România cu ochii la Moș Crăciun: ce urmează pe scena politică?

România stă, din nou, într-un moment de grea cumpănă. Decizia CCR care a confirmat cadrul pentru alegerile prezidențiale a intrat în vigoare sâmbăta trecută, dar liniștea de la vârful Statului este asurzitoare. Nu există nici măcar un indiciu clar privind calendarul electoral, iar românii se întreabă pe bună dreptate: ce jocuri de culise se mai țes? Crăciunul vine cu miros de cozonaci și tensiuni politice imense nerezolvate, în timp ce umbra unei tentative de lovitură de stat coordonată de Călin Georgescu și prietenii săi din estul îndepărtat continuă să planeze deasupra națiunii.

Românii și așteptările lor: de la statul protector la statul absent

Românii, indiferent de culoarea politică, așteaptă același lucru: normalitate. După ani de scandaluri, corupție și guverne căzute ca piesele de domino, oamenii sunt sătui de improvizații și promisiuni goale. Ce vor, de fapt? Vor instituții care să funcționeze, lideri care să le reprezinte interesele și o justiție care să nu mai pară o loterie cu bile trase de „sistem”.

În loc de asta, ce primesc? O clasă politică preocupată să-și conserve puterea, cu lideri care evită orice poziție clară. Lipsa unui calendar pentru alegeri este simbolul perfect al acestei crize – o tergiversare calculată, care hrănește teoriile conspirației și amplifică neîncrederea generalizată.

Tentativa de lovitură de stat: ce știm și ce ascund autoritățile

Tentativa de lovitură de stat despre care s-a vorbit intens săptămânile trecute ar trebui să fie subiectul principal al agendei publice. Totuși, tăcerea autorităților este greu de ignorat. Documente scurse în presă indică o rețea bine organizată, finanțată din exterior, cu scopul de a destabiliza România. Călin Georgescu, odată perceput ca o figură exotică pe scena politică, pare acum mai degrabă un agent de influență într-un scenariu bine pus la punct de Kremlin.

În orice altă țară europeană, o asemenea dezvăluire ar fi declanșat anchete fulger, dezbateri parlamentare și o mobilizare generală a instituțiilor. În România, reacția a fost timidă, iar liniștea suspectă lasă loc speculațiilor. Ce nu ne spun serviciile de informații? Cât de aproape a fost acest plan de a deveni realitate?

Un Crăciun cu tensiuni în loc de magie

Anul acesta, Crăciunul nu aduce doar colinde și bucurie, ci și întrebări incomode. În timp ce copiii așteaptă daruri sub brad, adulții își pun întrebări despre viitorul incert al țării. Starea emoțională a românilor este un amestec de frustrare, oboseală și, pentru unii, resemnare. În fața televizorului sau pe rețelele sociale, oamenii își varsă nemulțumirile, dar puțini mai cred că schimbarea va veni de sus.

Dacă ar fi să definim această stare colectivă, am putea vorbi despre o țară aflată într-un „burnout politic”. Cetățenii sunt epuizați de scandaluri interminabile, dar, în același timp, conștienți că alternativa – un stat complet paralizat – ar fi și mai dezastruoasă.

Ce ne va aduce 2025?

Întrebarea care arde pe buzele tuturor este: ce urmează? Va reuși România să își recapete direcția sau vom aluneca și mai adânc într-o criză politică și socială? Anul viitor va aduce nu doar alegeri prezidențiale, ci și inevitabilele lupte pentru putere între grupările care controlează culisele politicii.

Un lucru este clar: viitorul depinde de capacitatea liderilor de a înțelege că timpul improvizațiilor a trecut. Românii cer răspunsuri, cer acțiune și, mai presus de toate, cer respect. Dacă aceste cerințe nu vor fi îndeplinite, 2025 s-ar putea transforma într-un an al revoltei și al schimbărilor radicale.

Așadar, întrebarea nu este doar ce va face clasa politică, ci și cât de mult mai sunt dispuși românii să tolereze. Răspunsul ar putea schimba nu doar soarta alegerilor, ci și viitorul întregii țări.

Indulgența Justiției corupte

Protecția de care beneficiază grupările neo-legionare din jurul lui Călin Georgescu ridică întrebări complexe despre complicități, agende politice ascunse și influențe externe. Pentru a înțelege fenomenul, trebuie analizate câteva elemente cheie: cine îi protejează, cum se manifestă această protecție și, mai ales, de ce există acest interes.

Cine îi protejează pe neo-legionari?

