Redescoperirea unei plante-minune: Silphium – mai prețioasă decât aurul, în vremea lui Iulius Caesar

La aproape două milenii de la dispariția sa, planta miraculoasă Silphium, cunoscută și sub numele de silphion, a fost redescoperită în mod spectaculos în Turcia. Aceasta este o descoperire arheobotanică extraordinară care readuce la lumină una dintre cele mai prețuite plante din antichitate, folosită de greci, romani și egipteni pentru proprietățile sale medicinale și culinare.

O plantă foarte prețioasă în antichitate

Silphium era atât de valoroasă încât, în timpul domniei lui Iulius Cezar, era stocată alături de aur în tezaurul imperial al Romei. Planta, cu flori aurii și un tulpină groasă, era utilizată pentru o varietate de scopuri, de la medicină la gastronomie și contracepție. Pliniu cel Bătrân, un cronicar roman, nota în lucrarea sa „Istoria Naturală” că „doar un singur tulpină a fost găsită” în secolul I d.Hr., aceasta fiind dăruită împăratului Nero. După acest eveniment, planta a dispărut din documentele istorice, devenind prima specie cunoscută care a fost declarată extinctă.

Redescoperirea Silphium în Turcia

Profesorul Mahmut Miski de la Universitatea din Istanbul a făcut o descoperire uimitoare: planta Ferula Drudeana, care crește pe Muntele Hasan, ar putea fi de fapt anticul silphium. Studiind similitudinile între Ferula Drudeana și descrierile antice ale silphium, Miski a găsit dovezi convingătoare. Ambele plante au rădăcini ramificate și flori galbene, și ambele sunt recunoscute pentru proprietățile lor medicinale puternice.

Miski, un expert în farmacognozie – studiul medicamentelor obținute din surse naturale – a descoperit că Ferula Drudeana conține compuși anticancerigeni și antiinflamatori similari cu cei descriși în textele antice. Mai mult, Ferula Drudeana este găsită în două locații din Turcia, care au fost odată locuite de greci antici, sugerând că planta ar fi putut fi transportată de aceștia.

Evidențe botanice și istorice

Descoperirile lui Miski sunt susținute de similaritățile dintre Ferula Drudeana și reprezentările silphium pe monedele antice din Cyrene, oraș situat în actuala Libia. Aceste monede ilustrează o plantă cu trăsături foarte asemănătoare cu Ferula Drudeana, inclusiv rădăcinile groase și frunzele asemănătoare cu cele de țelină.

În plus, Miski a observat că Ferula Drudeana răsare din pământ după ploile din aprilie, la fel cum se spune că apărea silphium în antichitate după ploi abundente. Acest fenomen este consemnat de Pliniu, care descria apariția plantei după o „ploaie neagră”.

Cultivarea și utilizarea Ferula Drudeana

Una dintre provocările majore în identificarea Ferula Drudeana ca silphium a fost locația sa. Planta crește pe Muntele Hasan, departe de zona originală a silphium în Cyrenaica. Cu toate acestea, grecii antici erau cunoscuți pentru abilitățile lor de a transporta plante și semințe, iar climatul mediteranean al regiunii din Turcia ar fi permis cultivarea Ferula Drudeana.

Miski și echipa sa au reușit să transplanteze Ferula Drudeana folosind stratificarea rece, un proces care implică expunerea semințelor la condiții de frig și umezeală. Acest lucru sugerează că planta ar putea fi cultivată în condiții controlate, la fel cum silphium era cules în sălbăticie de nomazii deșertului în antichitate.

Implicații științifice și culturale

Redescoperirea silphium are implicații majore nu doar pentru botanică și istorie, ci și pentru medicină. Compușii descoperiți în Ferula Drudeana pot oferi noi perspective în tratarea bolilor, inclusiv cancerul și inflamațiile. În plus, descoperirea întărește legătura istorică dintre cultura antică și cunoștințele moderne, demonstrând cât de avansată era medicina naturală în vremurile antice.

Planta-minune îmbogățește tezaurul arheobotanic

Descoperirea lui Mahmut Miski aduce la lumină o comoară botanică pierdută și reînvie un capitol fascinant din istoria antică. Silphium, planta miraculoasă considerată dispărută timp de aproape două milenii, ar putea oferi chei esențiale pentru înțelegerea tratamentelor naturale și a comerțului antic. Prin eforturile cercetătorilor, acest simbol al cunoștințelor medicinale antice poate continua să inspire și să contribuie la descoperiri științifice și medicale în secolul XXI.