România în Cifre: radiografie culturală într-un univers statistic

România, țărișoara noastră dragă, de care ne plângem mereu că nu își atinge potențialul real, e un teritoriu situat fericit și nu prea. Un teritoriu binecuvântat geografic cu diversitate de relief și cu acces la Marea cea mare. Cronicarii antichității o numeau Dacia Felix. Cea fericită.

Poftind la fericirea Daciei, romanii au stabilit aici un fruntariu bine apărat al Imperiului, s-au înfruptat din bogățiile noastre și au generat (continuat?) un proces complex de etnogeneză. Nu a fost o căsătorie din dragoste, dar din această căsătorie s-a născut un popor. Cu o limbă a lui. Apoi o civilizație, care a cules tot ceea ce era valoros din tradițiile Daciei – forța unor războinici care vedeau moartea ca pe suprema onoare – și din superbia Romei, inteligența dreptului roman, ingineria inegalabilă a acelor vremuri și organizarea militară care-i meritase statutul de Imperiu.

Sub vremuri, am devenit o insulă de latinitate într-o mare de slavi, așa cum ne descriu istoricii. Am apărat mereu cu cerbicie insula noastră și așa s-a născut conștiința ființei naționale. Am fost și suntem priviți cu poftă, am fost și suntem priviți cu invidie, am fost și suntem râvniți teritorial pentru că avem o țară (destul de) bogată în resurse naturale. Suntem un miracol al statalității moderne, suntem suma și produsul unor miracole diplomatice cu impact providențial, la înfăptuirea cărora au pus multă minte și suflet generațiile, aproape uitate, ale celor care au realizat că merităm un destin de națiune. De aceea, probabil, căutăm cu mare respect la umbrele marilor spirite care au fructificat momente istorice unice pentru a aduce împreună teritoriile locuite de cei care vorbesc limba românească.

Avem astăzi o cultură bogată și diversă. Avem un profil cultural distinct și remarcabil care poate fi înțeles și explorat prin cifre și statistici. Și aici intră, anunțate de trompeți, câteva date:

Populație și teritoriu

Populația României la începutul anului 2022 era de aproximativ 19,04 milioane de locuitori, dintre care 9,8 milioane femei și 9,23 milioane bărbați. România se află pe locul 6 în Uniunea Europeană ca populație, reprezentând 4,26% din totalul populației UE.

Suprafața teritoriului României este de 238.397 km², iar lungimea granițelor atinge 3.150 km. Avem un litoral de 245 km și împărțim țara în 41 de județe plus Capitala…

…care este București

Bucureștiul, capitala României, are aproximativ 2,16 milioane de locuitori (în iulie 2022).

Prima menționare documentară a Bucureștiului datează din 20 septembrie 1459, când a devenit reședința lui Vlad Țepeș. A devenit capitala Țării Românești în 1862.

Temperatura medie în 2022 a fost de 13,4°C, cu o maximă de 40,7°C și o minimă de -6,9°C.

Natalitate și mortalitate:

În 2022, s-au născut 168,6 mii de copii, cu 24,6 mii mai puțini decât în 2021.

Numărul de decese a fost de 272 mii, cu 63,6 mii mai puține decât în 2021.

Au avut loc 118,3 mii de căsătorii și 23,3 mii de divorțuri.

Durata medie a vieții:

Durata medie a vieții în România (în 2021) este de 72,8 ani, situându-se pe penultimul loc în UE, înaintea Bulgariei. În Spania, de exemplu, durata medie a vieții este cea mai ridicată din UE, 83,3 ani.

Emigrație:

În 2021, 34.341 persoane și-au stabilit domiciliul în străinătate, majoritatea în Spania, Italia și Marea Britanie. Fenomenul este pus sub semnul instabilității economice a României în anii de tranziție, dar și al neîncrederii românilor în capacitatea politicienilor autohtoni de a înscrie Țara pe coordonatele dezvoltării autentice. România are în momentul de față o diaspora de aproximativ 5,5 milioane de suflete, pentru ale căror voturi se duce o luptă feroce în plan politic intern.