1. Segmentul extremist al spectrului politic: Partidele sau facțiunile politice care coquetează cu naționalismul și retorica autoritară tind să închidă ochii sau să sprijine tacit mișcări precum cea a lui Georgescu. De ce? Pentru că astfel de grupări oferă o bază de susținere fanatică, utilă în momente electorale critice.
2. Servicii secrete și actori interni: De-a lungul istoriei recente, structurile de putere din România au arătat că pot tolera – și chiar manipula – grupuri extremiste pentru a destabiliza anumite tabere politice sau pentru a distrage atenția publicului de la problemele reale. Nu este exclus ca anumite segmente din aparatul de stat să vadă aceste grupări ca pe un instrument util.
3. Rețele externe: Aici devine și mai interesant. Există dovezi că mașinăria de dezinformare rusească susține grupări precum cea a lui Georgescu. Motivul? Slăbirea statului român, distrugerea încrederii în instituții și crearea unei atmosfere de haos. Rusia are tot interesul să sprijine mișcări care subminează democrația, iar neo-legionarii reprezintă un teren fertil pentru astfel de agende.

Cum se manifestă protecția?

1. Toleranța autorităților: Deși discursurile lor sunt deseori la limita legii, rareori vedem anchete serioase sau condamnări. Evenimentele organizate de grupări neo-legionare trec adesea neobservate sau sunt tratate cu indulgență, ceea ce ridică semne de întrebare despre lipsa de reacție a organelor de ordine.
2. Acces la platforme publice: Călin Georgescu și aliații săi au beneficiat de o mediatizare suspect de generoasă. Aparițiile lor în emisiuni TV sau în conferințe de presă sunt un indicator al faptului că cineva, în culise, facilitează această vizibilitate.
3. Finanțare opacă: Grupările de acest tip nu trăiesc doar din cotizații sau donații ocazionale. În spatele lor par să existe surse de finanțare bine organizate, care susțin campanii de propagandă online, mitinguri și alte activități.

De ce sunt protejați?

1. Distragerea atenției: Într-un context politic tensionat, grupările extremiste pot servi drept supapă pentru frustrarea populară. Ele canalizează nemulțumirea oamenilor către ținte false – cum ar fi „străinii”, „Uniunea Europeană” sau „dușmanii tradiționali” – și, astfel, deturnează atenția de la problemele reale, cum ar fi corupția sau incompetența politică.
2. Slăbirea coeziunii sociale: Discursurile lor ultranaționaliste și xenofobe fracturează societatea. O Românie divizată este mai ușor de controlat și de influențat, atât din interior, cât și din exterior.
3. Proiecte geopolitice: Protecția neo-legionarilor nu este doar o chestiune internă. Rusia și alte state ostile Occidentului investesc în astfel de grupuri pentru a compromite relația României cu NATO și UE. Strategia lor este să creeze un sentiment de instabilitate și să promoveze o agendă anti-occidentală.
4. Complicități ideologice: Unele persoane din poziții de putere pot simpatiza cu ideologia acestor grupări, fie din convingere personală, fie din oportunism politic. Retorica „pro-familie”, „anti-globalistă” sau „tradiționalistă” poate părea atrăgătoare pentru anumite segmente ale clasei politice.

Ce se poate face?

1. Responsabilizarea publică a instituțiilor de forță
   Primul pas esențial este ca instituțiile de forță implicate sau care au avut cunoștință despre aceste jocuri să fie trase la răspundere public. Este imperativ ca acestea să prezinte rapoarte detaliate și serioase despre informațiile deținute, modul în care au fost interpretate și ce planuri de acțiune au avut sau nu în vedere. Nu este nevoie să fie dezvăluite secrete operative, dar cetățenii trebuie să știe de ce nu s-a acționat atunci când existau semnale clare despre tentativa de lovitură de stat. Această transparență minimă este vitală pentru restabilirea încrederii în instituțiile Statului și pentru a demonstra că există voință reală de a proteja democrația.
2. Conștientizare publică
   Identificarea clară a mecanismelor de protecție și a surselor de finanțare ale acestor grupări este esențială. Presa independentă, societatea civilă și analiștii trebuie să scoată la lumină aceste legături.
3. Legi mai dure și aplicarea lor
   Discursul extremist și acțiunile care subminează ordinea constituțională trebuie sancționate fără ezitare. Nu este suficient să ai legi bune – ele trebuie și aplicate.
4. Cooperare internațională
   România trebuie să colaboreze mai strâns cu partenerii săi din UE și NATO pentru a contracara influențele externe care sprijină astfel de mișcări.

Acest prim pas – de responsabilizare a instituțiilor – va trimite un mesaj clar că derapajele de acest tip nu vor fi tolerate și că democrația românească nu este negociabilă. Este cel mai așteptat pas. Care întârzie nepermis, generând speculații și insecuritate.

Următorii doi pași țin de inefabilul unei conștiințe civice pe care ne-am dori să o regăsim, secundă de secundă, în gândurile noastre și în activitățile celor foarte bine plătiți ca să întrețină haosul legislativ românesc.

Iar punctul 4… e probabil cel pe care ne bazăm. Noi ne vedem de afacerile noastre că ne salvează americanii. Sau Moș Crăciun!