Revoluția din ’89, Florin Zamfirescu: „Am observat, odată cu Duminica Orbului, cum se replia eșalonul doi”

Florin Zamfirescu: Ecourile Revoluției sau… schimbărilor de atunci, mișcărilor de atunci, căci mă jenez să spun Revoluție, acum, după atâția ani, fiindcă acum înțelegem cu toții sau eu am înțeles clar că n-a fost niciun fel de Revoluție. A fost o manipulare grosolană, în care poporul a fost scos în stradă cu greu, pentru că din 1983 a început această nebunie: frig în case, lipsă de mâncare, cozi peste tot, untul luat cu copiii, la coadă, sau coadă la benzină de câte 3 zile.

Puterea: Adică toți anii aceia, s-a făcut tot ce s-a putut ca să iasă lumea în stradă. Asta înseamnă manipulare?

Florin Zamfirescu: Exact. Acum înțelegem de ce trebuia dat jos Ceaușescu, ca această țară să fie luată, hărtănită, furată și băgată în buzunarele celor din afară. Dar asta nu se putea face decât manipulând-i pe cei din interior, pe români. Am ieșit cu toții în stradă, am urlat libertate și am fost fericiți. Știam că n-avem niciun ban, niciun dolar, dar nu aveam datorii, deci urma să fie pline vitrinele… aveam produse încet, încet.

Am observat, odată cu Duminica Orbului, cum se repliază eșalonul doi și cum lucrurile o iau pe alt făgaș

A fost mitingul-maraton de la Universitate, din care am făcut parte cât s-a putut de mult.

Nu m-am dus în ultima zi, când au fost arestări și s-a întâmplat să nu fiu: m-a ferit Dumnezeu, ca să zic așa, după care am văzut cum țara noastră este ca o căprioară culcată la pământ, din care smulg carne din ea ca din Gheorghe Doja.

Smulg bucăți de carne din trupul acelei căprioare numite România. Deci au trecut atâția ani. Deci cu toate astea, atâtea chinuri și  atâtea răbdări pe care treptat le-am văzut și în cele din urmă poporul român a fost încălecat de hidra care ne-a cucerit atunci în ’89.

Și acuma cei care ne-au încălecat, ei și copiii lor, au prins osânză, au prinsă forță, au prins contur, au o putere extraordinară, că una e să ieși în stradă zicând că totul e al poporului cum a fost în 89 și alta e să te lupți să-ți aperi ceea ce e al tău deja ca proprietar, ceea ce ești furat.

Acum se pot întâmpla tragedii mari de tot

Vine acest om (n.r. Călin Georgescu) cu alegerile de ultimă oră în care nici eu n-am crezut. Deși-l cunoșteam, de 7-8 ani, mă uitam și zic măi Călin, cum să faci toate astea? Lasă c-ai să vezi- spunea el… și el produce acest miracol! E un miracol, totuși, o parte din noi și eu cel puțin cunosc, nu știu, am trecut de partea lui, adică… o parte mare din cei din jur am trecut de partea lui.

Personal, aștept data de 20 ianuarie când Donald Trump a reușit să pună piciorul în prag și să iasă la suprafață pe aceleași criterii și pentru aceleași interese politice pe care le are și Călin Georgescu de a elibera poporul de sub jug. Folosesc termeni comuniști că nu-mi plac astea… jug, jugul,  a ne elibera pe toți de sub chinga în care am căzut din ’89 încoace.

Și dacă el a reușit o dată acuma la alegeri, a 2-a zi el ar fi fost președinte le României, deși mulți găsesc fel de fel de motive stupide: n-a făcut parte din ONU, a făcut parte dintr-un SRL făcut de el ca să pară că face parte din unul, n-a făcut parte din Clubul de la Roma… cine-l lua pe el în seamă? (…). Deci Călin Georgescu este un farsor, zic ăștia. Este un om care a reușit totuși să ia 2 milioane și nu știu cât de semnături și ar fi reușit totuși să devină președintele României.

Florin Zamfirescu: Doamne,  cât am strigat, cât m-am chinuit atunci! Mi-aduc aminte cât am vorbit în balcon la Universitate, pentru că flerul meu îmi spunea și vedeam oameni la fel, în vecini, ca și acuma, care strigau de ce a venit Coposu, că el nu mâncase salam cu soia sau ceilalți… că ei au venit din străinătate etc.

Așa că au luat frâiele noii apărători ai drepturilor muncitorești: Noi, băi, muncim, noi nu gândim, Noi nu ne vindem țara, nu ne-o vindem, noi o dăruim. Așa s-a întâmplat și acum ne dăm cu capul de pereți, că uite ce se întâmplă.

Suntem spectatorii acestor vremuri, dar plătim biletul foarte scump!

Eu sunt spectator că m-am retras din activitate tocmai ca să fiu spectator al acestor vremuri. Când mă uit unde să plătesc biletul, cred că ezit foarte mult. (…).  Asistăm la posibila dispariția unui popor și a unei epoci, pentru că am trăit, ne-am bucurat și ne-am dezvoltat și acuma  ne scufundăm.

Am o imagine, o poveste de la Turnu Severin unde a fost o nuntă, iar mireasa era de undeva de peste Dunăre. Era într-o iarnă când apele erau înghețate, iar ei și-au făcut nunta la ginere, nuntă mare, și apoi au pornit pe Dunărea înghețată. Deci mirii, nuntașii, orchestra, toți au pornit să traverseze Dunărea înghețată să se ducă dincolo la Cladova să petreacă și la părinții miresei.

Când au ajuns la mijlocul Dunării, cântând hora, gheața s-a spart, ușor. Ei n-au băgat de seamă și sub ochii celor care erau pe mal… toată lumea, cu gălăgie cu tot, s-a scurs încet sub apă și a apărut o liniște mormântală și nunta a rămas un tablou de gheață: acesta este tabloul României.