România, al doilea cel mai mic cost orar cu forța de muncă în 2020, în UE, chiar dacă salariile au crescut în ultima perioadă

În 2020, costul mediu orar cu forța de muncă în întreaga economie europeană (exclusiv agricultura și administrația publică) au fost estimate la 28,5 euro în UE și 32,3 euro în zona euro, în creștere față de 27,7euro și respectiv 31,4 euro în 2019. În România costul mediu orar cu forța muncă a fost de 8,1 euro, în creștere de la 7,7 euro în 2019.

Potrivit Eurostat, cel mai mic cost mediu orar cu forța de muncă e în Bulgaria, iar cel mai mare din Danemarca. Dar costurile medii orare cu forța de muncă ascund decalaje semnificative între statele membre ale UE, cele mai mici costuri orare cu forța de muncă înregistrate în Bulgaria (6,5 euro), România (8,1 euro) și Ungaria (9,9 euro) și cel mai mare din Danemarca (45,8 euro), Luxemburg (42,1 euro) și Belgia (41,1 euro).

Costurile orare ale forței de muncă în industrie au fost de 28,8 euro în UE și de 34,8 euro în zona euro. În construcții, acestea au fost de 25,6 euro, respectiv 29 euro. În servicii, costurile orare cu forța de muncă au fost de 28,2 euro în UE și de 31,1 euro în zona euro. În economia în principal non-comercială (cu excepția administrației publice), acestea au fost de 29,7 euro, respectiv 33,1 euro.

Salariile și costurile non-salariale

Cele două componente principale ale costurilor forței de muncă sunt salariile și costurile non-salariale (de exemplu, contribuțiile sociale ale angajatorilor). Ponderea costurilor non-salariale în costurile totale ale forței de muncă pentru întreaga economie a fost de 24,5% în UE și de 25% în zona euro. Între 2019 și 2020, costurile orare ale forței de muncă la nivelul întregii economii, exprimate în euro, au crescut cu 3,1% în UE și cu 2,9% în zona euro.

În zona euro, costurile forței de muncă orare au crescut în toate statele membre, cu excepția Maltei (-4,7%), Ciprului și Irlandei (-2,7% fiecare). Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în Portugalia (8,6%), Lituania (7,5%) și Slovacia (7%), și cea mai mică din Luxemburg (0,5%), Finlanda (0,7%) și Olanda (0,8%) ). Pentru statele membre din afara zonei euro, costurile forței de muncă orare exprimate în moneda națională au crescut în toate statele membre în 2020, cu excepția Croației (-1%), cele mai mari creșteri înregistrându-se în Ungaria (7,9%), Bulgaria (7,8% ), Cehia (7,4%) și România (7,2%).

În 2020, majoritatea statelor membre au introdus o serie de scheme de sprijin pentru a atenua impactul pandemiei de COVID-19 asupra întreprinderilor și angajaților. Acestea au constat în principal din acorduri de muncă pe termen scurt și concedieri temporare compensate integral sau parțial de către guvern. Aceste scheme au fost în general înregistrate ca subvenții (sau indemnizații fiscale) înregistrate cu un semn negativ în componenta non-salarială a costurilor forței de muncă.

În general, numărul de ore lucrate a scăzut mai mult decât salariile, în timp ce impozitele au scăzut, limitând astfel impactul asupra costurilor orare ale forței de muncă.