campaniile electorale, ca un titlu de glorie, despre adoptarea euro în România, când nici ei nu mai credeau în asta. Însă, dădea bine la electorat și, ca temă de gândire săracului, ca acesta să mai uite de foamea zilnică.

Da! Niciun guvern de până acum nu a reușit să aducă țara în situația de a îndeplini criteriile de convergență pentru adoptarea monedei unice euro, stabilite de Uniunea Europeană, prin Tratatul de la Maastricht.

Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a renunțat, de mult timp, și el, în aparițiile sale publice, să mai vorbească despre adoptarea euro în România, lăsând pe fiecare să speculeze ce vrea, debusolându-i, prin atitudinea lui, chiar și pe cei mai buni analiști economici.

Isărescu s-a ,,scuzat”, cu ocazia prelegerii de la Drept, spunând auditoriului că el a făcut tot ce a depins de BNR, dar lucrurile nu au decurs așa cum a sperat el.

„Eu am negociat cu Uniunea Europeană aderarea la uro. Ei au spus 2010, eu am spus 2007, arătând că suntem pregătiți, dar aderarea la euro este o chestiune politică”

,,Pentru noi am spus că ar fi bine, așa ca un reper, 2018. Remarcând memoria unui consens politic trebuie să vedem și putința de a atinge acest proiect”, arăta guvernatorul.

Când ar putea trece România la euro? Poate niciodată!

Potrivit celei mai recente evaluări a Comisiei Europene, în acest moment, România nu este pregătită să treacă la moneda euro, iar un termen realist ar fi anul abia anul 2030.

Cum zice proverbul din bătrâni: ,,Boală lungă, moarte sigură”.

Inițial, politicienii vorbeau despre adoptarea euro încă din 2012, apoi 2015, apoi 2019, apoi 2027, 2028 sau 2029, apoi s-au… oprit, iar recent Guvernul a renunțat să mai avanseze o dată pentru aderarea la moneda unică europeană. Termenele anterioare, asumate în mod oficial de Guvern, fuseseră 2019, respectiv 2024.

Și, acum, puțină istorie și finanțe

În urmă cu opt ani, România era ,,fruntașa” țărilor care urmau să adopte moneda unică europeană și respecta integral indicatorii macroeconomici necesari. Acum am ajuns la coada grupului de state din afara Eurozonei în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor economice necesare, respectiv cele cinci criterii de la Maastricht.

Reamintim că la aderare ne-am asumat trecerea la euro iar acum suntem doar într-o fază de tranziție, până când nivelul de dezvoltare și echilibrele la nivel macroeconomic ne vor permite acest lucru. Cu observația că mai avem de lucrat și la armonizarea legislației, așa numitul criteriu juridic.

De reținut și faptul că România era în plutonul fruntaș al UE în anul 2016 la situația macroeconomică deoarece respecta 13 din cei 14 indicatori stabiliți pentru tabloul de bord al dezechilibrelor potențiale stabilit pentru statele membre UE, dar ulterior a evoluat în rău la doi indicatori critici.

Astfel, a fost depășită sistematic și semnficativ limita de creștere a costului muncii (15,4% în 2017, 29,6% în 2018 și 24,9% în 2019 față de cel mult 12% permis) și ne-am dus spre limita de -4% din PIB cu deficitul contului curent, luat ca medie pe ultimii trei ani, după -4,4% din PIB în 2018 și -4,6% din PIB în 2019 (contraperformanțe „diluate de rezultatul -2,8% din 2017, care se va înrăutăți cu certitudine în 2020).

Acum opt ani…

Raportul de convergență 2016: „În luna aprilie 2016, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de -1,3%, nivel net inferior valorii de referință de 0,7% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… deficitul bugetar și datoria publică s-au încadrat în nivelurile prevăzute de criteriile de la Maastricht în anul 2015… În perioada de referință mai 2015-aprilie 2016, ratele dobânzilor pe termen lung s-au situat, în medie, la 3,6%, valoare inferioară celei de referință de 4,0% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor…Cursul de schimb al leului românesc în raport cu euro a manifestat, în medie, un grad relativ înalt de volatilitate în perioada de referință. La data de 18 mai 2016, cursul de schimb a fost de 4,4990 lei pentru un euro, respectiv cu 1,7% mai depreciat față de nivelul mediu din luna mai 2014. (în mecanismul de testare a stabilității, unde se poate intra doar DUPĂ îndeplinirea celorlalte cerințe și cu aprobarea statelor din Eurozonă, cerința este de +/-15% – n.r.) Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem. România este stat membru al UE care face obiectul unei derogări și, în consecință, trebuie să respecte toate cerințele de adaptare prevăzute în articolul 131 din Tratat.”

În rezumat, raportul CE 2016 certifica faptul că România a bifat toți cei patru indicatori care puteau fi îndepliniți și avea perspectiva de a intra în mecanismul cursurilor de schimb ERM II ( abervierea este din lb. engleză), pentru a demonstra timp de cel puțin doi ani că poate păstra cursul de schimb în jurul unei parități centrale față de euro care urma să fie stabilită. Cât despre criteriul juridic, acesta putea fi rezolvat pe parcurs, simultan cu plasarea în ERM II.

