Referendumul din Republica Moldova – o lecție pentru România

Publicat: 21 oct. 2024, 12:41, de Cristian Matache, în ANALIZĂ , ? cititori
Referendumul din Republica Moldova - o lecție pentru România

Referendumul pentru modificarea Constituției în Republica Moldova, în scopul integrării țării în Uniunea Europeană, a fost o bătălie politică și geostrategică cu multiple fațete. În pofida presiunilor externe și interne, chiar și cu o diferență minimă de câteva mii de voturi, referendumul a fost validat și va avea consecințe juridice semnificative. În ciuda faptului că nu a avut un rezultat răvășitor, acest succes al taberei pro-europene trebuie înțeles nu doar ca un obiectiv îndeplinit, ci și ca un semnal de alarmă și o lecție pentru România.

1. O lecție despre fragilitatea democrației în fața influenței externe

Unul dintre cele mai importante învățăminte din acest referendum este modul în care influențele externe, mai ales ale Rusiei, pot afecta fundamentul democratic al unui stat. În Republica Moldova, campania pro-rusă a fost susținută de o vastă mașinărie de dezinformare, care a manipulat opiniile și a încercat să submineze dorința de integrare europeană. În fața unei asemenea agresivități, nu e greu de înțeles de ce Moldova a obținut un scor atât de strâns. Chiar și cu toate eforturile Kremlinului, pro-europenii au reușit să câștige. Aceasta este o lecție esențială pentru România, mai ales în contextul alegerilor care se apropie.

Rusia nu renunță ușor la fostele sale republici sovietice și continuă să investească sume mari pentru a destabiliza vecinătățile sale. În acest context, România trebuie să își întărească instituțiile, să își protejeze procesul electoral și să își consolideze rețelele de informare și educație pentru a preveni orice tip de manipulare externă. Deși România face parte din Uniunea Europeană și NATO, nimic nu este garantat pe termen lung. Legea nu funcționează decât dacă este susținută de instituții puternice și de un popor educat și mobilizat.

2. Mobilizarea Diasporei – o lecție despre puterea votului

Un alt aspect remarcabil al referendumului a fost implicarea activă a Diasporei. În Republica Moldova, diaspora a jucat un rol decisiv, contribuind la validarea referendumului cu un aport semnificativ de voturi. Această mobilizare este un exemplu clar de ce Diaspora, chiar și în număr redus, poate influența semnificativ rezultatele politice și, implicit, soarta unei națiuni.

România ar trebui să învețe din acest exemplu și să încurajeze o mai mare participare din partea cetățenilor români care trăiesc în afacerea țării. Într-un climat electoral tot mai polarizat, fiecare vot contează. În plus, este esențial ca statul român să creeze condiții pentru ca românii din afacerea țării să poată vota în condiții optime. În acest fel, nu doar că se poate întări democrația, dar se poate construi și o legătură mai puternică între România și cetățenii săi, indiferent de locul în care aceștia trăiesc.

Aici avem o mare problemă. La alegerile pentru europarlamentare, diaspora a votat cu Diana Șoșoacă și George Simion, exponenții suveranismului de la noi.

3. Politica internă din Republica Moldova – o lecție pentru România în fața provocărilor politice interne

În ciuda succesului acestui referendum, nu putem ignora și faptul că guvernarea din Republica Moldova, în special conducerea PAS, a avut parte de critici și eșecuri. Erorile politice și ezitările au erodat încrederea populației, iar acest lucru a fost exploatat de forțele pro-ruse și de cei care sunt împotriva integrării europene. Referendumul a trecut cu un scor foarte strâns, semnificând că există o fărâmă de opoziție și de îndoială în rândul cetățenilor.

Pentru România, lecția este clară: guvernul român trebuie să fie extrem de atent în gestionarea așteptărilor și nemulțumirilor interne. Dintre toate națiunile din Europa de Est, România este poate una dintre cele mai vulnerabile în fața polarizării politice interne și a propagandei externe. Avem de înfruntat o dinamică politică complexă, în care forțele populiste, naționaliste și anti-europene sunt tot mai prezente. Politicienii români trebuie să aibă curajul de a recunoaște greșelile, de a lua măsuri pentru a restabili încrederea și de a evita să se lase influențați de retorica populistă sau de campaniile de dezinformare.

