Revoltă în handbalul românesc: „Stop arbitrajelor meschine”

Dezastrul handbalului românesc și mocirla în care s-a scufundat poartă un singur nume: Alexandru Dedu. De opt ani de când  Dedu este președintele Federației Române de Handbal (FRH) a dispărut respectul pentru cei care au făcut marile performanțe, nu mai contează jucătorul și antrenorul ci doar arbitrii.

Oamenii cu fluierul sunt cei care l-au propulsat pe Dedu în fruntea FRH. Astfel, ei au ajuns să facă legea în handbalul românesc în timp ce pentru Dedu contează doar banii. Practic, arbitrajele scandaloase au adus la exasperare pe cei nu sunt gașca șefului FRH și a pupilei sale Cristina Vărzaru.

O scrisoare deschisă adresată conducătorilor handbalului masculin de președintele secției de handbal masculin de la ”U” Cluj și totodată sponsorul echipei, Liviu Hossu, readuce în prin plan arbitrajele meschine și jocurile de culise care au distrus handbalul românesc. PUTEREA redă integral scrisoarea deschisă a conducătorului și sponsorului clujean Liviu Hossu:

Scrisoare deschisă către conducătorii handbalului masculin

„Bună ziua,

09:20, 30.10.2024 • POLITICĂ

Mutare sportivă girată de USR pe ruta Brașov-Timișoara, pentru groparul handbalului românesc

Vă scrie un iubitor de handbal, copilul de 14 ani care vă admiră din tribune și omul care își datorează o bună parte a caracterului acestui sport. Domnilor, nu se mai poate… ne-ați abandonat, pe noi cei care cu entuziasm am pășit pe parchet la vârste fragede, ne-ați dat pe un rezultat, un loc în clasament. Visul nostru este să dăm totul pe teren, și să acceptăm rezultatul, să strângem mâna adversarilor din teren, a prietenilor pe viață din afara lui. Vă rog să vă amintiți că și voi ați fost copii, și voi ați căutat repere în cei mai mari, și nu v-au dezamăgit. Prezentul este al vostru, viitorul al copiilor voștri.

Majoritatea ne-ați bătut, ați fost mai buni, v-am strâns mâna privindu-vă în ochi. Dacă retrogradăm, vom munci mai mult că să vă întâlnim pe parchet. Pata asta pe handbalul românesc, arbitrajele dezastroase, sunt cele care vă frustrează și vă taie orice elan. Cum vă uitați în ochii jucătorilor când știți că au fost mai buni, dar fluierul i-a pus în genunchi? Cât timp vom rămâne indiferenți? Cât timp ne vom lăsa unul pe altul să sufere singur?

Bacău-Suceava, baraj de promovare, domnule Tircă, nu ați fost alături de mine, v-ați protejat de frica arbitrilor. Pe urmă eu nu v-am fost alături atunci când ați ieșit în public, din frustrare, îmi pare rău, și vă promit că vă voi fi alături. Domnule Ciubotariu, ți-am văzut durerea în ochi, și nu am fost alături de tine, atunci când ți-a fost mai greu, și iți era amenințată munca de ani de zile.

De ce nu am fost alături de el domnilor? Din frustrare? Avem datoria să trecem peste, așa cum am făcut-o pe parchet. Unde e solidaritatea? Flaviu Sâsâeac, toți știm mijloacele tale, și nu, nu este scuzat de scop. De ce trebuie să acționezi așa? Știu, ești relativ nou în handbal, poate ai fost dezavantajat de multe ori, poate și tu a trebuit să îți privești jucătorii în ochi, să îi ridici după ce doi arbitrii le-au tăiat aripile. Dar în timp ai uitat, acum tu ești unul dintre cei care țin foarfecele în mână. Stop arbitrajelor meschine, nu mai „ascuțiți săbiile”, ați fost colegi, ați suferit împreună, sunteți adversari dar nu dușmani!

Dați un exemplu celor care vă privesc de jos. Nu faptul că pierdem e problema, ne-a bătut Kosovo, și ce? O luăm de la capăt, așa cum ați luat-o toți, etapă de etapă, meci de meci, cu capul sus. De ce ne-a bătut Kosovo? Asta e întrebarea la care toți știm răspunsurile, și cel mai dăunător motiv e arbitrajul românesc. Ascultați comentatorii de la european, lumea știe. Murmură tribunele! Priviți, cuplul Tătaru/Văcariu, primele 7 minute din meciul U-Cluj Turda 22.01.2022, așa se arbitrează? Asta e furt șmecheresc, nu e incompetență. Pe cine au furat? Copii de 22 de ani și Ramba? Da, Turda e mai bună, dar lasă-ți jucătorii să arate asta. Trebuie să fim puternici, să renunțăm la obiceiurile vechi, o datorăm acestui sport frumos care ne-a oferit mai mult decât vom putea vreodată întoarce.

Vă salut cu respect și speranță.

Hossu Liviu”