Încă din 2018 se vedea degringolada…

„Raportul de convergență 2018: În luna martie 2018, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de 1,9%, valoare egală celei de referință de 1,9% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… deficitul bugetar și datoria publică s-au încadrat în anul 2017 ( primul, la limită, însă – n.r.) în nivelurile prevăzute de criteriile de la Maastricht…

România nu îndeplineşte în prezent niciunul dintre cele patru criterii economice necesare pentru adoptarea monedei euro, respectiv: stabilitatea preţurilor, soliditatea finanţelor publice, stabilitatea cursului de schimb şi convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung.

Concluzia este cuprinsă în Raportul de convergență 2020, publicat miercuri de către Comisia Europeană.
De precizat: potrivit raportului publicat în 2016, România îndeplinea la acel moment criteriile de aderare la mecanismul cursului de schimb (ERM 2), singurul punct pe care-l mai avea de bifat.

Criteriile care descalifică România:

Legislația – în special Legea 312 privind statutul Băncii Naționale a României (BNR) nu este pe deplin compatibilă cu articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile privesc independența băncii centrale, interzicerea finanțării monetare și integrarea băncii centrale în SEBC la momentul adoptării euro.

Stabilitatea prețurilor – rata medie a inflației din România în ultimele 12 luni (până în martie 2020) a fost de 3,7%, cu mult peste valoarea de referință de 1,8%.”Se estimează că aceasta va rămâne mult peste valoarea de referință în lunile următoare”, notează CE.

Finanțele publice – ca urmare a încălcării tratatelor europene în 2019, Comisia a lansat procedura de deficit excesiv împotriva României (deficitul bugetar a depășit pragul de 3% din PIB). Comisia estimează că România va avea un deficit de 9,2% din PIB în acest an, respectiv de 11,4% din PIB în 2021, în situația în care măsurile economice rămân aceleași. Datoria publică ar urma să rămână sub pragul de 60%, însă va înregistra o creștere abruptă în acest an, la 46,2% din PIB de la 35,2% din PIB în 2019.

Evoluția cursului de schimb – Deși cursul de schimb este ținut în echilibru, România nu este în ERM II, care presupune o complementaritate a indicatorilor. În contextul pandemiei Covid-19, leul a înregistrat o depreciere de 1,1% în raport cu euro. În martie 2020, leul a fost cu 3% mai slab decât euro față de nivelul de acum doi ani.

Convergența randamentelor pe termen lung – Randamentul mediu pe termen lung al României a fost de 4,4% în martie, peste valoarea de referință de 2,9%.

Factori adiționali – Comisia a analizat și alte aspecte legate de economia României, printre care balanța de plăți și integrarea piețelor.

Soldul extern al României a trecut în teritoriul negativ în 2017, pentru prima dată în cinci ani și s-a deteriorat la -3,3% din PIB în 2019, cea mai slabă evoluție din rândul țărilor analizate de CE.

Astfel, a fost depășită sistematic și semnficativ limita de creștere a costului muncii (15,4% în 2017, 29,6% în 2018 și 24,9% în 2019 față de cel mult 12% permis) și ne-am dus spre limita de -4% din PIB cu deficitul contului curent, luat ca medie pe ultimii trei ani, după -4,4% din PIB în 2018 și -4,6% din PIB în 2019 (contraperformanțe „diluate de rezultatul -2,8% din 2017, care se va înrăutăți cu certitudine în 2020).

Tot acum opt ani …

Raportul de convergență 2016: „În luna aprilie 2016, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de -1,3%, nivel net inferior valorii de referință de 0,7% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… deficitul bugetar și datoria publică s-au încadrat în nivelurile prevăzute de criteriile de la Maastricht în anul 2015… În perioada de referință mai 2015-aprilie 2016, ratele dobânzilor pe termen lung s-au situat, în medie, la 3,6%, valoare inferioară celei de referință de 4,0% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor…Cursul de schimb al leului românesc în raport cu euro a manifestat, în medie, un grad relativ înalt de volatilitate în perioada de referință. La data de 18 mai 2016, cursul de schimb a fost de 4,4990 lei pentru un euro, respectiv cu 1,7% mai depreciat față de nivelul mediu din luna mai 2014. (în mecanismul de testare a stabilității, unde se poate intra doar DUPĂ îndeplinirea celorlalte cerințe și cu aprobarea statelor din Eurozonă, cerința este de +/-15% – n.r.) Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem. România este stat membru al UE care face obiectul unei derogări și, în consecință, trebuie să respecte toate cerințele de adaptare prevăzute în articolul 131 din Tratat.”

În rezumat, raportul CE 2016 certifica faptul că România a bifat toți cei patru indicatori care puteau fi îndepliniți și avea perspectiva de a intra în mecanismul cursurilor de schimb ERM II ( abervierea este din lb. engleză), pentru a demonstra timp de cel puțin doi ani că poate păstra cursul de schimb în jurul unei parități centrale față de euro care urma să fie stabilită. Cât despre criteriul juridic, acesta putea fi rezolvat pe parcurs, simultan cu plasarea în ERM II.

