Romaero pe mâinile controversatului Emil Gros

Instanța a aprobat cererea companiei de stat Romaero de intrare în insolvență. Expert Insolvență SPRL , condusă de Emil Gros, a fost desemnată administrator judiciar provizoriu.

Compania de stat Romaero a ajuns în stare de insolvență după mai mulți ani de pierderi și de decizii deficitare de management, iar societatea care se va ocupa de acest proces este Expert Insolvență SPRL, în locul consorțiului Trust Insolvency Filiala Cluj – Synergy Partners, care s-a ocupat până acum de companie. 

Partener la Expert Insolvență SPRL este Emil Gros, din Hunedoara, un practician foarte controversat, implicat în afacerea privatizării termocentralei Mintia, în insolvența Complexului Energetic Hunedoara.

Tușele groase nu lipsesc atunci când Emil Gros este caracterizat. De exemplu, este făcut ”țepar de serviciu și asasin economic” (https://60m.ro/cate-milioane-de-euro-a-castigat-asasinul-economic-emil-gros-sageata-lui-virgil-popescu-din-vanzarea-termocentralei-mintia/) sau ”psihopat” (https://ligadreptatii.ro/2022/09/21/cu-un-ministru-ca-virgil-popescu-isi-face-loc-in-domeniul-energiei-romanesti-un-practicant-in-insolventa-emil-gros/).

Emil Gros, intervievat exclusiv pentru Gazeta de Dimineață, a dezvăluit detalii despre vânzarea Termocentralei Mintia. El a menționat că procentul din vânzare luat de administratorul judiciar a fost de 3%, aducându-i peste 2.700.000 de euro, fără TVA. Gros a precizat că cumpărătorul, Saleh Ahmad, are afaceri în Iordania și Irak, cu sediul firmei în Iordania.

Despre speculațiile privind alți posibili cumpărători, Gros a menționat că Gabriel Comănescu, proprietarul Grup Servicii Petroliere, nu a achiziționat caietul de sarcini. El a explicat că dezinteresul pentru Mintia se datorează stării depășite a instalațiilor și că Saleh Ahmad intenționează să investească în gaz, nu în cărbune. Gros a subliniat că Mintia nu mai este considerată un obiectiv strategic energetic și nu a fost analizată în CSAT. Nu a existat nicio avertizare cu privire la investitor, iar Gros crede în succesul acestei tranzacții. El a menționat că termenul limită pentru finalizarea investiției este decembrie 2026 și că nu există o cifră impusă de statul român pentru angajarea de personal.

”Prădător intraspecie”

Gros este considerat un „prădător intraspecie” conform manualelor de psihiatrie, referindu-se la activitățile sale în domeniul insolvenței (https://ligadreptatii.ro/2022/09/21/cu-un-ministru-ca-virgil-popescu-isi-face-loc-in-domeniul-energiei-romanesti-un-practicant-in-insolventa-emil-gros/). Sunt aduse acuzații că ar fi distrus mai multe companii și firme prin intermediul procedurilor de insolvență, făcând referire la un presupus scandal de corupție din 2013.

Emil Gros a fost acuzat că s-a implicat în vânzarea Termocentralei Mintia la un preț considerat de autor ca fiind mult sub valoarea reală a activului. Gros este acuzat de asemenea că are de a face afaceri cu „cămătari în insolvență” și că vinde active strategice naționale la prețuri subevaluate. Totodată, este criticat pentru modul în care ar fi gestionat procedurile de insolvență ale unor societăți precum Marconf și uzina ARO.

În ansamblu, textul exprimă nemulțumirea și suspiciunea față de activitățile lui Emil Gros în domeniul insolvenței și subliniază presupusa sa implicare în vânzarea Termocentralei Mintia și alte afaceri controversate.

Emil Gros, acuzat de abuz în serviciu și fals în declarații

Într-un text apărut în Gazeta de Cluj, Emil Gros, unul dintre șefii Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, este acuzat de abuz în serviciu și fals în declarații într-o plângere penală depusă pe numele său de către Vasile Nicula, patronul firmei Transporturi Grele şi Agabaritice SA din Cluj Napoca.

