Un nou pericol mondial: Regimurile autoritare își extind tentaculele pentru a controla diaspora

Regimurile tiranice știu că auto-cenzura – suprimarea preventivă a disidenței – este cel mai puternic instrument al lor. Astăzi, o găsim adesea în diasporă.

De-a lungul mileniilor, exilul a fost o modalitate pentru critici să scape de pumnul de fier al tiranilor și pentru regimuri să își reducă la tăcere contestatarii. Cu toate acestea, modul în care regimurile autoritare interacționează cu opiniile disidente în străinătate se schimbă dramatic în rău.

În ultimii 30 de ani, frontierele deschise au creat diaspore mult mai mari în țările străine. Tehnologia a amplificat vocile individuale și legătura acestora cu patria lor, dar a și permis monitorizarea, intimidarea și cenzurarea de către guvernele îndepărtate. Rezultatul este că acum autocrațiile lumii pot aspira credibil să controleze ideile și un număr mare de oameni în străinătate, precum și acasă, scrie The Economist.

Un exemplu este China. Unsprezece milioane dintre cetățenii sau foștii cetățeni chinezi trăiesc acum în afara granițelor sale. Programul său de monitorizare, cenzură și coerciție este mai elaborat și extensiv decât oricând. Și China nu este singură. Sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia menține un aparat extensiv pentru a spiona și manipula rușii etnici din străinătate, inclusiv agenți care au otrăvit foști membri ai regimului său în Marea Britanie. În ianuarie, America și Marea Britanie au acuzat o rețea iraniană de „numeroase acte de represiune transnațională, inclusiv asasinate și răpiri … într-o încercare de a reduce la tăcere criticii percepuți ai regimului iranian”. Și sub conducerea sa, Recep Tayyip Erdogan, Turcia a fost acuzată că încearcă să manipuleze și să controleze diaspora turcă din Europa.

Autocrații încearcă să exporte autocrația. Acțiunile țintite împotriva anumitor persoane ajută la crearea unui climat larg de frică. Regimurile tiranice știu că auto-cenzura – suprimarea preventivă a disidenței – este cel mai puternic instrument al lor. Astăzi, o găsiți adesea în diasporă. Cazurile de manipulare par adesea mici și rămân neraportate, dar efectul poate fi mare și sever. Mulți studenți chinezi sunt prudenți în exprimarea opiniilor lor adevărate pe campusurile universitare aflate la mii de mile distanță de Beijing.

Cum pot țările să își protejeze oamenii pe care îi găzduiesc? Cel mai evident pas este să lupte împotriva spionilor și procurorilor statali malefici. Organizațiile autocratice afiliate statului ar trebui să fie împiedicate să desfășoare campanii de influență și intimidare pe campusurile universitare. Definiția spionajului se extinde pentru a include represiunea transnațională, care ar trebui pedepsită aspru. Vara trecută, America a numit și a impus sancțiuni unui grup de iranieni implicați în operațiunile anti-dizidente ale țării lor în străinătate.

Un alt focus ar trebui să fie platformele tehnologice. Interzicerea aplicațiilor precum WeChat, care, deși este deținută privat, are sediul în Singapore și este folosită de stat pentru a monitoriza chinezii din străinătate, ar fi o mișcare extremă. Oricum, acest lucru nu ar ajuta pe cei mulți emigranți recenți care sunt utilizatori ai Weixin, versiunea chineză a WeChat, cu conturi încă înregistrate la numerele de telefon chinezești. Dar este rezonabil să se ceară ca aplicațiile străine, în special cele bazate în state autocratice fără protecții pentru drepturile omului, să arate că protejează datele personale și că operațiunile lor în străinătate sunt separate de compania-mamă. America a impus astfel de garanții pentru TikTok, o altă aplicație chineză.

Stopați tirania să călătorească

Lupta împotriva amenințării din partea acestor regimuri opresive și a tentaculelor lor lungi implică inevitabil monitorizarea activităților diasporei și verificarea persoanelor care ar putea reprezenta o amenințare. Pentru o diasporă, totuși, acest lucru pare a fi alarmant sau discriminare. O parte esențială a protejării lor este, prin urmare, să facă membrii lor să se simtă bineveniți în societățile gazdă. Dacă se simt incluși, este mai probabil să se simtă suficient de în siguranță pentru a se opune huliganilor. Aceasta înseamnă să se respecte valorile de deschidere care i-au determinat pe oameni să își facă o nouă casă în primul rând.