Italia – 1.137.728 de români

Spania – 1.087.923 de români

Marea Britanie – 949.810 de români

Germania – 826.154 de români

SUA – 464.814 de români

(cifrele sunt la cotele lunii august a anului curent)

Forța de muncă:

Principalele domenii în care activează forța de muncă în 2023 sunt:

Industria prelucrătoare: 1,54 milioane

Comerț cu ridicata și cu amănuntul: 1,38 milioane

Agricultură, silvicultură și pescuit: 0,87 milioane

Construcții: 0,76 milioane

Transport și depozitare: 0,55 milioane

Sănătate și asistență socială: 0,44 milioane

Administrație publică și apărare: 0,42 milioane

Învățământ: 0,37 milioane

Sănătate și Educație:

România are 544 de spitale, cu 135.837 de paturi pentru internare continuă.

Există 71.279 de medici, 21.430 de medici stomatologi și 22.660 de farmaciști.

În anul școlar/universitar 2022/2023, numărul unităților/instituțiilor de învățământ a crescut, afirmă statisticienii. Vorbim aici de o notă foarte optimistă, calitatea pregătirii și a nivelului educațional național este în plină prăbușire. Deocamdată.

Limba Română: unitate în diversitate

Potrivit datelor statistice, 91% dintre locuitorii țării o consideră limba maternă. România este și casa a peste 20 de minorități etnice, fiecare aducând contribuții semnificative la diversitatea culturală și lingvistică.

Câteva repere

Limba română este vorbită de aproximativ 24 de milioane de oameni în România, Republica Moldova și în comunitățile de români din diaspora.

În Republica Moldova, limba română este limba oficială (iar limba rusă este recunoscută ca limbă minoritară).

Limba română folosește alfabetul latin, care conține 31 de litere.

Cifrele romane sunt academic folosite pentru a reprezenta numerele în scris. Acestea sunt: I (1), V (5), X (10), L (50), C (100), D (500) și M (1000).

Dexonline.ro conține peste 1,2 milioane de cuvinte din limba română, inclusiv termeni arhaici, regionali și neologisme.

Limba română are 3 genuri (masculin, feminin și neutru), 2 numere (singular și plural) și 5 cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ).

Verbele se conjugă în 4 conjugări și au 3 moduri (indicativ, conjunctiv și condițional).

Mihai Eminescu, considerat poetul național al României, a scris peste 100 de poezii.

Ion Creangă, autorul basmelor și povestirilor populare, a creat opere memorabile, de studiu școlar obligatoriu, precum Harap Alb și Amintiri din Copilărie.

În România, școlile predau limba română ca materie obligatorie.

Universitățile oferă specializări în limba și literatura română.

Limba română a fost influențată de latină, slavă, turcă, maghiară și germană.

Evoluția limbii a fost marcată de schimbări fonetice, împrumuturi lexicale și dezvoltarea gramaticală.

Când vorbim despre limba română e bine să vedem în aceasta mai mult decât tezaurul pe care l-au înmulțit, cu geniu, marii noștri maeștri, cronicari, poeți, romancieri, dramaturgi.

Este unul dintre criteriile majore ale recunoașterii poporului nostru în granițele actuale.

Patrimoniul Cultural: recuperare și reintegrare în circuit

România are un patrimoniu cultural plin de comori neglijate, de la castelele medievale, la bisericile pictate în stil bizantin. Recuperarea bijuteriilor arhitectonice părăsite sau pur și simplu năpăstuite de sărăcia de fonduri a comunităților locale se face anevoios. Se mai întâmplă, totuși, minuni. Multe site-uri revin la viață și intră într-un circuit cultural de expunere și valorificare prin eveniment. Cu peste 2000 de muzee și peste 100 de ansambluri de biserici de lemn, cultura românească este bine reprezentată în date statistice. Sunt 10 milioane de turiști care vizitează România anual, și mare parte dintre aceștia caută farmecul istoric al unor vestigii. În această direcție, efortul de recuperare este realmente remarcabil și cu certitudine benefic.

Literatura Română: cuvinte fără egal, rime eterne

Literatura română este celebrată prin nume precum Eminescu, Creangă și Eliade. În ultimii ani, piața cărților din România a cunoscut o creștere semnificativă, cu peste 15.000 de titluri publicate anual. Cu toate acestea, provocările legate de promovarea lecturii rămân dificil de surmontat, sala de fitness bate cartea, mușchiul arătos bate rima, iar statistica arată că românii citesc, în medie, doar 0,5 cărți pe lună. E de înțeles, probabil, absorbția pe etajul cultural e simplificată, în teorie, de accesul la internet. Atât doar, că acolo, la Unchiul Internet, biblioteca e pictată. Ca la fanarioți. Pare că e, dar nu e.