Încă din 2018 se vedea degringolada…

„Raportul de convergență 2018: În luna martie 2018, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de 1,9%, valoare egală celei de referință de 1,9% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… deficitul bugetar și datoria publică s-au încadrat în anul 2017 ( primul, la limită, însă – n.r.) în nivelurile prevăzute de criteriile de la Maastricht…

Cursul de schimb al leului românesc în raport cu euro a manifestat, în medie, un grad relativ înalt de volatilitate în perioada de referință. La data de 3 mai 2018, cursul de schimb a fost de 4,6658 lei pentru un euro, respectiv cu 3,7% mai depreciat față de nivelul mediu din luna mai 2016.

În perioada de referință aprilie 2017-martie 2018, ratele dobânzilor pe termen lung din România s-au situat, în medie, la 4,01%, valoare superioară celei de referință de 3,2% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor…Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem.”

Pe scurt, deja pierdusem criteriul ratei dobânzilor pe termen lung, deși depășirea nu era mare. Eram deja la limită cu inflația, după trecerea efectului temporar al scăderilor conjuncturale de TVA care ne-au scos chiar din referința de raportare pe motiv de inflație negativă accidentală, și cu deficitul bugetar iar perspectiva era destul de clară, date fiind tendințele deja conturate și greu de contracarat în absența unor măsuri de temperare a creșterii prea rapide a veniturilor și consumului.

Și acum…

Raportul de convergență 2020: „În luna martie 2020, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de 3,7%, nivel net superior valorii de referință de 1,8% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… Privind în perspectivă, există preocupări serioase referitoare la sustenabilitatea convergenței inflației în România pe termen mai îndelungat… Deși, în România, datoria publică s-a încadrat în nivelul prevăzut la Maastricht (cei care au scris că România nu mai îndeplinește nici un criteriu Maastricht, au preluat abordarea formală a unui singur criteriu referitor la finanțele publice per total, compus din doi indicatori, deficitul bugetar și datoria publică – n.r.), deficitul bugetar a depășit valoarea de referință de 3% din PIB în anul 2019, astfel că s-a inițiat procedura de deficit excesiv în luna aprilie 2020, conform căreia această țară trebuie să își corecteze deficitul excesiv până în anul 2022 cel târziu… În perioada de referință aprilie 2019 – martie 2020, ratele dobânzilor pe termen lung din România s-au situat, în medie, la 4,4%, valoare superioară celei de referință de 2,9% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor.

Cursul de schimb al leului românesc în raport cu euro a manifestat, în medie, un grad scăzut de volatilitate în perioada de referință. La data de 31 martie 2020, cursul de schimb a fost de 4,8238 lei pentru un euro, respectiv cu 3,7% mai depreciat față de nivelul mediu din luna aprilie 2018… Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem.”

Pe scurt, am pierdut pe drum din 2016 încoace criteriile de inflație, deficit bugetar și dobânda pe termen lung, cu ecarturi considerabile față de valorile de referință limită pe care ar fi trebuit să le îndeplinim. Deși, în 2018, aveam toate datele să ne sesizăm și să luăm măsuri, pentru a nu pierde criteriile în care ne-am încadrat cu greu după ieșirea din criză.

Singurul indicator rămas ( încă) la nivelul cerut este cel al datoriei publice. Dar, de la mai puțin de 40% din PIB ne îndreptăm rapid spre 55% în 2021 și riscăm să pierdem pe termen mediu și acest criteriu, potrivit unei recente estimări a CE, care vede pentru finalul acestui deceniu o creștere alarmantă la 90% din PIB.

De reținut și două aspecte mai puțin comentate. Și anume stagnarea în materie de adoptare a legislației, unde, independent de evoluțiile din economie, nu ne împiedica nimeni să îmbunătățim cerințele referitoare la independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem.

Precum și nuanța importantă a gradului scăzut de volatilitate a monedei naționale. Spre deosebire, paradoxal, de volatilitatea relativ înaltă constatată în 2016 sau 2018, deși deprecierea menționată în raport a fost mai mult decât dublă în termeni procentuali față de acum patru ani. Ceea ce reprezintă indirect o notă bună dată politicii monetare, în pofida regimului suboptimal în care a trebuit să opereze, urmare a politicii fiscal-bugetare.

La final, mustrarea la adresa performanței în politicile economice, împreună cu soluția…

Începând din luna iunie 2017, România a făcut obiectul procedurii aplicabile abaterilor semnificative în cadrul componentei preventive a Pactului de stabilitate și creștere și, începând din luna aprilie 2020, constituie obiectul procedurii de defcit excesiv în cadrul componentei corective. În repetate rânduri, autoritățile nu au luat măsuri eficiente de corectare a abaterii semnificative de la traiectoria de ajustare în direcția atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu; soldul structural a înregistrat abateri semnificative și în creștere față de anul 2016…Vor fi necesare măsuri semnificative de consolidare care să conducă la corectarea deficitului excesiv și la asigurarea sustenabilității finanțelor publice.(între surse Celentano din ,,Las Fierbinți)