România după 18 de ani în UE: progrese remarcabile, dar și vulnerabilități persistente

Banca Națională a României a publicat astăzi, 28 aprilie, studiul „România europeană – evoluții, progrese, provocări”, care analizează dinamica a peste 100 de indicatori cheie, reprezentativi pentru prioritățile de dezvoltare națională din ultimele două decenii.

Documentul oferă o privire de ansamblu asupra drumului parcurs de România în Uniunea Europeană, subliniind atât realizările importante, cât și problemele nerezolvate care pun presiune asupra viitorului economic al țării.

Progresele: creștere economică accelerată și integrare europeană solidă

Potrivit analizei, România a înregistrat cea mai rapidă convergență economică dintre toate statele membre UE în ultimii 20 de ani. PIB-ul pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, s-a cvadruplat, iar în 2024 a depășit 75% din media zonei euro, un salt spectaculos față de 32% în 2004, anul aderării la Uniune.

Structura economică a țării s-a modernizat, cu o tranziție de la exporturile bazate pe materii prime către bunuri manufacturate și produse cu valoare adăugată mai mare, inclusiv tehnologii medii și înalte. Această transformare a contribuit la sporirea competitivității externe și la consolidarea rolului României în lanțurile valorice europene.

Investițiile străine directe (ISD) au susținut dezvoltarea unor sectoare economice esențiale, cum ar fi industria auto, sectorul IT&C și industria financiară. De asemenea, accesul la fonduri europene a sprijinit modernizarea infrastructurii și a serviciilor publice în mai multe regiuni ale țării.

România a devenit mai bine integrată în comerțul intraeuropean, cu peste 70% din exporturi îndreptându-se către piața UE, și a demonstrat o reziliență considerabilă în fața crizelor recente – de la pandemia de COVID-19 la șocurile generate de războiul din Ucraina și criza energetică europeană.

În același timp, aderarea la UE a sprijinit creșterea standardului de viață, reflectată în accesul mai bun la bunuri și servicii, mobilitatea forței de muncă și expansiunea clasei de mijloc.

Vulnerabilitățile: dezechilibre bugetare și model economic fragil

În ciuda progreselor evidente, studiul avertizează asupra unor vulnerabilități structurale care s-au accentuat în ultimii ani. Cea mai gravă este deteriorarea situației finanțelor publice. România încheie anul 2024 cu un deficit bugetar estimat la 9,3% din PIB, cel mai ridicat din Uniunea Europeană, depășind cu mult pragul de 3% prevăzut de regulile fiscale europene.

Această evoluție reflectă un dezechilibru profund între veniturile și cheltuielile statului, agravat de politici pro-ciclice și de întârzierile în reformele structurale necesare pentru consolidarea bazei fiscale.

În paralel, deficitul de cont curent s-a adâncit, semnalând o dependență ridicată de importuri și o capacitate insuficientă de producție internă pentru a satisface cererea de consum.

Deși comerțul exterior a crescut, deschiderea comercială a României – raportată la PIB – rămâne inferioară celei din economiile din regiune, precum Cehia, Polonia sau Ungaria. Infrastructura deficitară, lipsa interconectivității logistice și birocrația excesivă frânează în continuare potențialul exportator.

Modelul de creștere economică este în continuare dominant axat pe consum, adesea alimentat de creșterea salariilor și de îndatorare, în timp ce investițiile productive și inovarea au o pondere relativ redusă în PIB. Acest model expune economia la riscuri sporite în perioade de volatilitate externă sau de restricții financiare.

În ceea ce privește competitivitatea industrială, deși industria românească s-a diversificat, valoarea adăugată a producției se menține sub media UE, iar ponderea sectoarelor intensive în cunoaștere și tehnologie este încă modestă.

O direcție clară pentru viitor

Studiul BNR atrage atenția că sustenabilitatea progreselor realizate depinde de consolidarea fiscală, accelerarea reformelor structurale și de investiții în infrastructură, educație și inovare. În absența acestor măsuri, România riscă să intre într-o perioadă de stagnare relativă, în care decalajele față de economiile europene avansate să se adâncească din nou.