Rolul Reginei Maria în recunoașterea Marii Uniri

Marea Unire a fost pusă la cale de Regele Ferdinand I, încă din 1916, când președintele Consiliului de Miniștri, Ion I.C. Brătianu, a semnat Tratatul de alianță a României cu Antanta, un acord internațional secret, în plină desfășurare a primului război mondial.

Situația frontului era incertă. Obiectivul principal al acestuia era ieșirea Regatului Român din neutralitate și intrarea armatei sale în război, dar cu o clauză foarte clar explicată și precizată: recunoașterea anexării tuturor teritoriilor locuite de români din Imperiul Austro-ungar, inclusiv Banatul, după Conferința de Pace.

Acordul a fost semnat la 4/17 august 1916 la București, în locuința lui Vintilă Brătianu. de către Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și reprezentanții diplomatici ai puterilor Antantei la București.

Take Ionescu petrecea cu Baronul Eduard Rotschild

După încheierea războiului, Imperiul Austro-ungar s-a destrămat. Conferința de Pace de la Paris a început la 19 ianuarie 1919 cu participarea a 27 de state. Take Ionescu plecase mai devreme în Occident și negociase cu Nikola Pašić, primul ministru al noului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, împărțirea Banatului în două.

Înfuriat, Ion I,C. Brătianu l-a convocat la București pe Take Ionescu. Acesta a preferat să se ducă într-un concediu cu Baronul Eduard de Rothschild, un internationalist pur sânge. Liderul Partidului Conservator era dedulcit la banii rușilor. Era bănuit că a arvunit și Banatul. Ca urmare, a fost exclus de pe lista oficială a delegației române pentru Paris.

Citește mai departe pe România Liberă.