Reforma feroviară, pe cale să eșueze: birocrația și conflictele de interese pun în pericol întreaga cale ferată
Autoritățile au promis că, prin modificările legislative privind gestionarea infrastructurii feroviare din România, introduse prin Ordonanța de Urgență nr. 131/2023 și aprobate prin Legea nr. 93/2024, se va asigura o administrare mai eficientă a bunurilor publice. Însă realitatea a fost cu totul alta: complexitatea birocratică, riscurile de conflicte de interese și lipsa unor măsuri clare de transparență amenință să submineze scopul acestor reforme, punând în pericol atât resursele publice, cât și dezvoltarea unui sistem feroviar național coerent și funcțional.
1. Birocrația excesivă și responsabilitatea fragmentată
Unul dintre principalele efecte ale noii reglementări este complexificarea procesului administrativ. Noile asocieri în participațiune între autoritățile locale și CFR S.A., precum și implicarea unor entități ca asociațiile de dezvoltare intercomunitară sau consorțiile administrative, riscă să creeze un labirint birocratic. Deși intenția este de a permite o administrare locală mai eficientă, acest sistem riscă să ducă la întârzieri semnificative în implementarea proiectelor și la o diluare a responsabilității între multiplele entități implicate. În loc să se simplifice procedurile de decizie și să se accelereze dezvoltarea infrastructurii, ar putea apărea confuzii administrative și conflicte de competență.
2. Conflicte de interes și lipsa unui control adecvat
O altă preocupare majoră este riscul de conflicte de interes. Autoritățile locale, care vor colabora direct cu CFR S.A. și vor putea gestiona infrastructura feroviară în cadrul unor parteneriate, ar putea prioritiza interesele politice sau economice locale, în detrimentul unui management corect al infrastructurii feroviare. De asemenea, procesul de închiriere sau concesionare a bunurilor publice, în special al celor care nu fac parte din infrastructura feroviară propriu-zisă, nu oferă suficiente garanții că vor fi respectate criterii clare de transparență și de selecție a celor mai bune oferte. Acest lucru poate duce la o gestionare ineficientă a resurselor publice și, în cel mai rău caz, la corupție sau la alocarea favorabilă a contractelor către anumite grupuri de interese.
3. Bunuri subutilizate – oportunități pierdute sau o exploatare riscantă?
Un alt obiectiv al reglementărilor este valorificarea bunurilor subutilizate ale CFR S.A. prin asocieri cu autoritățile locale și alte entități. Deși acest lucru ar putea duce teoretic la o mai bună utilizare a resurselor existente, nu există suficiente măsuri clare pentru a garanta că această valorificare se va face în interesul public. Un exemplu clar este faptul că bunurile private ale CFR S.A. vor putea fi închiriate către autoritățile locale și alte entități, fără ca aceste proceduri să țină cont de importanța infrastructurii feroviare pentru transportul național de călători și marfă. În loc să contribuie la dezvoltarea unei rețele feroviare coerente și eficiente, aceste bunuri ar putea fi folosite pentru proiecte de interes local, mai puțin relevante pentru sistemul feroviar național.
4. Lipsa de transparență în achizițiile publice
În ceea ce privește achizițiile publice, noile reglementări oferă autorităților locale și asociațiilor de dezvoltare intercomunitară posibilitatea de a organiza proceduri de licitație publică pentru concesionarea și închirierea bunurilor publice. Însă, acest sistem poate crea oportunități pentru abuzuri și practici netransparente. În condițiile în care multiple entități sunt implicate în organizarea și derularea acestor licitații, există riscul ca selecția ofertelor să fie influențată de factori politici sau de alte interese particulare, în loc să se bazeze exclusiv pe criterii economice și de eficiență. Astfel, procesul ar putea deveni mai puțin transparent, iar bunurile publice ar putea fi exploatate în mod ineficient.
5. Privilegiile autorităților locale – o utilizare abuzivă a resurselor publice?
Noua legislație oferă autorităților locale drepturi extinse asupra bunurilor publice, inclusiv drepturi de administrare temporară sau drepturi de servitute. Aceste drepturi pot fi esențiale pentru dezvoltarea unor proiecte locale, dar riscă să devină un instrument de privilegii politice. În condițiile în care autoritățile locale pot administra bunurile publice pe termen lung, fără o monitorizare eficientă, există riscul ca aceste resurse să fie utilizate în mod ineficient sau chiar abuziv. Drepturile acordate nu sunt reglementate suficient pentru a preveni utilizarea în scopuri care nu servesc interesului public general, ci doar intereselor locale sau private.
6. Protecția interesului public – o prioritate ignorată?
În ciuda reglementărilor detaliate privind parteneriatele și acordurile de asociere, există o preocupare majoră cu privire la protejarea interesului public. În mod clar, legislația nu oferă suficiente garanții că toate proiectele dezvoltate sub noile reglementări vor avea un impact pozitiv asupra întregii infrastructuri feroviare naționale. Aceste proiecte ar putea deveni priorități locale, fără a se ține cont de nevoile întregului sistem feroviar sau de criterii naționale de dezvoltare. Fără o protecție adecvată a interesului public, reglementările riscă să favorizeze interesele private sau politice în detrimentul unui sistem feroviar unitar și funcțional.
Schimbări preconizate
Pentru a rezolva problemele de mai sus, Guvernul României va adopta azi o serie de modificări importante la Hotărârea nr. 187/2023, care reglementează modul de implementare a proiectelor ce vizează infrastructura feroviară publică, printr-un proiect de hotărâre ce are ca scop actualizarea normelor metodologice. Aceste modificări vor afecta modul în care autoritățile locale și Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. colaborează pentru dezvoltarea și întreținerea rețelei feroviare, într-un context în care investițiile în infrastructura feroviară sunt esențiale pentru viitorul transportului din România.