România încă nu și-a identificat toate pădurile virgine
România este una dintre țările renumite pentru pădurile sale. Ceea ce este și mai important este că în țara noastră încă există păduri virgine și cvasivirgine. Ce e mai rău este că încă nu le-am identificat pe toate…
În ultimii 150 de ani, România a reușit să păstreze proporția dintre păduri și restul teritoriului aproape constantă. Contrar a ceea ce se vehiculează adesea în spațiul public, peste un sfert din suprafața României este acoperită de păduri și vegetație forestieră. Mai exact, cele 6.734.003 ha de suprafață forestieră acoperă puțin mai mult de 28% din totalul teritoriului românesc. O proporție pe care multe țări europene și-ar dori-o!
Vestea și mai bună este că în țara noastră încă mai există păduri virgine sau cvasivirgine, un lucru mai rar întâlnit în alte țări. În ultima ediție a Catalogului pădurilor virgine și cvasivirgine, cea din mai 2023, este înscrisă o suprafață totală de 72.279,43 ha. În ultimul an 164,77 ha de pădure cvasivirgină au fost adăugate în Catalogul Pădurilor Virgine și Cvasivirgine. Doar în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA se află 53.066,70 ha de păduri virgine și extravirgine.
Este o evoluție îmbucurătoare, dacă avem în vedere faptul că în 2016 în catalog erau înscrise doar 13.126,87 ha de păduri virgine și extravirgine.
Deși poate părea un procent mic raportat la suprafața totală a fondului forestier, să nu uităm că vorbim despre păduri virgine, în care intervenția umană practic nu există! Acolo viața se desfășoară ca la începutul lumii…
Ce este o pădure virgină?
Dar ce înseamnă o pădure virgină? Conform Ordinului Ministrului Mediului nr. 3397/2012 privind stabilirea criteriilor și indicatorilor de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine în România, prin pădure virgină se înțelege acea pădure care s-a format și dezvoltat exclusiv sub acțiunea factorilor naturali și in care procesele ecosistemice în dinamica lor se produc fără nicio influență antropică directă sau indirectă.
Printre alte criterii de identificare se numără și lipsa intervențiilor silviculturale și a celorlalte activități antropice, inclusiv a pășunatului domestic. De asemenea, nu se admit cioate. În plus,un criteriu esențial este și absența drumurilor și construcțiilor în pădure, cu excepția unei infrastructuri necesare managementului de cercetare științifică și a unor trasee tematice și/sau turistice, precum și pichetarea limitelor amenajistice. O altă condiție este ca accesibilitatea să fie dificilă sau restricționată.
De exemplu, un drum forestier retrage automat clasificarea de pădure virgină sau cvasivirgină. Sunt admise doar potecile pedestre!
„Atât a putut statul român”
Am stat de vorbă cu Florin Stoican, cunoscut activist în domeniul protecției pădurilor și, în general a mediului. El a fost implicat în mai multe proiecte de mediu, printre care cel al înființării Parcului Natural Buila-Vânturarița și Delta Văcărești.
În opinia acestuia, statul a făcut foarte puțin în ceea ce privește protejarea pădurilor virgine și cvasivirgine.
„Abia în 2012 a elaborat criteriile de clasificare a pădurilor virgine și cvasivirgine și în 2016 apare și metodologia de identificare și protejare a acestor păduri prin înscrierea în Catalogul național al pădurilor virgine. Iarăși, până aici multe alte păduri au fost pierdute. În 2018 apar și normele de încadrare a pădurilor ca virgine”.
„Atât a putut statul român. Pădurile virgine sunt atât de esențiale pentru acesta încât de peste 15 ani nu e în stare să finalizeze o dată pentru totdeauna identificarea și protejarea lor. Puteau face o grămadă de studii în acest timp, puteau lua o grămadă de măsuri. Rezultatul: multe suprafețe pierdute din acest fantastic tezaur și motiv de ceartă între silvici și activiștii de mediu.
Nici măcar nu era nevoie de studii care să fie mai bune ca cele criticate ale societății civile, deși puteau face câte voiau”, consideră Florin Stoican
Soluții există, pentru cine le caută!
El are și soluții la problemele pe care le ridică: „Statul și instituțiile sale au acces la toate informațiile din amenajamentele silvice ale tuturor pădurilor. Aveau și rezultatele celor două cicluri IFN cu care puteau calibra aceste informații. Se putea porni de la criteriul de vârstă. Avem circa 500.000 ha păduri peste 120 de ani. Dintre acestea, circa 55.000 de ha au peste 160 de ani, circa 141.000 ha au între 140 și 159 de ani și 330.000 ha au între 120 și 139 de ani.
Simplist, se exclud din total cele care sunt deja protejate (T1 în amenajament sau zonă de protecție strictă și integrală din parcuri și rezervații) și cele în care istoricul lucrărilor silvice din ultimii 30 de ani arată intervenții consistente. Restul, probabil vreo câteva zeci de mii de ha sunt puse sub protecție până la evaluarea lor în teren și apoi știm exact care sunt virgine și cvasivirgine și trebuie protejate. Și gata, am terminat cu studiile și gâlceava pe seama lor”.
Vorbind despre implicarea ONG-urilor în acest domeniu, Florin Stoican consideră că este utilă, la fel ca implicarea întregii societăți civile, sub aspectul lobby-ului.
„Faptul că avem rezultatele la care am ajuns până acum se datorează, în mare parte, implicării unor OMG-uri”, apreciază activistul.
Pe de altă parte, este foarte necesară implicarea statului, care să asigure atât prin cadrul legislativ, cât și practic, protecția și conservarea acestor păduri.
La ce ne folosesc pădurile virgine?
Principala valoare a pădurilor virgine rezidă în bogăția de resurse genetice pe care o conservă. Ele funcționează, la propriu, ca niște bănci de gene.
În afară de aceasta, au o valoare științifică deosebită. În interiorul lor procesele naturale, biologice, se desfășoară fără influențe externe. Ca urmare, pot fi utilizate ca niște uriașe laboratoare, pentru a afla și compara care sunt abaterile proceselor ecologice din mediul antropic față de cele absolut naturale.
Din punct de vedere economic, nu aduc servicii. Exploatarea lor este strict interzisă. În plus, cea mai mare parte din lemnul care ar putea fi extras din ele nu ar folosi decât la foc. Unul dintre criteriile de încadrare în categoria pădurilor virgine este „prezența frecventă a lemnului mort pe picior și la sol, aflat în diferite stadii de descompunere”.
În ceea ce privește activitățile turistice, acestea ar trebui să fie destul de reduse. Ar trebui să se restrângă doar la un turism ecologic, în care drumeții să fie însoțiți și supravegheați de ghid, astfel încât să nu își pună în nici un fel amprenta asupra locului.
În schimb, pădurile virgine au și o importantă funcție culturală. Fiind și foarte bătrâne, de ele se leagă o multitudine de legende, povești sau evenimente reale, care dau o mai puternică identitate locurilor. În ele se ascundeau haiducii, în ele se refugiau localnicii din fața năvălirilor străine, ori își aveau sălașul personaje ori monștri legendari.
Acum ele rămân la fel de fascinante, dar cu condiția să le păstrăm. Căci în alte țări, asemenea locuri sunt promovate ca imagine de țară sau ca emblemă a locurilor. La noi, încă nu le cunoaștem pe toate…