Revista 22 sau 35 de ani de presă combatantă cu forță intelectuală

Revista 22 a împlinit luni 35 de ani de la prima apariție, în ianuarie 1990. Numărul care a văzut astăzi lumina tiparului este o cronologie a edițiilor într-o Românie postdecembristă.

Andreea Pora, redactor-șef al revistei 22, se adresează cititorilor publicației, inclusiv celor care urcă, „tot mai greu”, la sediul redacției.

„Revista 22 nu a îmbătrânit degeaba, e înțeleaptă și tot liberă. Și-a păstrat spiritul viu, mai ales în momentele critice. Nu-i puțin lucru în 35 de ani, ba aș spune că e chiar un miracol. Din ziarele apărute în 1990, revista 22 e singura care a supraviețuit fără să abdice de la principiile pentru care a luat ființă.

În primul rând, libertatea, în toate sensurile ei, al cărei rost mulți nu-l mai înțeleg și apreciază astăzi. «A fi liber înseamnă astăzi întâi a contribui la înfăptuirea libertății celorlalți. Concret, continuu, în toate împrejurările», scrie în primul editorial al „22”-ului, din 20 ianuarie 1990.

Exclusiv

17:21, 15.12.2024 • ACTUALITATE

35 DE ANI. Ce-am făcut în libertate? (VIDEO)

„Nu există «comenzi», cenzură, moguli, bani primiți din surse obscure sau de la partide”

Independența editorială are un preț piperat, pe care, din păcate, prea puțini ziariști au fost dispuși să-l plătească. Consecințele nefaste se văd, și nu de ieri, de azi. Revista 22 a plătit acest preț, dar a meritat cu vârf și îndesat. La «22» nu au existat și nu există «comenzi», cenzură, moguli, bani primiți din surse obscure sau de la partide.

Patronul nostru e Grupul pentru Dialog Social, un patron sărac, dar cu aceleași crezuri ca noi, rămase și ele nealterate de trecerea celor 35 de ani.

Revista 22 a văzut tot ceea ce poate vedea o gazetă atât de implicată în viața cetății.

De la mineriade, tentative de lovituri de stat, aderarea la UE și NATO, guverne care vin și pleacă la politicieni care au eșuat lamentabil și până la renașteri spectaculoase ale spiritului civic urmate de căderi la fel de spectaculoase”, scrie Andreea Pora în numărul aniversar al revistei 22.

A văzut oamenii, societatea în schimbare ba în bine, ba în rău, cum democrația atârnă de un fir de păr. Ca acum, când extremismul își arată colții.

Revista nu și-a pierdut niciodată spiritul critic. Chiar dacă entuziasmul i-a mai fost ciobit din când în când”, mărturisește șefa de la 22.

Revista 22, numărul din 21 ianuarie 2025

Graficianul Dan Perjovschi scrie și el câteva rânduri mai… colorate, cum i-e felul:

„Când am apărut eu, revista era pe plumb. Nea Burtea citea invers și vedea literele lipsă. Avea niște plăcuțe cu care îndrepta rândurile care o luau câș. Un magician.

Nu aveai hârtie, nu apăreai

Mergeam la Casa Presei Libere cu Kenturi pentru muncitorii tipografi. Mergeam cu camionu’ la Letea după hârtie. Nu aveai hârtie, nu apăreai.

Pe urmă a fost o combinație de plumb cu computer. Machetam pe Mac-uri pătrățoase și pagina se trăgea în plumb.

O singură bucată. După aia, a venit Epoca Calc. Se trecuse la film, dar noi n-aveam bani și foloseam ceva intermediar: calcul.

A fost un timp în care fotografiile se prelucrau separat. Uneori rătăceam una-alta, de mă chemau noaptea în tipografie să desenez direct pe locul gol.

Luni noaptea după ziua nebună de machetare, cădea măgăreața pe careva să ducă mapa cu calcuri în tipografie. O clădire plină de teancuri de hârtie și de oameni care se mișcau tot timpul, de vorbeai din mers.

Aaa, și între timp, mineriade, Rege, Emil, Bancorex, Vadim, Băse, Bush, CNSAS, NATO, UE!

Vremurile se schimbau la fel de repede cum se schimba tehnologia.

Acum trimitem PDF-ul pe internet, dar lunea tot o zi nebună a rămas.

„22”: decade de gândit, analizat și scris cu încăpățânare

Mulți colegi au plecat la alte joburi, la alte reviste sau la pensie. Unii au plecat de tot. Mara, Nicu. Pe mulți nu-i mai țin minte. Dar pe toți i-am avut alături, 4 decade de gândit, analizat și scris cu încăpățânare. Adevărată reziliență.

De câte ori apare 22-ul e o mică victorie. O revistă intelectuală, fără patroni cu interese ascunse, fără reclame la chiloți. Fără Gold Corporation.

Oameni tot mai puțini și care urcă tot mai greu scările redacției vin după revista 22

Cele mai ieftine abonamente sunt cele cu ridicare direct din redacție. Calea Victoriei 120, în curte cu Green și teatrul Luni.

În ultimii ani, am văzut cum oamenii ăștia sunt tot mai puțini și urcă tot mai greu scările. Dar nu se lasă. De aia nu ne lăsăm nici noi.

Pentru ei scriu și desenez”, scrie cu emoție Dan Perjovschi.