Răzbunarea israelienilor este întotdeauna letală

Iranul a făcut o greșeală strategică în lansarea atacului direct cu drone asupra Israelului. Până acum o făcea prin intermediari. Alimenta financiar și cu armament milițiile șiite libaneze Hezbollah și organizația teroristă palestiniană Hamas. Le teleghida să atace Israelul. Acum dictatura ayatollahilor s-a lansat într-un act de război deschis. E o premieră. Regimul de la Teheran a încercat să-i lovească pe israelieni acasă la ei, ceva ce Iranul nu a mai făcut niciodată până acum.

În termeni militari, atacul iranian asupra Israelului a fost un eșec. Iranul a cheltuit o mulțime de arme în aceste atacuri. A tras peste 100 de rachete balistice cu rază medie de acțiune, peste 30 de rachete de croazieră de atac terestre și peste 150 de drone de atac unidirecțional către Israel.

Iranul știa că, după atacul cu drone asupra Israelului, reacția Statelor Unite va fi una de prudență. Administrația Biden care se pregătește de alegerile prezidențiale de anul acesta  evită să susțină o confruntare directă cu regimul islamic de la Teheran. Statele Unite și-au exprimat sprijinul pentru Israel după atacurile iraniene. Dar, cam atât. Biden a spus că cel mai bine ar fi ca israelienii să se abțină de a da un răspuns militar decisiv. Pentagonul a cerut stabilitate regională pentru a preveni răspândirea conflictului.

13:27, 11.12.2024 • Internațional

Rafinăria Transneft arde puternic în Briansk, după un atac cu drone al Ucrainei

07:07, 10.12.2024 • Internațional

Căderea lui Bashar al-Assad zdruncină rețeaua de influență a Iranului: Riscuri majore de instabilitate în Siria și Orientul Mijlociu

În schimb, americanii au lăsat o ușă întredeschisă unei eventuale riposte israeliene. „Dacă Israelul decide sau nu să riposteze împotriva Iranului este ceva ce Israelul trebuie să decidă”, a declarat un purtător de cuvânt al Pentagonului. Pe scurt: sunteți liberi să atacați Iranul, dar nu contați prea mult pe implicarea directă a americanilor în pedepsirea regimului de la Teheran.

Schimbările din politica externă americană din ultimele decenii au fost marcate de lipsa de acțiuni militare directe care să oprească agresivitatea Iranului pe scena internațională. În atentate anti-americane din Irak, Siria și din Marea Roșie nu a dorit să intre, să tragă direct la răspundere Iranul.

A existat o perioadă în care Statele Unite au avut o strategie eficientă de descurajare, care s-a concentrat în primul rând pe blocarea programului iranian de obținere a armelor nucleare. Strategia a adus iranienii la masa de negocieri și a prevenit conflictul regional dintre Israel și Iran. Americanii reușiseră în acea perioadă să combine cu succes presiunea militară cu acțiuni diplomatice, informaționale și economice semnificative.

Dar situația arată acum altfel. Tensiunile dintre Israel și Iran au sporit îngrijorarea că violențele,  care au rădăcinile în războiul din Gaza, se vor extinde și mai mult în regiune. De la începutul războiului din Gaza, pe 7 octombrie 2023, au izbucnit ciocniri între Israel și grupurile teroriste din Liban, Siria, Yemen și Irak, susținute de Iran. Un butoi cu pulbere care ar arunca în aer echilibrele diplomatice, economice și comerciale la nivel local.

China abia așteaptă ca Occidentul, ocupat intens cu susținerea Ucrainei în războiul de apărare împotriva agresiunii ruse, să deschidă un nou front împotriva Iranului. Un Occident ocupat cu stingerea a două focare de război concomitente (Ucraina și, eventual, Iran) nu ar mai putea ține piept expansionismului chinez în Asia.

Așa că Israelul a fost lăsat să descurce singur. Care ar putea fi scenariile de ripostă ale isrelienilor?  O opțiune ar fi un atac în forță asupra celei mai mari instalații nucleare a Iranului – Natanz. Complexul nuclear este săpat în partea unui munte din lanțul Zagros, atât de adânc în pământ încât ar putea fi de nepătruns chiar și pentru cea mai mare bombă de distrugere a buncărelor fabricată în Statele Unite. Dar israelieni pot avea tehnologie militară capabilă de un atac devastator asupra centralei de la Natanz.

O altă formă de ripostă ar fi lichidarea prin operațiuni speciale a comandanților militari iranieni. Israelul ar putea viza un lider militar, generalul Amir Ali Hajizadeh, comandantul forțelor aerospațiale ale Corpului Gărzii Revoluționare Islamice, care a condus atacul cu drone și rachete asupra israelienilor. Sau armata israeliană ar putea executa lovituri țintite asupra unor site-uri din interiorul sau din afara Iranului. Israelul ar putea lovi ținte de pe teritoriul iranian care nu sunt direct asociate cu programul nuclear al țării. O altă opțiune de retaliere a israelienilor ar fi un atac cibernetic masiv asupra Iranului. Chiar dacă în termini militari acesta ar fi o ripostă de nivel inferior, ar putea paraliza infrastructurile iraniene.

Un lucru este sigur. Actualul regim islamic de la Teheran și-a semnat singur sentința. Chiar dacă au fost lăsați singuri să se apere, sub orice formă ar veni ea, răzbunarea israelienilor este întotdeauna letală.