“Ratingul” de țară – un preț prea mare și nejustificat, plătit de români

Am așteptat câteva zile de la anunțul Agenției de rating – “Fitch”, prin care și-a aliniat decizia cu celelalte două agenții, “Standard and Poor’s” și “Moody’s”, de reconsiderare a perspectivei de țară de la negativă la stabilă, pentru că am vrut să văd cum reacționează “piața” la un asemenea anunț, la prima vedere un lucru bun pentru România.

Așa cum am anticipat, cei cu experiență și cu capacitatea de a înțelege fenomenul economic românesc au fost extrem de rezervați, chiar reținuți în a le “traduce” românilor “realizările” coaliției de guvernare condusă de cei doi “pretendenți” la premiul Nobel pentru economie, Ciucă și Ciolacu.

În Octombrie 2019, momentul schimbării guvernului PSD, ratingul României confirmat de toate cele trei agenții avea “perspectivă stabilă”. Imediat după acest moment, România a înregistrat recorduri istorice negative la mai toți indicatorii de impact: scăderea perspectivei ratingului de țară de la “stabilă” la “negativă”, intrarea în procedura de “deficit bugetar excesiv” (singurul stat membru UE în această situație!), creșterea deficitului comercial, a datoriei guvernamentale, a inflației și lista, așa cum știm/simțim cu toții, poate continua.

Unii dintre noi, cei rezonabili, s-ar putea întreba (și pe bună dreptate), de ce a trebuit să treacă mai mult de trei ani pentru a ajunge, cel puțin pe hârtie, în același punct de unde am plecat în 2019? Atenție, doar din punctul de vedere al ratingului de țară!

Întrebarea este pertinentă dar răspunsul este destul de complex și total diferit în funcție de … respondent! Desigur, dacă am vrea să aflăm părerea celor doi “specialiști”, nu trebuie să ne pierdem timpul întrebându-i direct ci, mai degrabă, am putea afla răspunsul de la “păpușarul” celor doi.

Păpușar, care a folosit slăbiciunile acestora (și continuă să o facă) unuia ordonându-i să-și “dărâme” guvernul propriului partid, pentru ca, împreună cu cel de-al doilea, să asigure “liniștea” socială cerută de interesele contrare celor naționale. Explicațiile acestora și ale celorlalți parveniți cu rol de “paharnici” în gașca celor doi, sunt doar alte dovezi de manipulare, nepricepere, slugărnicie și chiar de trădare de neam și țară. Motive precum: “crizele suprapuse” (pandemia de Covid sau războiul “aproape” internațional), ne sunt zilnic servite direct sau prin canalele mai mult sau mai puțin oficiale sau mai mult sau mai puțin comerciale (oricum, toate acestea, substanțial “remunerate”).

“Liniștea socială” presupune costuri din ce în ce mai mari și mai greu de suportat atât de români, cât și de firmele cu capital românesc. “Cosmetizarea” imaginii celor doi “parteneri” și a celei mai slabe clase politice, echipe guvernamentale și administrații publice de după ’89 (da, chiar și Cioloș ar fi invidios!), costă mult, total nejustificat întreaga societate românească și antamează viitorul multor generații.

Despre “independența” și “imparțialitatea” agențiilor de rating s-a scris mult, destul de argumentat, în special, de către “beneficiari” redutabili: SUA, state membre UE (Germania, Portugalia etc) și chiar de “imparțiala” și “obiectiva” Comisie Europeană, dar numai atunci când a fost în interesul acestora.

În cazul României, de această dată, concluzia agențiilor de rating nu reprezintă altceva decât DOVADA trădării intereselor naționale și ale poporului român, DOVADA nerespectării promisiunilor făcute de șefii partidelor coaliției de guvernare, coaliție “vândută” nouă tuturor, în mod parșiv (precum stilul unuia dintre co-autori), ca singura, unica și de neînlocuit SOLUȚIE la situația actuală.

Dar ce să vezi, NICIUNA dintre promisiunile făcute românilor nu a fost respectată. Mai mult, s-a “investit” enorm atât în “coafarea” imaginii actualei alianțe politice și guvernamentale, dar și în păstrarea acesteia (eventual, chiar și după 2024!). “Investițiile” acestei coaliții (încă una făcută împotriva interesului național), cu un comportament tipic unei găști sau clan interlop, s-au făcut în funcție de interesul partenerului de guvernare, nivelul sau efectele negative ale acestora nefiind niciodată prea mari, prea dure sau suficient de imorale pentru a nu servi intereselor … păpușarilor păpușarului.

Pentru confirmarea internațională a “lucrului bine făcut”, guvernanții au preferat să-și îndatoreze țara, să o distrugă economic, să o dezbine social și să o “predea” marilor puteri și grupurilor de interese.

Refuzul creșterii pensiilor (în situația în care peste 90% din pensionarii din România au o pensie cu mult sub 3.000 de lei!), amplificarea inflației și menținerea acesteia în mod intenționat (pentru a colecta la buget mai mult TVA și nu numai), închiderea exploatărilor de cărbune, acceptarea necondiționată prin PNRR a unor “jaloane” devastatoare pentru societatea românească (culmea, pe banii noștri), creșterea de taxe și impozite pentru a destructura definitiv capitalul autohton (TVA de la 5% la 9% pentru HoReCa; impozit pe dividende de la 5% la 8%; eliminarea impozitului specific pentru HoReCa; reducerea cu 50% a plafonului pentru impozitul de 1% pentru microîntreprinderi; distrugerea muncii “part-time” și multe astfel de “stângăcii”), reprezintă DOAR o parte dintre condițiile asumate de cuplul de “aur” al politicii românești … pentru liniștea lor și distrugerea noastră.

Și iată cum, acest calificativ (“perspectivă stabilă”) îi dă în vileag pe cei care ne conduc, arătându-ne obediența acestora în fața “partenerilor” internaționali și disprețul față de propriul popor.

Această “perspectivă stabilă” se poate traduce, fără a greși, nu prin vigoarea și încrederea în economia românească, ci prin “subordonarea” și dependența acesteia față de marii jucători internaționali. Și astfel, avem și răspunsul la întrebarea: de ce se fac planuri pentru ca actuala coaliție (fără importanță cine joacă rolul de președinte sau pe cel de premier, Ciucă sau Ciolacu, fiind la fel de dăunător pentru România!), să continue și după 2024!

Și când te gândești că cei care acceptă ceea ce li se întâmplă sunt chiar cei care pot schimba TOT, luându-și țara înapoi suntem noi, românii …

Oare de ce și cât timp îi mai acceptăm pe “vânzătorii de libertate”?