Rechizitoriul „Mineriadei”. Pe 13 iunie 1990, sute de muncitori din Galați au fost transportați de FSN la București ca să se alăture minerilor

Una din dovezile clare că „Mineriada” din 13-15 iunie 1990 a fost organizată prin decizia politică a liderilor Fontului Salvării Naționale (FSN) este o parte a Rechizitoriului Parchetului Militar în dosarul „Mineriadei”, nr 47/P/2014, referitoare la modul în care pe 13 iunie sute de muncitori din Galați au fost instigați să participe la „Mineriadă” și au fost transportați cu trenul la București, pentru a se alătura minerilor din Valea Jiului.

La organizarea deplasării siderurgiștilor și navaliștilor au colaborat șeful de cabinet al premierului Petre Roman (FSN), liderii FSN Galați, care i-au instigat pe gălățeni să acționeze în forță împotriva „bandelor legionare” și împotriva lui Coposu, Rațiu și Câmpeanu, dar au colaborat și liderii CPUN Galați, adică prefectul și subprefectul FSN de Galați, care au cerut Regionalei CFR să pregătească deplasarea și s-au asigurat că directorii de întreprinderi dau dispoziții ca muncitorii să plece spre Capitală .

Trenurile spre București au fost asigurate la „rugămintea expresă” a lui Adrian Sârbu, șeful de cabinet al lui Petre Roman

În Rechizitoriul întocmit de procurorii de la Parchetul Militar se spune că că deplasarea muncitorilor din Galați la București s-a făcut „la rugămintea Guvernului și expresă a șefului de cabinet al primului ministru, d-nul Adrian Sârbu”, cunoscut acum ca fost patron al unui important post de televiziune, dar care în 1990 era unul din apropiații liderilor FSN, Ion Iliescu și Petre Roman.

În rechizitoriu se relatează cum Adrian Sârbu s-a ocupat de introducerea în circulație, în seara de 13 iunie 1990 a două garnituri de tren pe relația Galați – București, pentru transportarea muncitorilor de la Combinatul Siderurgic și Șantierul Naval. „Din judeţul Galaţi, s–au mobilizat, pentru a pleca la Bucureşti, muncitori de pe platforma industrială de la Şantierul Naval Galați, precum şi muncitori de la Combinatul Siderurgic Galaţi.

Pentru deplasarea acestora s–a solicitat Regionalei C.F.R. Galaţi, de către C.P.U.N. Galaţi, cu adresa (…)/13 iunie 1990, să asigure organizarea a două garnituri C.F.R. ce se vor deplasa de urgență la București, menționând faptul că deplasarea se va face la rugămintea Guvernului și expresă a șefului de cabinet al primului ministru, d-nul Adrian Sârbu, având în vedere situația gravă în care se găsește Televiziunea Română, sediul Guvernului și Inspectoratul General al Poliției. Adresa a fost semnată, în calitate de președinte C.P.U.N. Olt, 9, (…)(…).

Cu adresa (…) din 13.06.1990, ora 23:15, Direcția RCF Galați a solicitat să se aprobe introducerea în circulație a 2 trenuri suplimentare de la Galați la București Nord, prin Buzău, remorcat electric, cu plecare din Galați, în jurul orei 24:00, cu oprire în stația Brăila. Adresa a fost semnată de dir. general (…) (…). A fost pus la dispoziție trenul nr. 76/2 (10 vagoane), care a plecat din gara Galați, în data de 14 iunie 1990, la orele 00:45 și a ajuns la București la orele 04:22”, se spune în rechizitoriul Parchetului Militar.

Liderii FSN Galați le-au cerut muncitorilor să îl apere pe Iliescu de „bandele legionare devastează Bucureștiul”!

Liderii FSN de la București au asigurat trenurile pentru deplasarea la București, dar de „convingerea” gălățenilor că acest asalt muncitoresc asupra Capitalei este de urgență extremă s-au ocupat liderii FSN Galați.

În cursul zilei de 13 iunie 1990, în special pe platforma Combinatului Siderurgic și la Șantierul Naval Galați a fost distribuit un manifest instigator, intitulat „foaie specială” şi editat de „Gazeta Noastră”, ziarul FSN Galaţi. La ordinul liderului de atunci al FSN Galați, fostul senator Ilie Plătică Vidovici, s-au ocupat de editarea manifestului deputata FSN Daniela Buruiană Aprodu, devenită ulterior deputat PRM și soțul acesteia, Alexandru Buruiană.

Era un manifest format A4, faţă/verso, pe care erau tipărite câteva îndemnuri de mare impact, în stilul propagandei comuniste.

Era descrisă situația de criză în care s-ar afla președintele Ion Iliescu, din cauza asediului bandelor legionare: „Preşedintele ales al României, Ion Iliescu în PERICOL!”; „Bandele legionare devastează Bucureştiul!”; „Încercare de întoarcere spre dictatura fascistă!”. Pericolul în care se afla Iliescu era accentuat printr-o întrebare retorică, care sugera că poliția e depășită de situație: „De ce Poliţia nu îşi face datoria?”.

Ca în orice manifest instigator era sugerată și soluția, că trebuie ca gălățenii să se înroleze în detașamente populare care să îl apere pe Iliescu, dar de această dată tonul era imperativ: „Gălăţenii pleacă spre Bucureşti”!

