România poate deveni un centru global de furnizare de software pentru rețelele de telecomunicații

Industria IT reprezintă deja 7% din PIB și ar putea crește dacă România nu ar rata oportunitatea de a deveni un furnizor de software la nivel global pentru rețelele de comunicații. Acesta înseamnă crearea de centre de cercetare și dezvoltare între operatori, universități și producători.

La nivel global are loc o transformare importantă: migrarea de la o lume cu câțiva furnizori mari de echipamente și aplicații la una în care vor avea sute de furnizori pentru aceleași lucruri.

Transformarea a fost pornită de marii operatori de telecomunicații din lume după ce au apărut discuțiile politice de interzicere a echipamentelor Huawei în mai multe țări. Eliminarea Huawei ar însemna că industria globală rămâne în doi furnizori majori, Ericsson și Nokia, care ar câștiga o cotă de piață uriașă, după cum a explicat Cătălin Buliga, director de tehnologie al Vodafone România, pentru Ziarul Financiar.

„Problema industriei, în special a rețelelor mobile, care s-a acutizat odată cu inițiativa SUA de a interzice unii furnizori, este că avem un lanț de furnizori extrem de concentrat. Practic, astăzi vorbim de trei mari furnizori de echipamente de telecom care dețin mai mult de 75% cotă de piață, iar ceea ce se întâmplă de doi ani duce la o concentrare și mai mare, pentru că de la trei furnizori se dorește să ajungem la doi și asta vine un pic în antiteză cu ce ne dorim noi și Comisia Europeană în legăturp cu reziliența rețelelor de telecom, de reziliența lanțului de aprovizionare. operatorii au o mare problemă cu acest lanț concentrat de furnizori. Cum vom reuși să obținem costuri mai mici, să avem mai mulți furnizori de hardware și software astfel încât există un business case de implementare a unei rețele în mediul rural să aibă sens?”, spune Cătălin Buliga pentru ZF.ro.

Dezvoltarea de rețele deschise de comunicații, cu mai mulți furnizori, după modelul din industria IT, este soluția pentru această problemă. Din păcate, în industria telecom, soluțiile furnizorilor sunt închise fiind proprietare și nu funcționează perfect cu cele ale rivalilor. De aceea, operatorii sunt obligați să folosească echipamente de la același furnizor într-o localitate, pentru ca trecerea telefonului de la o antenă la alta și se realizeze în condiții optime.

„Staţiile radio pe care le vedeţi pe turnuri sau pe o scară de bloc, care dau semnal telefoanelor mobile, au practic trei mari piese componente; antena radio – care e ca  o tablă, ca la maşină, nu este un element smart; a doua piesă este <<radio unit>>, este componentă electronică ce îi spune antenei mută pe frecvenţa cealaltă, deci face un management al spectrului radio şi dă comanda cu ce putere să emită, şi lucruri pure de gestionare a unui semnal radio; al treilea element este base band unit – este ceea ce asigură legătura staţiei radio cu restul reţelei şi, pe de altă parte, gestionează radio unit-ul. Radio unitul şi base band-ul vin astăzi ca o cutie neagră de la producători, Dacă ai mers la drum cu un furnizor într-o localitate trebuie să rămâi cu el toată localitatea pentru că altfel este foarte greu să faci <<hand-over>> între echipamente de la doi furnizori diferiţi. Lucrurile se complică sau devin imposibile. Acest lockin, acest black box creează toată problema de care spuneam”, explică Buliga citat de ZF.ro.

Acum se încearcă crearea de soluții deschise, Open Radio Acces Network, activitate susținută puternic de operatori. Iar România poate deveni un jucător important, cel puțin pepartea de software.

„Foarte multe ţări au decis să rezolve această problemă de concentrare masivă, către 2-3 furnizori, a tuturor reţelelor mobile de comunicaţii şi cred cu tărie că este o oportunitate şi pentru România şi pentru Europa. Când vorbeşti de software, poate participa oricine, inclusiv companiile mici din România şi avem suficientă materie cenuşie în România, nu degeaba marile companii multinaţionale şi-au creat centre aici. Probabil că fără niciun ajutor din partea autorităţilor în a pune România în acest ciclu de cercetare dezvoltare şi de a avea reţele deschise, standardizate, în care ai o gamă largă de furnizori software şi hardware în Europa, până la acel punct, aşa cu ritmul în care putem merge noi, cu ce putem susţine noi, probabil că vom vedea gata reţele deschise, undeva în 10 ani. Până atunci vom fi nevoiţi să cumpărăm echipamente şi reţele tot de la actualul lanţ concentrat”, a concluzionat Buliga.