Războiul culturii: Cât de mult ar trebui să îmbrățișăm trecutul artistic al Rusiei?

Publicat: 06 apr. 2025, 10:35, de Cristian Matache, în Internațional

United24, o platformă de donații condusă de guvernul ucrainean, a lansat o campanie pentru a minimiza impactul culturii ruse în țările aliate ale Ucrainei, fie că este literatură clasică, teatru sau cinema.

Au trecut mai bine de trei ani de când, în 2022, a început invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia (Crimeea fiind anexată ilegal de Moscova, iar mai multe regiuni estice intrând sub controlul acesteia în 2014).

Statele Unite și Uniunea Europeană au oferit sprijin financiar și militar Ucrainei, în timp ce un boicot cultural a interzis Rusiei participarea la evenimente internaționale precum Eurovision.

Artiștii și instituțiile ruse au fost, de asemenea, boicotați. De exemplu, la sfârșitul anului 2022, când Baletul Regal din Londra a organizat spectacolul „Spărgătorul de nuci”, a confirmat că politica sa nu este de a colabora cu instituții asociate statului rus, precum Teatrul Bolșoi, scrie Euronews.

Din 2022, abordările stricte de acest tip s-au diminuat. De exemplu, controversata lucrare Rușii în război a fost prezentată pentru prima dată la Bienala de la Veneția anul trecut.

Cu toate acestea, în întreaga Europă, cultura rusă continuă să fie apreciată. Istoria îndelungată a literaturii ruse, a muzicii clasice și a teatrului este atât de adânc înrădăcinată în canonul artistic occidental, încât, în ciuda apelurilor timpurii la boicot, multe instituții europene au continuat să separe arta de climatul politic actual.

De la începutul războiului, Ucraina a adoptat o poziție de boicot total al artei rusești. În acest context, platforma guvernamentală de strângere de fonduri United24 își intensifică eforturile de a-și păstra agenda în atenția publicului și se teme că percepția occidentală începe să devină mai favorabilă statului rus.

„În timp ce mulți cred că arta este independentă de politică, un reprezentant al United24 Media, care a preferat să rămână anonim, a declarat pentru Euronews Culture că Rusia exploatează această credință pentru a sprijini statul rus. ‚Rusia folosește această credință pentru a susține imaginea țării de care are nevoie’.”

În prezent, la Londra se desfășoară două producții majore de teatru ale operelor lui Anton Cehov: „Pescărușul” la Barbican, cu Cate Blanchett, și „Cele trei surori” la Shakespeare’s Globe. De asemenea, la Comédie-Française din Paris se joacă „Livada de cireși”, iar „Pescărușul” este programat să fie interpretat mai târziu în acest an la Schaubühne din Berlin.

Nu este vorba doar de Cehov. Luna trecută, la Teatrul Scala din Milano a fost prezentată o producție din „Eugene Onegin” de Piotr Ilici Ceaikovski. Chiar și scriitorul Fiodor Dostoievski, din secolul al XIX-lea, a cunoscut o renaștere atunci când cititorii din generația Z au redescoperit nuvela „Nopțile albe” anul trecut, datorită tendinței #BookTok, care a popularizat romanul romantic.

Celebra cântăreață rusă Anna Netrebko, odinioară o susținătoare a președintelui Putin, urma să revină în Statele Unite în februarie, potrivit Radio Classique, și este programată să cânte de mai multe ori la Covent Garden în sezonul viitor. Retragerea sa de către marile instituții occidentale la începutul conflictului din Ucraina se estompează treptat.

Însă o nouă campanie de la United24 susține că îmbrățișarea continuă a culturii ruse – în special a literaturii sale – merită o analiză mai atentă. „Literatura a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai eficiente instrumente de colonizare a periferiilor non-ruse ale Imperiului Rus”, explică un reprezentant al platformei.

O privire mai detaliată asupra acestor „mari ruși” dezvăluie curente de gândire care sunt profund legate de beligeranța națiunii de astăzi. Fie că este vorba de glorificarea imperiului de către Lev Tolstoi sau de excluderea ucrainenilor de către Alexandru Pușkin, United24 consideră că acești mari autori nu pot fi citiți în izolare, departe de contextul războiului.

