Regina sinistră şi pantofii cu toc. Dar şi regina sinistră şi chiloţii…

A intrat în istorie şi în literatură ca fiind o persoană diabolică. Mai multe romane şi mai mulţi autori o descriu astfel. Se folosea de otrăvuri, de intrigi, de cruzime – unii spun că şi de vrăjitorie – pentru a-şi atinge scopurile, dar şi pentru a-şi distruge şi anihila duşmanii. Vremurile, cutumele, caracterele erau, fără urmă de dubiu, destul de întunecate.

Mai nimeni nu făcea notă discordantă de la astea. Însă, puţină lume ştie că ea, Caterina de Medici, urmaşă a unei familii de nobili şi de papi din Italia şi, totodată, regină a Franţei, prin căsătoria cu Henric al II-lea, şi-a alipit numele de unele lucruri bune care au marcat, cu siguranţă, evoluţia omenirii.

Pentru că, la cei 14 ani pe care îi avea când s-a măritat, era, nu doar urâtă, ci şi foarte mică de statură, a dat ordin să i se confecţioneze pantofi cu toc înalt, ca să pară mai înaltă. Nu atât din motive estetice a vrut asta, ci ca să dea senzaţia celorlalţi că are, deşi, fără sânge albastru, o anumită prestanţă.

Tot Caterina de Medici, pasionată de mirosuri profunde, a introdus la curtea Franţei parfumul. Sigur, faptul că în parfumuri ea îi ordona parfumierului ei să pună tot felul de otrăvuri, e altă discuţie. Şi tot ea a introdus pentru şi printre doamnele din înalta societate acele obiecte de lenjerie intimă care se numesc chiloţi.

De asemenea, a fost o ferventă sprijinitoare a artelor, de tot felul, fiind numită regina sinistră cu interes pentru arte, mai ales pentru cele oculte. De altfel, pe timpul ei, văzătorul Nostradamus, dar şi alţi astrologi, magicieni şi necromanţi aveau un statut privilegiat pe lângă regină. Furculiţa… Banala furculiţă şi-a făcut prezenţa la curtea Franţei tot datorită Caterinei de Medici, care a adus-o, împreună cu bucătari vestiţi ai vremii, de la Veneţia şi Florenţa.

Viaţa reginei sumbre a fost plină de întâmplări misterioase, de drame, de trădări. Deşi a trăit doar 69 de ani, ea le-a supravieţuit soţului şi celor mai mulţi dintre cei nouă copii ai ei. A încetat din viaţă pe 5 ianuarie, 1589. Şi, ca să încheiem, tot Caterina de Medici a decis ca doliul după cineva drag să se ţină în negru, nu în alb, cum era până atunci.