Un eșantion din „democrația originală” cu care se lăuda Iliescu: „Raţiu şi Câmpeanu afară din ţară”!

La mai puțin de o lună de la alegerile de pe 20 mai 1990 („Duminica Orbului” în calendarul ortodox) pe care FSN le câștigase cu 86%, avem și un eșantion din ceea ce însemna „democrația originală” cu care se lăuda Ion Iliescu: muncitorii erau instigați să acționeze pentru expulzarea din România a liderilor PNȚCD și PNL. Pe lista scurtă erau trei nume: Coposu, Rațiu și Câmpeanu.

Textul de pe verso al manifestului, intitulat „Cine sunt instigatorii?” era cât se poate de explicit: „Ciocoi pribegi şi înfumuraţi au venit să ne înveţe democraţia. Au venit şi cu bancnote verzi crezînd că România e de vînzare. S-au găsit şi vînzătorii de ţară, intelectualii care pînă mai ieri îi cîntau în strună lui Ceauşescu. Au apărut şi profitorii de moment, unii extrem de bronzaţi. După încercarea de rebeliune legionară, care urmărea să răstoarne preşedintele ales al României, ne punem întrebarea: asta să fie democraţia pe care Raţiu, Câmpeanu şi Coposu vor să ne-o impună? Concluzia e una singură: Raţiu şi Câmpeanu – afară din ţară!”.

„Democrația originală” a FSN-ului lui Ion Iliescu lăsa loc și unor acțiuni mai puțin violente, strângerea de semnături pentru expulzarea lui Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. „La sediile FSN Galați s-au deschis registre pentru strângerea de semnături a celor ce doresc expulzarea din țară a lui Rațiu și Câmpeanu”, se spunea în finalul manifestului.

Prefectura Galați le-a cerut directorilor să dea dispoziții pentru plecarea muncitorilor la București

Manifestul a fost răspândit în special pe platforma Combinatului Siderurgic, dar și în Șantierul Naval și în oraș. Tonul instigator a avut un puternic impact printre siderurgişti, mulţi manifestându-şi dorinţa de a merge la Bucureşti. Aprobarea învoirilor a fost dată de conducătorii locurilor de muncă, care aveau la rândul lor acceptul șefilor. Siderurgiștilor li s-a spus că în Gara Galaţi, erau pregătite două garnituri speciale, care urmau să îi transporte la Bucureşti.

De-a lungul anilor, au ieșit la iveală detalii despre modul în care Prefectura Galați s-a implicat în mobilizarea muncitorilor. Pe atunci, prefect al Galațiului era Nicolae Beuran, fost activist PCR, care în august 1989 fusese transferat de la „Județeana” PCR Cluj în funcția de secretar la Comitetul Județean PCR Galați. Subprefect era Traian Mândru, fost director al Fabricii de Armare din Șantierul Naval. Amândoi trecuseră cu brio și testul „perestroikăi” din decembrie 89, devenind revoluționari. Prefectul Beuran avea certificatul de revoluționar Seria LRM-B nr 1735, iar subprefectul Mândru avea certificatul de revoluționar Seria LRM-M nr 1198.

La ordinul lui Beuran, subprefectul s-a ocupat de mobilizarea muncitorilor. Mândru a fost cel care i-a telefonat directorului de atunci al Șantierului Naval, Ion Mocanu, pentru a-i spune că sunt pregătite cele două trenuri pentru deplasarea la București, însă Mocanu a răspuns că nu e de acord cu asta, pentru că oamenii vin la şantier ca să muncească. Mocanu făcea parte din FSN, ca și Beuran și Mândru, dar a refuzat să dea o astfel de dispoziție pentru că risca o nouă revoltă a navaliștilor care în ianuarie îl desemnaseră în funcție prin voturile lor după ce dăduseră afară toți foștii directori. Nu le era greu să mai dea jos încă un director.

Printre siderurgiştii din tren s-au aflat totuși şi salariaţi de la Secţiile Ajustaj, Tinichigerie, Mecanică şi Amenajări de la Santierul Naval, care au plecat la „Mineriadă” la îndemnul prietenilor, vecinilor sau rudelor.

Pentru că nu erau în salopete, ci în tricouri „Lacoste”, au fost confundați cu bucureștenii și au fost ciomăgiți de mineri

Unicul tren cu „mineri” plecat din Galați a ajuns în Gara de Nord în jurul orei 04.20 dimineața. La coborârea pe peron au primit pachete cu pâine caldă, salam, brânză și roşii, după care li s-au dat indicaţii despre cum ar trebui să participe la restabilirea ordinii în Capitală după regula acelor zile, „IMGB face ordine!”.

Au plecat pe străzi, dar cei mai mulţi dintre ei au avut parte de peripeţii, pentru că nu li s-a spus să meargă la București îmbrăcați în salopete, ci au mers cu haine de stradă, mulți în tricouri „Lacoste” cu dungi orizontale, la modă în iunie 1990, și au fost ciomăgiți de mineri, care îi credeau „civili” din București, ostili regimului Iliescu.

Majoritatea s-au întors în Gara de Nord şi au plecat cu primul tren spre orice gară din drumul spre Galați. Unii au coborât la Ploiești, alții la Buzău, unde au așteptat un tren direct care să îi ducă acasă.