Retrogradarea României la ”regim hibrid”: cine decide cine e „democratic” și cum poate România să-și spele imaginea?

România tocmai a mai luat o trântă în clasamentul democrației globale, coborând de la „democrație viciată” la „regim hibrid”. Cu alte cuvinte, dintr-o democrație cu probleme, am alunecat într-o zonă gri, în care statul de drept și libertățile civile sunt văzute cu un semn mare de întrebare. Cine a pus verdictul? Economist Intelligence Unit (EIU), divizia analitică a prestigiosului The Economist, care, an de an, decide cine e democratic și cine se joacă de-a politica.

Eram deja la ”democrație viciată”…

Printre cei care au reacționat rapid la veste se numără și Nicușor Dan, care spune că situația este „profund îngrijorătoare”. Retrogradarea României vine după un an politic plin de bătăi de cap: anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, scandaluri legate de justiție și o guvernare care arată uneori mai degrabă ca o rețea de influență decât ca un mecanism democratic.

Dar hai să ne întrebăm cine decide, de fapt, ce înseamnă „democrație” la nivel global și, mai ales, ce trebuie să facă România ca să iasă din această gaură de imagine?

Cine taie și spânzură în clasamentul democrației?

Când vine vorba de măsurarea „sănătății” unui stat democratic, cei de la Economist Intelligence Unit nu lasă lucrurile la voia întâmplării. Indexul lor se bazează pe cinci mari criterii:

1. Procesul electoral și pluralismul – Alegerile sunt corecte sau mimate?
2. Funcționarea guvernului – Cine conduce de fapt? Instituțiile sau niște „băieți deștepți”?
3. Participarea politică – Lumea mai votează sau a obosit?
4. Cultura politică democratică – Există respect pentru regulile jocului?
5. Libertățile civile – Justiția, presa și libertatea de exprimare funcționează sau sunt doar decor?

Aceste criterii sunt analizate de experți, care se uită la tot – de la ce legi se schimbă peste noapte, până la cum se comportă guvernul în fața presei și a cetățenilor. Problema e că această analiză e influențată și de percepție, nu doar de realitate. Iar percepția e o treabă complicată.

Cum repară România această gaură de imagine?

Dacă vrem să nu mai fim văzuți ca un „regim hibrid”, trebuie să ne mișcăm repede și să corectăm exact punctele care ne-au tras în jos. Iată unde trebuie apăsat pe accelerație:

Alegeri fără schepsis – Anularea primului tur al prezidențialelor a fost un dezastru de PR. România trebuie să demonstreze că nu are obiceiuri dubioase când vine vorba de urne și că regulile nu se schimbă după cum bate vântul. Un calendar electoral clar și respectat cu strictețe ar fi un pas mare înainte.

Justiție care să-și facă treaba, dar și să fie văzută că o face – Procesul împotriva lui Călin Georgescu și rețeaua care a încercat să forțeze o lovitură de stat trebuie să fie cristalin. Fără ambiguități, fără „ce-a vrut să zică poetul”, fără insinuări că justiția e doar un instrument politic.

Transparență și guvernare curată – Mai puțină schemă, mai multă administrație serioasă. România trebuie să arate că nu e condusă de grupuri de interese obscure, ci de un sistem democratic funcțional.

Comunicare strategică – Nu e suficient să facem lucrurile bine, trebuie și să arătăm că le facem bine. Dacă România vrea să își schimbe poziția în index, trebuie să joace cartea diplomației și să explice clar că inculparea lui Georgescu nu e o vendetă politică, ci o necesitate democratică pentru că individul a vrut să întoarcă țara cu susul în jos.

Poți avea o democrație bună, dar dacă nimeni nu te crede, e degeaba

România nu este un caz pierdut, dar nici nu poate sta cu mâinile în sân. Percepția democratică e o treabă delicată, care se construiește prin fapte, dar și prin comunicare. Dacă vrem să urcăm din nou în clasament, trebuie să arătăm că avem instituții puternice, un stat de drept solid și un electorat care nu este tratat ca un simplu decor.

Pe scurt: trebuie să facem democrația să arate și să se simtă reală. Altminteri, riscăm să devenim o țară care funcționează mai mult pe „păreri” decât pe fapte. Iar într-un astfel de context, cine mai are nevoie de alegeri?

Cine altcineva se mai ”clasează” la aceeași categorie?

Conform Indexului Democrației 2024 elaborat de Economist Intelligence Unit (EIU), un „regim hibrid” este o formă de guvernare situată între democrațiile defectuoase și regimurile autoritare. Țările încadrate în această categorie prezintă atât elemente democratice, cât și trăsături autoritare, precum:

• Alegeri cu nereguli: scrutinuri marcate de fraude sau presiuni asupra alegătorilor.
• Guvernare disfuncțională: instituții slabe și corupție endemică.
• Libertăți civile limitate: restricții asupra presei și libertății de exprimare.

În 2024, România a fost retrogradată la statutul de „regim hibrid” din cauza anulării controversate a alegerilor prezidențiale, pe fondul acuzațiilor de interferență externă și încălcări ale finanțării campaniei electorale.

Alte țări clasificate în categoria „regim hibrid” includ:

Republica Moldova: locul 71 în clasament, înaintea României.

Bangladesh: a înregistrat o scădere semnificativă, coborând 25 de locuri în clasament.

Albania, Sri Lanka, Lesotho, Botswana, Guyana: aceste țări sunt clasate înaintea României în index.

Această clasificare subliniază necesitatea unor reforme democratice și a consolidării instituțiilor pentru a îmbunătăți poziția în viitoarele evaluări.