Rabinul Josef Wasserman – mesaj din Ierusalim: „Să ne rugăm ca Hanukkah să ne aducă lumina păcii în ţară şi în lumea întreagă!”

Rabinul Comunității Originarilor din România, Josef Wasserman, a acordat un interviu Ziarului Puterea, în care transmite un mesaj de pace și lumină popoarelor român și evreu.

În acest an, românii și evreii au aniversat în aceeași perioadă Crăciunul și Hanukkah – Sărbătoarea Luminii, care durează timp de opt zile.

„Cu prilejul sărbătorilor luminilor și sărbătorilor poporului român, vreau să transmit, prin intermediul Ziarului Puterea, din orașul sfânt Ierusalim, „Crăciun fericit” poporului român!”. Felicitări calde și urări de succes, sărbători fericite în numele meu și al enorașilor mei poporului român, cu speranța de mai bine și progres în toate domeniile. Să ne rugăm ca Hanukkah să ne aducă lumina păcii în țară și în lumea întreagă, cu bucurie pentru poporul roman și evreu!„, transmite Rabinul Wasserman, președinte al Fundației pentru Promovarea și Dezvoltarea Iudaismului Român.

„Nu prin forță, nu prin putere, ci prin spirit”

„În ajunul zilei de joi (26/12/24 seara) am aprins cu toții a doua lumânărică de Hanukkah, ca simbol al victoriei luminii asupra întunericului, a spiritului asupra forței și brutalității, precum scrie în cartea profetului Zaharia: „Nu prin forță, nu prin putere, ci prin spirit”.

Hanukkah durează opt zile. Este cea mai lungă sărbătoare și singura despre care se spune că este „israeliană”, deoarece evenimentul celebrat a avut loc în Ereț Israel.

Hanukkah/ Shabbat are o importanță deosebită, tatăl meu Rabinul Pinhas Wasserman, fie-i amintirea binecuvăntată, obișnuia să definească acest Shabat drept „un Shabat care este totul lumină” deoarece două lumini se combină împreună: lumina Shabatului, simbolul credinței „care în șase zile Dumnezeu a făcut cerul și pământul și s-a odihnit în ziua a șaptea” cu lumina sărbătorii de Hanukkah. Această sărbătoare simbolizează eroismul, nu eroismul fizic, ci eroismul evreiesc, care își atrage hrana spirituală din credință și se integrează în viața tradițională a națiunii„.

„În întuneric se văd lumina, binele și mântuirea”

„Trebuie să înțelegem de ce exact de Hanukkah ni s-a poruncit să mărturisim miracolul, în așa fel încât și trecătorii pe stradă să vadă lumănările aprinse. Și prin aceasta să recunoască și să-și amintească miracolul. Se poate spune că Înțelepții au vrut că tocmai în întunericul care predomină în afară, aprindem lumina, căci tocmai în întuneric se cuvine să vedem lumina, binele și mântuirea.

„Credința cere constant lumină”

Credința noastră cere în mod constant lumină, pe tot parcursul anului în tristețe și durere. Pe tot parcursul anului, când evreii se roagă, trebuie aprinsă o lumânare permanentă, așa cum era în templu când menora nu era aprinsă și ardea, rugăciunea nu a fost activată. Și până astăzi, în fiecare sinagogă se aprinde o „lumânare permanentă”, care strălucește fără întrerupere zi și noapte. În fiecare casă evreiască, Șabatul și sărbătorile încep cu aprinderea lumânărilor. (…)

În ajunul Anului Nou aprind o „lumânare de suflet” pe lângă lumânarea Yzkor, în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. În timpul unei nunți evreiești, există un obicei vechi, ca părinții miresei și mirelui să țină lumânări în mână când merg la cununie. (…) Timp de opt zile întregi, de Hanuca toată lumea în casă trebuie să aprindă 36 de lumânări cu binecuvântare, de aceea se numește Hanuka – „Sărbătoarea Luminilor” – o sărbătoare a luminii„.

