România în fotbalul european: de la visuri mărețe la realitatea crudă

În vara anului 2024, România a reușit să atingă un obiectiv pe care puțini l-ar fi anticipat cu încredere: calificarea în optimile de finală ale Campionatului European de Fotbal. Într-o atmosferă euforică, am visat la transferuri spectaculoase și la o „Generație de suflet” care să readucă gloria în fotbalul românesc. Realitatea de la finalul verii, însă, a venit ca un duș rece, spulberând iluziile create în jurul acestei echipe. Nu doar că așteptările noastre au fost exagerate, dar adevărata valoare a echipei și a jucătorilor a fost expusă în întreaga ei irelevanță internațională.

Exagerările post-europene și așteptările deșarte

România a avut un parcurs respectabil la Euro 2024, învingând Ucraina și remizând cu Slovacia, dar eșuând în fața Belgiei și a Olandei. Totuși, rezultatele obținute au fost insuficiente pentru a justifica optimismul debordant din țară. Cifrele sunt clare: golaverajul negativ și cele două înfrângeri din patru meciuri arată că performanța echipei a fost mediocră. Cu toate acestea, presa și o parte din suporteri au început să vorbească despre „Generația de suflet”, o etichetă rezervată, de obicei, echipelor care au realizări remarcabile pe scena internațională. Acest entuziasm, însă, nu a fost dublat de fapte concrete.

Iluzia transferurilor: de ce nu au venit ofertele?

Unul dintre cele mai mari mituri post-Euro 2024 a fost că marile cluburi europene vor fi cucerite de jucătorii români, oferindu-le contracte de milioane. În realitate, piața de transferuri a arătat o altă față. Din cei 26 de jucători deplasați în Germania, doar patru au reușit să obțină transferuri la echipe mai bune. Chiar și aceștia, precum Adrian Rus, Denis Alibec și Tudor Băluță, au beneficiat mai degrabă de circumstanțe favorabile decât de un salt valoric impresionant. Alibec, de exemplu, venea după un sezon dezastruos în Qatar, unde echipa sa a retrogradat.

În schimb, majoritatea jucătorilor au rămas la cluburile de dinainte de Euro, fără ca vreo ofertă semnificativă să le bată la ușă. Situația este și mai îngrijorătoare pentru cei care, în loc să avanseze, au făcut un pas înapoi. Ianis Hagi, de exemplu, a fost ținta unui scandal la Rangers, unde tatăl său, Gheorghe Hagi, a criticat vehement clubul și antrenorul pentru faptul că fiul său nu mai este dorit. Acest gen de comportament nu doar că subminează cariera lui Ianis, dar pune într-o lumină negativă întreaga comunitate fotbalistică românească.

Performanța mediocră a vedetelor și promovarea forțată

Dacă ne uităm la debutul acestui sezon, situația marilor noastre vedete este departe de a fi optimistă. Radu Drăgușin, un talent promițător, a rămas pe banca de rezerve la Tottenham, în timp ce Andrei Rațiu, după un start ca titular la Rayo Vallecano, s-a accidentat și a fost pus pe margine. Alexandru Cicâldău, care părea la un moment dat o achiziție de viitor pentru Galatasaray, a devenit o povară pentru echipa turcă, fiind trimis pe la diverse echipe fără a se impune cu adevărat.

Această realitate contrazice promisiunile și așteptările create de presa românească și de conducătorii din fotbal, care au promovat în mod exagerat jucători și echipe fără să țină cont de performanțele reale. S-a repetat greșeala din 2019, când, după Europeanul U21, s-a vorbit despre o generație care va schimba fața fotbalului românesc. În ciuda acelui entuziasm, echipa mare nu a reușit să se califice la Euro 2020 sau la Mondialul din 2022, iar echipa de tineret a suferit înfrângeri dureroase, culminând cu eșecul de la Jocurile Olimpice din Tokyo.

Lecții din eșecuri și viitorul fotbalului românesc

După Euro 2024, România se află într-o poziție în care trebuie să accepte realitatea și să înceapă să construiască pe baze solide, nu pe vise nefondate. Rezultatele de moment nu trebuie confundate cu potențialul de lungă durată. Așa cum Răzvan Lucescu a avertizat încă din 2019, o generație nu se construiește prin performanțe temporare, ci printr-un sistem solid, care să producă jucători de valoare în mod constant.

Fotbalul românesc are nevoie de o schimbare de mentalitate, atât la nivelul conducerii, cât și la nivelul jucătorilor. Este esențial să recunoaștem limitele actuale și să lucrăm la îmbunătățirea lor prin investiții în infrastructură, antrenori calificați și o cultură sportivă bazată pe merit și performanță. Numai atunci vom putea spera la o revenire pe scena mare a fotbalului internațional, fără să ne mai agățăm de false speranțe și promisiuni deșarte.

Un fotbal încă bazat pe iluzii și hei-rup…

Euro 2024 ar trebui să fie o lecție pentru fotbalul românesc, nu un motiv de euforie exagerată. Realitatea dureroasă este că ne-am păcălit singuri, creând așteptări nerealiste și promovând jucători care nu au reușit să își confirme valoarea pe teren. Este timpul să ne trezim și să începem să construim un fotbal bazat pe realitate, nu pe vise. Numai așa vom putea spera la o schimbare autentică și durabilă în sportul nostru național.