Acuzațiile principale sunt legate de modul în care Emil Gros s-a ocupat de insolvența firmei Mario E Dani Leasing timp de 11 ani. Vasile Nicula susține că Gros nu a calculat corect suma pe care ar fi avut-o de datorat și că, după ce a luat o mașină de la Nicula, a vândut-o mai departe fără a avea acest drept.

De asemenea, se menționează în text că Emil Gros ar fi înstrăinat o autobasculantă către o altă firmă, fără a informa instanța penală despre această tranzacție. Acest aspect ar fi condus la o hotărâre judecătorească obligându-l pe Vasile Nicula la plata unei sume considerabile, deși prețul obținut prin vânzarea autobasculantei ar fi trebuit să fie scăzut din prejudiciul calculat.

Într-un alt caz prezentat în text, un alt reclamant, Beniamin Crișan din Alba Iulia, a depus o plângere penală împotriva lui Emil Gros. Crișan acuză că, după ce a plătit integral o mașină obținută prin leasing, firma de insolvență condusă de Gros vrea să pună sechestru pe bun, în ciuda unei decizii favorabile obținute în instanță.

Aceste informații sunt preluate din perspectiva reclamanților, iar răspunsul lui Emil Gros, prezentat în text, susține că există hotărâri judecătorești care îi dau dreptate în aceste cazuri și că procesele au fost gestionate corect.

Conform textului furnizat, Emil Gros este acuzat că, în calitate de practician în insolvență, a fost implicat într-o schemă complexă care a avut ca rezultat avantaje financiare pentru omul de afaceri Ioan Niculae, patronul grupului Interagro. Schematizând, modul de operare al acestei presupuse fraude implică falimentarea succesivă a unor companii pentru a evita plata taxelor și a datoriilor, urmată de răscumpărarea acestora la prețuri mult mai mici, fără a se achita obligațiile către stat și creditori.

Iată câteva dintre aspectele semnalate în text care contribuie la acuzațiile aduse lui Emil Gros:

• Falimentarea succesivă: Schemă prezentată arată că Ioan Niculae ar fi cumpărat inițial Amonil Slobozia, care a fost ulterior falimentată pentru a evita plata taxelor. Compania a fost apoi rascumpărată și redenumită Chemgas. Același proces ar fi fost aplicat apoi asupra Chemgas, creând un ciclu de falimente succesive.
• Încălcarea intereselor creditorilor: Emil Gros și echipa sa de la Expert Insolventa SPRL sunt acuzați că au gestionat insolvența Chemgas, ignorând complet interesele creditorilor și, uneori, legea. Se menționează drenarea societății prin semnarea de contracte sub prețul pieței și angajarea unui comision de 2 milioane de euro pentru o intermediere de aprovizionare cu gaze, fără aprobarea creditorilor.
• Licitații subevaluate: Expert Insolventa SPRL, sub coordonarea lui Emil Gros, ar fi organizat licitații pentru închirierea activelor la un preț subevaluat, în beneficiul lui Ioan Niculae și cu pierdere pentru creditori.
• Manipularea procedurilor de insolvență: În calitate de lichidator, Emil Gros este acuzat că a încercat să rămână lichidator provizoriu pentru a putea vinde combinatul în faliment tot lui Ioan Niculae.
• Încălcarea procedurilor legale: Se susține că Expert Insolventa SPRL, condusă de Emil Gros, nu a respectat prevederile legale privind confirmarea lichidatorului judiciar și stabilirea onorariului.

Textul sugerează că această schemă ar fi avut drept rezultat scăparea lui Ioan Niculae de datorii către ANAF și AFM, obținerea unui comision de succes pentru Emil Gros și menținerea poziției de director al combinatului pentru Mihai Calinescu. Totodată, se sugerează că Emil Gros ar fi implicat în astfel de practici în alte cazuri similare, precum cel al Metal Grup Industrie SRL București.