Ridzi-Pidzi reabilitată: Țuțupinele politice și justiția de formă
Știrile recente ne aduc din nou în față o realitate pe cât de amară, pe atât de previzibilă: Monica Iacob Ridzi, fost ministru al Tineretului și Sportului, a fost reabilitată de Curtea Supremă în legătură cu condamnarea sa la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu. Decizia, deși nu este încă definitivă, ridică serioase semne de întrebare asupra modului în care justiția din România tratează cazurile de corupție în rândul politicienilor.
Pentru cei care nu-și mai amintesc, anii Băsescu au adus în spațiul politic o pleiadă de amazoane. Marinarul Cherchelit aprecia mult sexul frumos și a parașutat un număr impresionant de femei prin diverse posturi de mare răspundere. Să reamintim câteva nume, că poate ați adormit:
Elena Udrea – A fost una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale lui Băsescu, ocupând funcții importante precum ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului. De asemenea, a fost președintele Partidului Mișcarea Populară (PMP).
Monica Macovei – Fost ministru al Justiției, cunoscută pentru reformele din justiție și lupta împotriva corupției. A fost europarlamentar din partea PDL și ulterior a candidat independent pentru Parlamentul European.
Roberta Anastase – A fost președinte al Camerei Deputaților și membră marcantă a PDL. Anastase a jucat un rol cheie în politica parlamentară a României.
Anca Boagiu – A ocupat funcții ministeriale importante, inclusiv cea de ministru al Transporturilor. A fost vicepreședinte al PDL și senator.
Ritli László – Deși mai puțin cunoscută, a fost promovată în poziția de ministru al Sănătății în timpul guvernării PDL.
Sulfina Barbu – A fost ministru al Mediului și Dezvoltării Durabile și deputat din partea PDL. Barbu a fost activă în promovarea politicilor de mediu și dezvoltare durabilă.
Raluca Turcan – A fost deputat și lider al Grupului Parlamentar al PDL în Camera Deputaților. Ulterior, a continuat cariera politică în PNL, devenind vicepremier.
Andreea Paul (Vass) – Fost consilier economic al lui Băsescu și ulterior deputat, cunoscută pentru activitatea sa în domeniul economic și politicile de dezvoltare.
Cristina Trăilă – A fost președinte al Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și deputat PDL.
Mioara Mantale – A fost prefect al Municipiului București, fiind una dintre primele femei promovate de Băsescu în funcții administrative importante.
Maria Grapini – A fost susținută în diverse inițiative politice, deși ulterior și-a construit o carieră politică independentă și a fost membru al Parlamentului European din partea Partidului Conservator.
Ana Birchall – A fost promovată în diverse poziții administrative și diplomatice, inclusiv ministru al Justiției, deși a avut o carieră politică variată în mai multe partide.
Și, în sfârșit, cea cunoscută în epocă drept Ridzi-Pidzi.
O privire asupra condamnării
În februarie 2015, Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv pentru abuz în serviciu în contextul evenimentelor organizate în 2009 de Ziua Tineretului. Condamnarea a venit după ani de investigații și procese, fiind văzută de mulți ca un simbol al luptei împotriva corupției la nivel înalt. Metoda tergiversăm până se prescriu faptele nu era încă atât de bine pusă la punct. Totuși, această „luptă”, cu condamnări ridicole pentru prejudicii amețitoare, cu liberări salutare la doar un pic din executarea pedepsei pare să fie mai degrabă un joc de-a șoarecele și pisica. În acest joc, pisica politică își găsește mereu o cale de scăpare. Iar dumneaei, Justiția, rămâne mereu fără fărămița de cașcaval la care orice șoricel care se respectă trebuie să ajungă.
Reabilitarea – un bilet de ieșire gratuit
Reabilitarea judecătorească acordată de Curtea Supremă îi permite Monicăi Iacob Ridzi să scape de interdicțiile impuse prin condamnare. Aceasta înseamnă că toate decăderile, interdicțiile și incapacitățile rezultate din condamnare încetează să mai fie valabile. Practic, o condamnare de cinci ani de închisoare, pronunțată pentru fapte grave de corupție, este ștearsă cu buretele după doar câțiva ani.