4. Diviziunea socială – o provocare și pentru România

În Republica Moldova, diviziunile sociale și economice au fost un factor important în influențarea opțiunilor politice ale cetățenilor. Într-o țară în care regiunile sunt profund divizate între urban și rural, între cei care se consideră mai degrabă moldoveni și cei care se consideră români, polarizarea este mare. De asemenea, există o comunitate semnificativă de vorbitori de limba rusă și o influență culturală puternică din partea Rusiei, care continuă să pătrundă în viața cotidiană a cetățenilor.

În România, aceste diviziuni nu sunt la fel de evidente, dar nu sunt inexistente. Avem o societate încă marcată de decalaje economice, de diferențe culturale și de educație, iar polarizarea politică este o realitate. Dacă vrem să continuăm pe drumul integrării europene, trebuie să combatem aceste diviziuni prin educație, dialog și reforme care să le reducă.

5. Un pas înainte, dar nu finalul bătăliei

Referendumul din Republica Moldova, în ciuda scorului strâns, este o victorie importantă pentru tabăra pro-europeană. Însă nu trebuie să ne înșelăm în privința faptului că acesta înseamnă și finalul provocărilor. Conform observațiilor deputatului Alexandru Muraru, planul Rusiei pentru Moldova nu se va încheia odată cu referendumul. Același plan poate fi aplicat și în România, cu diferite fețe, mai ales în alegerile care vor urma. În România, avem de înfruntat forțe populiste, extremiste și o campanie agresivă de dezinformare din partea Kremlinului. Referendumul din Moldova ne arată că fiecare vot contează și că trebuie să fim vigilenți în fața oricărei încercări de a destabiliza ordinea democratică.

În loc de încheiere

Referendumul din Republica Moldova este o lecție dureroasă, dar valoroasă. Ne arată că în fața manipulării externe și a polarizării interne, fiecare victorie, oricât de mică ar părea, este o victorie. Mai mult, ne oferă un exemplu de mobilizare a Diasporei și un avertisment clar pentru România: fragilitatea democrației noastre este la fel de mare ca și în Moldova, și trebuie să ne protejăm, să educăm și să mobilizăm fiecare cetățean în favoarea valorilor europene.

Dincolo de această victorie parțială, rămâne o lecție importantă: nu trebuie să lăsăm niciun vot neexprimat și niciun cetățean nepăsător. Mai avem de luptat, dar cu fiecare pas, ne apropiem de o Moldovă mai europeană și de o Românie mai unită în fața provocărilor ce vor veni.

Post scriptum

Ca să înțelegem zbaterile Kremlinului, trebuie să evocăm cazul Ivanov.

Pe 10 iulie, Valeri Ivanov, un presupus estonian vorbitor de rusă, a trimis mesaje pe Telegram, încurajând cetățenii europeni să efectueze acte de sabotaj, inclusiv incendierea de vehicule și spionaj. Ivanov făcea parte, de fapt, dintr-o echipă de jurnaliști de la ONG-ul Organised Crime and Corruption Reporting Project, care investiga recrutarea pentru sabotaje în Europa. Într-un mesaj anterior, Ivanov menționase România, sugerând că au avut loc deja incendii industriale în țară, sugerând o coordonare a acțiunilor.

Această creștere a incidentelor de sabotaj în Europa este un fenomen îngrijorător, mai ales de la invazia rusă în Ucraina din 2022. Oficialii occidentali suspectează că agenți ruși ar fi în spatele unor infracțiuni și atacuri, inclusiv sabotaje la infrastructuri critice, atacuri fizice și chiar comploturi de asasinat. Aceste acțiuni ar putea avea scopul de a submina încrederea în guvernele europene, de a descuraja sprijinul pentru Ucraina și de a destabiliza coeziunea țărilor occidentale.

De exemplu, în Finlanda și Suedia au avut loc spargeri la stațiile de tratare a apei, iar în Germania a existat un complot de asasinat împotriva unui director din industria de armament. Oficialii din NATO au raportat o intensificare a activităților de sabotaj în aproape toate statele membre, inclusiv în România, de la începutul anului 2024. Polonia, Estonia și Letonia au arestat mai multe persoane suspectate de implicare în aceste acte, iar guvernele europene lucrează la măsuri pentru a răspunde acestor amenințări, inclusiv prin întărirea securității și informarea populației.

Rusia a negat în mod constant implicarea, dar se consideră că aceste acțiuni fac parte dintr-o campanie mai amplă de război hibrid, menită să submineze încrederea și unitatea statelor occidentale. În acest context, oficialii europeni sugerează că răspunsul ar putea include sancțiuni suplimentare și o intensificare a sprijinului pentru Ucraina.