Românii şi bulgarii, sclavii perfecți la abatorul Tönnies. “Fac o muncă pe care un german nu ar accepta-o niciodată“

Cel mai mare producător de carne din Europa, compania nemțească Tönnies, este din nou în centrul unui scandal de proporții, legat de muncitorii din Bulgaria şi România. Condiții draconice trecute în contract, ceea ce este “legal, dar inuman”,  interdicția de a merge la toaletă, de a mânca sau bea pe culoare în afara pauzelor scurte, ore suplimentare neplătite și sunt doar câteva din abuzurile la care sunt supuși lucrătorii din Balcani.

Exploatarea inumană a lucrătorilor din cele două țări la un abator din Germania a fost dezvăluită într-un documentar publicat de postul SAT 1. Autorul materialului, jurnalista Jana Bernhard, a povestit postului bulgar Nova TV cum a trimis acolo sub acoperire un lucrător bulgar, o femeie cu două diplome universitare, pentru a studia condiţiile de muncă din abatorul miliardarului Clemens Tönnies, relatează Novinite.com.

Abatorul Tönnies a devenit faimos în primăvara anului 2020, când acolo a izbucnit un focar de COVID-19, cel mai mare din Europa la acel moment, afectând peste 2.000 de angajaţi.

”Am lucrat doi ani la abatorul Tönnies şi rareori terminam lucrul după cele opt ore convenite. De cele mai multe ori lucram 12-13 ore. Menţionam în pontaj orele suplimentare, dar în final acestea nu erau reflectate pe fluturaşele de salariu”, spunea postului Deutsche Welle un român în iunie 2020.

Lucrătorii sunt forţaţi să locuiască câte 8-10 sau chiar mai mulţi într-un apartament şi fiecare trebuie să plătească 200 de euro pe lună chirie. Clădirile de locuit sunt proprietatea unor companii care au legături cu abatorul, chiria fiind de 2-3 ori mai mare faţă de cea obişnuită pentru acea zonă.

Îmi auzeam colegii plângând, de durere intensă şi mâini umflate. Dar ne încurajam reciproc. Ne spuneam: ”Rezistă!”, povestea la acel moment muncitorul roman.

”Mai presus de orice, oamenii sunt importanţi pentru mine şi vreau să le cer scuze”, promitea patronul abatorului după relatarea postului Deutsche Welle.

La aproape un an distanță, echipa Janei Bernhard de la postul SAT 1 s-a dus să verifice condiţiile de muncă de la abator.

”Legal, dar inuman”

Femeia sub acoperire care s-a angajat la abator pentru realizarea documentarului, prezentată cu numele de Milena, s-a confruntat cu regulile draconice înscrise în contractele de angajare; este interzis să mergi la toaletă, este interzis să mănânci sau să bei pe culoare. Numai pauzele scurte sunt permise.

”Ne-am întâlnit cu oameni care au slăbit mai mult de 20 de kg într-o scurtă perioadă de timp pentru că nu aveau ocazia să mănânce. Toate acestea sunt înscrise în contractul de angajare, este legal, dar inuman”, spune Milena. Un medic de la ambulanţă care apare în documentar afirmă că un lucrător al abatorului s-a spânzurat. ”Este ca şi când ar fi oameni de mâna a doua, oameni buni de aruncat, ce sunt pur şi simplu înlocuiţi cu următorii de îndată ce nu mai au valoare”, a constatat jurnalista postului german.

Lucrătorilor români şi bulgari le este frică să vorbească. ”Ignoranţa şi barierele de limbă ale acestor oameni sunt în mod sistematic folosite abuziv astfel încât compania să poată câştiga cât mai mult de pe urma muncii lor”, explică Jana Bernhard.

Oamenii din Balcani sunt sclavii perfecţi. Ei fac o muncă pe care un german niciodată nu ar accepta-o, remarcă Milena, adăugând că, deşi are două diplome universitare în Bulgaria, ”în ţara mea nu am nicio şansă de a lucra în specializările studiate”. Acesta este şi motivul pentru care tineri educaţi veniţi din România şi Bulgaria ajung să fie exploataţi, ţine să precizeze Jana Bernhard. Pe de altă parte, ”în mass-media este lăudată viaţa din Germania: ”Oh!, veniţi în Germania şi câştigaţi bani frumoşi””, mai explică ea.

Echipa TV a fost oprită de maşinile poliţiei germane care au încercat să obstrucţioneze filmarea. ”Există o relaţie între miliardarul Tönnies şi autorităţile locale”, spune Jana. Cu puţin timp înaintea difuzării reportajului, avocaţii lui Tönnies i-au trimis o scrisoare de ameninţare, dar echipa nu s-a lăsat intimidată. ”Principalul scop al filmului nostru este să le luăm muncitorilor teama, întrucât lucrul cel mai trist este că pentru ei este în regulă (că acceptă situaţia n.red). În Germania lucrătorii au drepturi, dar ei pur şi simplu nu le cunosc”, concluzionează Jana Bernhard.

Pe scurt, o ”sclavie modernă” prin care oameni cu un nivel redus de educaţie sunt exploataţi pentru a-i îmbogăţi pe patronii unei companii germane, după cum spune jurnalistul Jana Bernhard.