Industria Cinematografică: festivaluri și artă de festival

Cinematografia românească a câștigat recunoaștere internațională de top prin filme precum „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile„,”După dealuri„, „Poziția copilului” și multe altele. La capitolul film de artă, România are un standing european ridicat. Mungiu, Caranfil, Puiu, Netzer, Porumboiu, sunt nume care au conferit cinema-ului românesc respect și admirație. Cu toate acestea, datele statistice arată că doar 3% dintre filmele vizionate în cinematografele din România sunt producții autohtone. Festivaluri precum TIFF și Astra (dar și multe altele) aduc un suflu de prospețime în peisajul cinematografic, devenind, în timp, repere culturale internaționale.

Evenimente Culturale: festivaluri și concerte

Cu peste 800 de festivaluri anuale, România a devenit un teritoriu vibrant pentru evenimente culturale. Totuși, doar 35% dintre români participă activ la aceste manifestări, conform datelor statistice. Industria muzicală adună și ea cifre semnificative, cu peste 4000 de concerte organizate anual și cu genuri variind de la muzică tradițională la cele mai moderne trenduri. Sunt deja grupuri de organizatori care își permit gajurile unor nume de vârf absolut, Imagine Dragons, de exemplu. Vorbim aici tot despre cifre, 1-2 milioane de euro per apariție. Asta înseamnă că am depășit epoca dinozaurilor cu nume legate de trecutul muzical glorios al anilor 80 și defilează pe-aici cam tot ce e mai bun pe piață. Asta mai înseamnă și că România are câteva puncte de hub cultural veritabil, care atrag public internațional. Deși riscăm să ne repetăm periculos, nu e puțin lucru.

Educația în Cultură: impactul în școli și universități

Educația în domeniul culturii joacă un rol vital în perpetuarea moștenirii culturale românești. Cu toate acestea, datele statistice arată că doar 20% dintre școli oferă cursuri dedicate pregătirii în aria culturii românești. La nivel universitar, disciplinele umaniste atrag, totuși, un număr semnificativ de studenți. Avem un număr bun de absolvenți ai disciplinelor de profil cultural. Nu avem încă politici publice de specific care să le ofere un viitor.

Media și Consumul de Cultură: oportunități și provocări

În era digitală, accesul la cultură este la îndemâna unui clic. Cu peste 75% dintre români conectați la internet, consumul de conținut cultural online cunoaște o creștere semnificativă. Dar există încă un mare minus legat de accesibilitatea la fenomenul cultural relevant și promovarea culturii românești în mediul online. Când vine vorba de promovare de act cultural, internetul românesc e debil, preferă influencer-ii (sau influencer-ițele) cu pectorali, total neglijabili din punct de vedere cultural. Destinul demersurilor culturale online e legat de calitatea educațională a subiecților. Și pentru modificarea acesteia din urmă e nevoie de o mică (mare) revoluție. Sau măcar de o răscoală.

Economia Culturală: o forță în plină ascensiune

Deși cultura este subfinanțată în mod constant, economia culturală aduce niște bani bunicei la buget. Datele statistice arată că aceasta contribuie cu aproximativ 3,5% la PIB-ul țării și oferă peste 200.000 de locuri de muncă. Nu e puțin lucru, dacă ne gândim că e vorba despre muncă în domeniul privat, care necesită asiduă pregătire de specialitate. E de reținut că economia culturală aduce 3,5% în cufărașele Ministerului de Finanțe dar nu primește tot atât atunci când se prepară Bugetul.

Să lăsăm ghețușul cifrelor, în inima noastră e ea

Oricum am lua aceste cifre, România noastră, culturală sau nu prea, merită toată dragostea.

E fată bună și cuminte, ne așteaptă mereu cu mâncarea caldă și cu un surâs.

Va trebui să recunoaștem că o înșelăm mereu, o umilim deseori și foarte rar are parte de vreo mângâiere. Nu ne mai prea gândim la ea, tragem la farmece străine. Dar ea ne așteaptă, cu credință și speranță. E mamă, e amantă, e târfă pricepută dacă-i cerem. Gătește excepțional și ne parfumează așternuturile cu iasomie. Are țâțele încă tari și ne privește, trist, drept în ochi, atunci când o mințim că ne e dragă.

Probabil ne iartă orice. Fiindcă suntem ai ei și ne iubește cum nu vom găsi nicăieri asemenea.

Ne leagănă cu cântec lin și ne suflă blând peste obrajii încinși.

Mai ales după alegeri, draga de Românica noastră. După alegeri, unde, nu știu cum se face, îi greșim mereu.