Regimul de la Phenian: inundațiile devastatoare duc la execuții ale oficialilor ”neglijenți”…

Regimul nord-coreean a devenit sinonim cu un absurd fără limite, unde cruzimea devine soluția pentru orice problemă, fie că e vorba de politica internațională, crizele economice sau dezastrele naturale. Ultima demonstrație de autoritarism și nepăsare a liderului nord-coreean, Kim Jong-un, a fost executarea a 30 de oficiali, acuzați de corupție și neglijență în gestionarea inundațiilor devastatoare din luna iulie. Acest episod nu doar că subliniază brutalitatea regimului, dar arată și limitele extreme ale unei guvernări care funcționează sub frica permanentă și reprimarea oricărei forme de umanitate.

Inundațiile – declanșatorul unei tragedii umanitare

În iulie 2024, provincia Chagang din Coreea de Nord a fost lovită de inundații catastrofale, care au distrus mii de locuințe, terenuri agricole și infrastructură esențială. Peste 15.000 de oameni au rămas fără adăpost, iar distrugerile au provocat o criză umanitară de proporții. În orice alt stat, prioritatea ar fi fost salvarea vieților, asigurarea ajutorului de urgență și reconstrucția comunităților afectate. Însă în Coreea de Nord, Kim Jong-un a ales să răspundă cu execuții, considerând că vinovăția trebuie căutată la nivelul oficialilor locali, acuzați de incompetență și corupție.

Execuțiile ordonate de liderul nord-coreean nu sunt o noutate în contextul unui regim care folosește frica și represiunea ca instrumente de control. Ce este însă mai tulburător în această situație este modul în care regimul își maschează propriile eșecuri prin sacrificarea celor care, în mod evident, nu aveau cum să facă față unei astfel de tragedii naturale în condițiile actualului sistem. Kim Jong-un, în loc să accepte ajutor internațional și să își concentreze eforturile pe reconstruirea țării, a preferat să continue tradiția nord-coreeană de a găsi vinovați printre propriii oameni.

Refuzul ajutorului internațional: mândrie sau nebunie?

Un alt aspect grotesc al acestei situații este refuzul ajutorului internațional. În fața unui dezastru natural de asemenea proporții, orice guvern responsabil ar solicita imediat sprijin internațional, fie el umanitar, financiar sau tehnologic. Dar Kim Jong-un, în stilul caracteristic, a respins orice formă de asistență externă. De ce? Simplu: pentru a proteja imaginea unui regim care pretinde că este autosuficient și puternic, chiar dacă realitatea arată opusul. În loc să primească ajutorul necesar pentru cetățenii săi, Kim Jong-un a preferat să relocheze mii de oameni în Phenian, una dintre cele mai bine supravegheate și controlate zone din țară.

Acest refuz al ajutorului nu este doar o dovadă de mândrie absurdă, ci și o metodă de control politic. O țară care primește ajutor extern ar trebui să accepte o anumită formă de transparență, inclusiv accesul organizațiilor internaționale în teritoriul său. Pentru un regim bazat pe minciună, propagandă și control total, acest lucru ar fi o vulnerabilitate inacceptabilă. Astfel, pentru Kim Jong-un, acceptarea ajutorului ar fi echivalat cu o slăbiciune care nu se potrivește cu imaginea omnipotentă pe care o proiectează.

Execuțiile ca spectacol de putere

Coreea de Nord are o lungă istorie a execuțiilor publice, folosite nu doar pentru a pedepsi infracțiunile, ci și pentru a intimida și controla populația. Raportul privind Drepturile Omului în Coreea de Nord din 2023 a scos la lumină abuzurile sistematice și cruzimea regimului, execuțiile fiind adesea o metodă de demonstrație a puterii. Potrivit Korea Times, execuțiile publice, inclusiv cele pentru corupție, contrabandă sau vizionarea de conținut sud-coreean, au devenit un ritual de teroare destinat să păstreze ordinea prin frică.

În cazul de față, execuțiile au fost realizate nu doar pentru a da un exemplu, ci și pentru a devia atenția de la eșecurile evidente ale statului nord-coreean. Lipsa infrastructurii adecvate, managementul deficitar al resurselor și nepăsarea față de viețile cetățenilor sunt factori care contribuie la vulnerabilitatea țării în fața dezastrelor naturale. Însă în loc să își asume responsabilitatea, Kim Jong-un a ales să își mențină imaginea de „lider suprem” prin sacrificarea unor oficiali care, de fapt, sunt victime ale aceluiași sistem corupt și ineficient.

Un cerc vicios al reprimării

Această execuție a 30 de oficiali pentru presupusa lor neglijență nu face decât să perpetueze un cerc vicios al reprimării. Într-un stat totalitar, oficialii de rang inferior sunt deseori obligați să urmeze ordine absurde și să lucreze într-un mediu lipsit de resurse și suport. Când inevitabilul dezastru apare, aceștia devin țapi ispășitori, condamnați la moarte pentru a proteja imaginea celor de la putere.

Această dinamică face imposibilă orice formă de progres. Orice tentativă de a îmbunătăți infrastructura sau de a dezvolta politici eficiente este suprimată de teama constantă de execuție sau de pedepse severe. În acest context, Coreea de Nord rămâne o națiune blocată într-un regim absurd, unde viața umană are puțină valoare, iar cruzimea este un instrument politic.

Cruzimea unui regim absurd

În final, execuțiile ordonate de Kim Jong-un în urma inundațiilor din iulie sunt doar o altă dovadă a cruzimii regimului nord-coreean. Departe de a fi un simplu act de „justiție”, acestea reprezintă o încercare disperată de a controla narativul, de a înfricoșa populația și de a menține puterea prin teroare. Într-o lume în care dezastrele naturale sunt gestionate prin colaborare internațională și ajutor umanitar, Coreea de Nord rămâne un exemplu tragic al modului în care un regim absurd poate transforma orice tragedie într-un spectacol macabru de putere.

Regimul lui Kim Jong-un este o capcană a cruzimii și fricii, iar execuțiile acestor oficiali nu sunt altceva decât o confirmare a faptului că în Coreea de Nord, cruzimea este moneda de schimb a puterii, iar orice formă de umanitate este sistematic eliminată în numele stabilității regimului.