„Lucrările lui Lermontov, Cehov și Tolstoi înfățișează cazacii ucraineni într-o lumină negativă. Ei sunt descriși ca sălbatici și analfabeți, ceea ce este nu doar neadevărat, dar și nesurprinzător, având în vedere istoria lor de rezistență acerbă față de Imperiul Rus”, explică United24.

Dacă marii clasici ai literaturii ruse au fost atât de influenți, de ce nu au reușit să prevină evenimentele care au loc acum?”, întreabă United24. Agenția exprimă temerea că consumul culturii ruse ar putea avea un efect propagandistic.

Campania sa „Cultura rusă distrage atenția de la crimele rusești” subliniază costurile uriașe plătite de instituțiile culturale ucrainene. La începutul războiului, Teatrul Dramatic din Mariupol a fost bombardat de forțele ruse. La momentul respectiv, clădirea era folosită drept adăpost, iar se estimează că aproximativ 600 de persoane au fost ucise.

Cele două producții londoneze ale pieselor lui Cehov nu au dorit să comenteze acest subiect. Cu toate acestea, Ani Kokobobo, profesor asociat de literatură rusă la Universitatea din Kansas, consideră că nu trebuie să ne îndepărtăm complet de literatura rusă.

„Niciun om care trăiește pe suprafața Pământului nu are dreptul să ignore ceea ce se întâmplă acum. Există imperative morale mai mari decât acestea”, afirmă ea, citându-l pe Dostoievski.

„Bombardarea intenționată a copiilor din Mariupol este, cu siguranță, ceva pe care nici Dostoievski nu ar fi putut să-l ignore”, scrie doamna Kokobobo în The Conversation. „Totuși, cititorii nu ar trebui să închidă ochii la defectele lui Dostoievski și la sentimentul său de excepționalism rusesc.”

Pentru Kokobobo, este imposibil să se disocieze de o mare parte din literatura națională care promovează dogmatismul rus al propriei măreții. Aceste idei „sunt legate de ideologia mai largă care a susținut misiunea colonială trecută a Rusiei și politica sa externă actuală, care se manifestă violent în Ucraina”, explică ea.

Dacă literatura rusă nu a fost suficientă pentru a opri războiul, inspirația pe care aceasta a oferit-o ar putea fi totuși esențială pentru prăbușirea regimului lui Putin. Acest lucru era și viziunea adversarului ucis Alexei Navalnîi, care l-a citat pe Tolstoi la sfârșitul procesului său din martie 2022: „Războiul este un produs al despotismului. Cei care doresc să lupte războiul trebuie să lupte doar cu despotismul.”

Trebuie luată în considerare și cultura rusă contemporană creată de dizidenți. De exemplu, regizorul Kirill Serebrennikov, care a fost persecutat în țara sa natală, s-a mutat la Berlin după ani de arest la domiciliu. El este un critic ferm al președintelui rus Vladimir Putin, nu doar pentru război, ci și pentru poziția paralizantă a Rusiei față de drepturile LGBTQ. Cel mai recent film al său, Limonov: The Ballad, despre disidentul politic sovietic și apoi rus, a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes anul trecut.

De asemenea, trupa punk Pussy Riot, adesea persecutată, continuă să stârnească controverse. În 2022, membrii săi au fost arestați înainte de a încerca să pătrundă pe terenul de la finala Cupei Mondiale din Qatar, pentru a protesta împotriva războiului din Ucraina (se pare că nu era prima lor încercare).

Dacă nu ne putem detașa complet de cultura rusă, United24 consideră că oamenii ar trebui măcar să sprijine mai mult arta ucraineană și să-i acorde recunoașterea pe care o merită.

„Arta ucraineană are multe de oferit lumii, în ciuda distrugerii sale sistematice în ultimii 300 de ani de către Imperiul Rus, prin care nu doar că a trecut cu demnitate, dar l-a și păstrat și dezvoltat”, spune reprezentantul.

„Și cu siguranță merită să fie păstrată pentru viitor. Ceea ce, desigur, este imposibil dacă nu îl oprim pe Putin.”