„Regele asfaltului”, tot mai aproape de achiziția combinatului siderurgic vechi de 220 de ani! Decizia instanței
Industria siderurgică din România, marcată de decenii de transformări și provocări, ar putea cunoaște o nouă etapă de revitalizare prin preluarea combinatului de la Oțelu Roșu de către Dorinel Umbrărescu, cel mai important constructor de autostrăzi din țară.
Cu o istorie de peste 220 de ani, combinatul siderurgic din județul Caraș-Severin, închis de peste un deceniu, se află acum într-un moment critic. Preluarea sa de către Umbrărescu ar putea transforma această uzină dintr-un simbol al declinului industrial într-un motor al dezvoltării economice locale.
Decizia instanței: Confirmarea falimentului LDME
Laminorul Danube Metallurgical Enterprise SRL (LDME), compania care deține combinatul, a intrat în faliment în iulie 2024, iar recent, instanța de judecată a respins definitiv solicitarea de suspendare a deciziei de faliment, formulată de LDME prin administratorul său special, Alexandru Rotaru. Decizia a confirmat astfel starea critică a combinatului, care nu mai funcționează de peste 12 ani.
LDME, deținută în proporție de 49,09% de Omnisteel SRL și de compania poloneză Sunningwell International Polska, a încercat să argumenteze că falimentul ar duce la „lichidarea pripită și dezavantajoasă a activelor” și la favorizarea unui singur creditor majoritar, firma Eco Wind Power SRL, deținută de familia antreprenorului Dorinel Umbrărescu. Instanța a respins aceste argumente, arătând că datoriile acumulate sunt „de ordinul milioanelor de lei” și că menținerea companiei în stare de observație ar aduce doar „prejudicii creditorilor.” În motivarea instanței se precizează că „societatea este falită de mult prea mult timp,” iar lipsa fondurilor materiale „conduce la o singură concluzie, respectiv faliment.”
Această decizie pavează drumul pentru vânzarea activelor combinatului prin licitație publică, o etapă în care Dorinel Umbrărescu este văzut drept favorit, datorită strategiei sale de a prelua creanțele LDME, consolidând astfel poziția sa de potențial cumpărător.
Strategia de preluare a creanțelor: Un pas către adjudecarea combinatului
Înainte de această decizie, Umbrărescu a făcut deja pași importanți pentru a-și asigura controlul asupra combinatului. În februarie 2024, firma Eco Wind Power SRL a achiziționat creanțele ANAF asupra LDME, în valoare totală de peste 123 milioane lei, la un preț de aproximativ 63,9 milioane lei, ceea ce LDME a caracterizat drept „un veritabil cadou guvernamental.” Preluarea acestor creanțe, alături de alte datorii față de creditori, a permis lui Umbrărescu să dețină peste 83% din masa credală însumată, consolidându-și astfel controlul asupra procedurii de faliment și a viitoarei licitații.
Evaluarea activelor combinatului de la Oțelu Roșu a fost estimată la 138,76 milioane lei (aproximativ 28,19 milioane euro), din care cea mai mare parte o reprezintă clădirile (peste 72 milioane lei) și echipamentele tehnologice (peste 47 milioane lei). Lichidatorul judiciar urmează să supună votului creditorilor propunerea de vânzare în bloc a acestor active, iar Umbrărescu este considerat principalul candidat pentru adjudecare, având deja o mare parte din creanțele garantate.
Planuri ambițioase pentru redeschiderea combinatului
Dorinel Umbrărescu nu a ascuns intenția sa de a revitaliza combinatul siderurgic de la Oțelu Roșu, iar planurile sale includ investiții semnificative pentru redeschiderea uzinei și pentru crearea de noi locuri de muncă în zonă. Într-o primă etapă, acesta preconizează angajarea a 100-150 de persoane, cu o creștere a numărului de angajați la 300-400 în decursul anului următor. Prefectul județului Caraș-Severin, Ioan Dragomir, a confirmat că preluarea combinatului este în desfășurare, adăugând că „primele angajări vor avea loc foarte curând.”
„Firma este foarte serioasă, iar Umbrărescu și-a asumat deja o investiție de circa 12 milioane de euro pentru creanțe, ceea ce arată clar intenția de a redeschide combinatul. Impactul economic asupra regiunii va fi unul major,” a declarat Dragomir.
Această investiție reprezintă nu doar o salvare a unui centru industrial istoric, ci și o oportunitate de relansare a economiei locale. Într-o zonă care a suferit în ultimele decenii din cauza declinului industriei, redeschiderea combinatului ar putea revitaliza comunitatea, creând locuri de muncă și stimulând activitatea economică din regiune.
O istorie de peste două secole: De la prosperitate la declin
Combinatul de la Oțelu Roșu are o moștenire industrială ce datează din secolul al XIX-lea, când uzinele funcționau sub numele de Ferdinandsberg. În acea perioadă, se prelucra fontă din topitoriile din Rusca Montană și Rușchița. În perioada interbelică, combinatul a devenit parte a trustului „Titan-Nădrag-Călan,” condus de magnații Max și Edgard Auschnith, iar în timpul regimului comunist, a fost transformat într-o unitate strategică pentru economia României.
În anii ’50, combinatul era singurul din țară care producea bare de oțel și fier laminat la rece, iar în anii ’70, a fost modernizat cu o oțelărie electrică. După 1990, combinatul a început să cunoască un declin, culminând cu privatizarea sa din 1999. În următorii ani, multe dintre secțiile sale au fost închise, iar numărul angajaților a scăzut drastic.
Astăzi, doar o mică parte din combinat mai funcționează, restul fiind ocupat de clădiri abandonate. Însă, preluarea sa de către Dorinel Umbrărescu ar putea reprezenta un nou capitol pentru această unitate istorică.
Un nou început pentru industria siderurgică românească?
Preluarea combinatului de la Oțelu Roșu de către Dorinel Umbrărescu nu este doar o mișcare strategică în domeniul afacerilor, ci și o oportunitate de a revitaliza industria siderurgică din România. Dacă planurile sale ambițioase de redeschidere și modernizare se vor concretiza, combinatul ar putea redeveni un actor important pe piața industrială a țării.
Investițiile necesare, împreună cu sprijinul autorităților locale și capacitatea antreprenorială a lui Umbrărescu, ar putea transforma acest simbol al declinului post-comunist într-un punct de referință pentru industria românească.