Pentru Monica Iacob Ridzi, reabilitarea acordată de Înalta Curte de Casație și Justiție înseamnă că, odată ce decizia devine definitivă, ea va scăpa de interdicțiile impuse prin condamnare. Aceasta include următoarele aspecte:
- Restaurarea drepturilor civile și politice: După reabilitare, Monica Iacob Ridzi își recapătă drepturile civile și politice de care a fost privată ca urmare a condamnării. Aceasta înseamnă că ar putea, teoretic, să candideze pentru funcții publice sau să ocupe anumite poziții din care a fost exclusă din cauza condamnării.
- Ștergerea cazierului: Reabilitarea judecătorească implică și actualizarea cazierului judiciar, astfel încât condamnarea respectivă nu mai apare în cazier. Acest lucru poate facilita reintegrarea socială și profesională a persoanei reabilitate.
- Încetarea altor interdicții și incapacități: Orice alte interdicții și incapacități impuse prin condamnare încetează, permițându-i persoanei să-și reia viața normală, inclusiv să desfășoare anumite activități care anterior îi erau interzise.
În ceea ce privește posibilitatea de a candida la alegeri, reabilitarea ar înlătura interdicțiile care i-ar fi împiedicat această posibilitate. Totuși, trebuie avut în vedere că acest lucru depinde și de cadrul legal specific privind eligibilitatea pentru funcții publice, care poate include și alte condiții pe lângă reabilitarea judecătorească.
Decizia de reabilitare a Monicăi Iacob Ridzi poate fi contestată în termen de zece zile de la pronunțare, astfel că efectele reabilitării vor deveni definitive doar după expirarea acestui termen sau după soluționarea eventualelor contestații.
Bolile de conveniență și eliberarea condiționată
În martie 2015, Monica Iacob Ridzi a depus o cerere de întrerupere a executării pedepsei, motivând că suferă de numeroase afecțiuni. Aceasta a devenit o practică obișnuită în rândul politicienilor condamnați, care brusc descoperă probleme de sănătate grave exact în momentul în care trebuie să își ispășească pedeapsa. La vremea respectivă bolile pretinse de Ridzi-Pidzi se duseseră departe rău. Se vorbea chiar despre cancer! Sărăcuța, așa ceva! se auzea prin culise un vaier de compasiune. Însă, în noiembrie 2017, Tribunalul Cluj a dispus eliberarea sa condiționată după doar trei ani de închisoare, confirmând din nou că legea se aplică selectiv. De presupusul cancer… hmm, nimic.
Justiția de formă și impunitatea politică
Deciziile de reabilitare și eliberare condiționată, cum este cazul Monicăi Iacob Ridzi, subliniază un adevăr trist: justiția din România continuă să fie de formă, o fațadă menită să dea impresia unei lupte împotriva corupției, în timp ce adevărații corupți scapă nepedepsiți sau cu pedepse simbolice. Este un sistem care perpetuează impunitatea politică, unde țărușii puterii își protejează unii altora spatele.
Consecințele pentru societate
Acest tip de justiție selectivă are consecințe grave pentru societate. În primul rând, subminează încrederea cetățenilor în sistemul judiciar și în statul de drept. În al doilea rând, transmite un mesaj clar că, dacă ești suficient de influent și bine conectat, legile nu se aplică și în cazul tău. În cele din urmă, perpetuează un ciclu vicios de corupție și nepotism care blochează progresul și dezvoltarea reală a țării.
Un sistem profund viciat
Reabilitarea Monicăi Iacob Ridzi este doar un alt capitol dintr-o poveste lungă și deprimantă despre cum țuțupinele puterii scapă de responsabilitate. Mai ales cele care au binemeritat de la Patrie prin câte o ciordeală semnificativă. Din roadele scamatoriilor cu Ziua Tineretului au mușcat suficient de mulți șnapani. Deci Ridzi a rămas cu niște amici puternici. Aceiași, probabil, care au influențat desfășurarea Dosarului Hidroelectrica până acolo unde, mai ieri, faptele s-au prescris. Și Blonda de la Cotroceni a scăpat, revoltător, de un proces care s-ar fi lăsat, în mod normal, cu încă niște anișori buni de pușcărie…
Este, acesta, un sistem viciat profund, în care legea se aplică doar celor fără putere și influență, în timp ce elitele politice continuă să se bucure de o impunitate scandaloasă. Până când acest ciclu nu va fi rupt, România va continua să fie prinsă în mrejele corupției și injustiției, cu consecințe devastatoare pentru toți cetățenii săi. Și, foarte sigur, pentru însuși viitorul său ca națiune.