Cum a apărut tradiția Hanuka în România

În România s-a creat o tradiție, începută de regretatul Șef-Rabin Mozes Rosen, odihnească-se în pace, – Hanuchiada. Conducătorii Federației Comunităților Evreiești, în frunte cu Șef-Rabinul, împreună cu lideri și personalități evreiești proeminente din Israel și din întreaga lume evreiască, în fiecare an de Hanuka, obișnuiau să viziteze orașele cu obști evreiești din România. Astfel, cunoșteau îndeaproape felul în care obștea evreiască știa să armonizeze interesele de stat ale României comuniste cu interesele sale și cu cele ale poporului evreu, povestește Rabinul Wasserman.

Dorohoi – un centru al comuniunii

„Până în anul 1989 când părinții mei, fie-le amintirea binecuvântată, au reușit să ajungă în Statul Israel, în fiecare an, toți musafirii cereau în mod special să ajungă și la Dorohoi ca să vadă cum tata, Marele Rabin Pinhas Wassermn, fie-i amintirea binecuvântată, împreună cu obștea lui și corul de copii celebrau sărbătoarea de Hanucka la sinagogă și la cantina rituală a comunității. Fiecare oaspete simțea căldura, dragostea și entuziasmul cu care membrii obștei, bărbați și femei, tineri și bătrâni sărbătoreau Sărbătoarea Luminii.

Obștea nu era atât de mare ca și cea din București, dar atmosfera sărbătorească reprezenta o victorie a calității asupra cantității.
În conformitate cu un comandament divin, lumânările de Hanuca trebuie aprinse lângă ușă, lângă fereastră, sau afară lângă casă, pentru a reaminti fiecărui trecător evreu care le vede minunile de Hanuca”.

Poveste din vremea în care „Rusia cucerise România”

„Îmi amintesc o povestire pe care am auzit-o de la regretatul meu părinte, fie-i amintirea binecuvântată! Pe timpul când Rusia cucerise România, s-a organizat un grup de evrei care se pregăteau să treacă granița ilegal, îndrumat de specialiști în clandestinitate. În acest grup era și un evreu religios. Grupul hotărâse să treacă granița clandestin în cea de a cincea zi de Hanukkah. S-au adunat cu toții în pădure și au pornit la drum”

Spre seară, șeful grupului care organizase acțiunea a cerut tuturor să păstreze o liniște perfectă, ca nu cumva să fie descoperiți de soldații ruși. Evreul religios i-a cerut permisiunea de a aprinde lumânările de Hanukkah, dar cererea sa a fost respinsă categoric, din motive logice. Grupul a ajuns la o cocioabă unde urmau să se odihnească după oboseala drumului. Evreul religios a aranjat lumânările de Hanukkah și le-a aprins. După numai câteva minute, s-a apropiat de ei un soldat rus care le-a ordonat să se scoale și să ridice mâinile sus. Tot grupul a înțeles că îi așteaptă moartea din cauza lumânărelelor aprinse de evreul religios.

Ofițerul rus și-a amintit de bunicul său

Însă ofițerul rus al patrulei de soldați le-a permis să-și lase mâinile jos și a dat ordin soldaților să le împartă țuică să se încălzească. Apoi le-a spus evreilor: „Soldații mei v-au urmărit toată ziua până aici, ca să vă omoare. Sunt hotărâți să vă omoare. Dar când am văzut lumânărelele aprinse de un evreu religios din grupul vostru, eu mi-am amintit că, în urmă cu 25 de ani, am văzut cum aprindea bunicul meu lumânările de Hanukkah. Atunci inima mi s-a umplut de dor și de milă și am hotărât să vă las să vă continuați drumul. Să ajungeți cu bine la destinație!”.

„Iată, mi-a spus regretatul meu părinte: Cât de mare este puterea lumânărelelor aprinse de Hanukkah!”. Chiar după 25 de ani de regim comunist, lumânărelele au încălzit inima ofițerului care și-a adus aminte de bunicul lui”.

Evreii nu trăiesc doar după realitatea exterioară

„A fi evrei așa cum se înțelege din sărbătoarea de Hanukkah, se poate explica în doua feluri:

Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că evreii nu trăiesc numai după realitatea exterioară. Dacă Iehuda Macabeul și-ar fi calculat faptele numai în conformitate cu realitatea, răscoala n-ar mai fi izbucnit niciodată. Majoritatea poporului nu s-a alăturat răscoalei, pentru că erau realiști. Știau că realitatea nu se poate schimba, elenizații erau foarte mulți și de aceea vor câștiga. Macabeii au pornit la luptă în pofida realității exterioare imediate. Ei au crezut într-o altă realitate, presupusă de ei înșiși, credința lor în victorie, întărită de credința în Dumnezeu.

Existența suprarealistă – cea mai înaltă formă de izbândă

Poporul evreu există fiindcă noi, evreii, trăim într-o existență suprarealistă, îmbinăm realitatea obiectivă cu credința în Dumnezeu. Acest fel de existență este trăit nu numai de evreii credincioși, ci chiar și de cei necredincioși. Aceasta este cea mai înaltă formă de izbândă. Aceeași care l-a determinat pe doctorul Beniamin Zeev Theodor Herzl în anul 1897 să ceară și să prevadă crearea unei țări a evreilor. El a conștientizat că viața evreiască din Europa nu are viitor, că reînvierea patriei evreiești este absolut obligatorie, pentru salvarea existenței poporului evreu.

Ben Gurion a avut o gândire profetică

Aceeași gândire profetică l-a condus pe David Ben Gurion în anul 1948 să declare întemeierea patriei evreilor, Statul Israel, în pofida superiorității numerice a forțelor dușmane care ne amenințau existența și cu toată opoziția câtorva țări prietene, ca Statele Unite ale Americii, care l-au sfătuit să nu declare independența Statului Evreu. Dar Ben Gurion s-a împotrivit tuturor acestor realități, crezând într-o realitate superioară. Acest realism profetic evreiesc este prima semnificație a sărbătorii de Hanukkah.

Hanukkah ne face să fim altfel, diferiți, să fim pregătiți să trăim într-o realitate deosebită, comparativ cu popoarele și oamenii de cultură așa-zis „superioară” care își pot bate joc de comportarea și de credința noastră.

De Hanukkah, mai mult decât oricând, trebuie să fim legați de această semnificație a sărbătorii, să fim noi înșine, să nu ne fie rușine de cultura și religia noastră, indiferent dacă toate popoarele lumii ne privesc cu ochi buni, sau răi. Aceasta este problema lor, nu a noastră.
Două minuni diferite, una militară, cealaltă religioasă, aparent fără legătură între ele, au fost văzute de înțelepții noștri ca fiind într-o legătură foarte strânsă. Minunea uleiului are o mare influență pentru victoria în luptă, iar victoria în luptă are o mare influență asupra minunii uleiului. Aceste două minuni sunt fundamentul sărbătorii de Hanukkah”.

„Existența Statului Israel se datorează unei mari minuni”

„Existența Statului Israel, se datorează unei mari minuni, căci de 74 de ani rezistăm adversității vecinilor care ne-au declarat război și nu toți au încheiat pace cu noi, fiind siliți să ne confruntăm în continuare cu lumea arabă, cu lumea musulmană ostilă.

Suntem un popor mic, avem o țară mică, vrem să trăim în pace cu toți vecinii, dar nu suntem lăsați să trăim în pace. Noi nu dorim să cucerim teritorii care nu sunt ale noastre, vrem doar să ni se recunoască dreptul de a avea o patrie – Țara Făgăduinței, Țara Promisă„.

Speranță în Dumnezeul minunilor

„Statul Israel reprezintă locul care ne asigură existența, unde ne regăsim demnitatea și pentru asta s-au jertfit mii de vieți în războaiele de apărare ale țării. Ierusalimul este capitala Israelului și nu putem renunța la el. Ierusalimul nu a fost niciodată orașul de reședință al altei țări, în decursul celor 2000 de ani de când poporul evreu a trăit în Diaspora.

Noi credem în izbânda noastră pentru că luptăm pentru o cauză dreaptă. Sperăm că Dumnezeul minunilor, care ne-a adus victoria pe care o sărbătorim de Hanukkah, ne va ajuta și în aceste vremuri, să putem trăi în liniște și pace în Israel, bucurându-ne de o viață fericită”.

„Sărbătoarea Luminii să ne aducă lumina păcii în lumea întreagă – să ne ajute Dumnezeu.
De asemenea, urez din orașul sfânt Ierusalim „Crăciun fericit” poporului român!”. Să ne rugăm ca Hanukkah să ne aducă lumina păcii în țară și în lumea întreagă, cu bucurie pentru poporul roman și evreu!”