România și blestemul electorilor tăcuți: 40% dintre români nu votează și țara se prăbușește fără ei

Generații întregi au luptat pentru dreptul la vot, dar aproape jumătate dintre români aleg să-l ignore. Cine sunt acești absenteiști și cum au ajuns să abdice de la cea mai importantă responsabilitate democratică?

Un popor care și-a pierdut vocea

În fiecare rundă electorală din România, fie că vorbim despre prezidențiale, parlamentare, locale sau europarlamentare, aproximativ 40% dintre români aleg să rămână acasă. Nu sunt împiedicați de nimeni, nu sunt legați de mâini și de picioare, nu li se interzice dreptul la vot. Pur și simplu, nu vin.

Și nu vorbim despre o masă amorfă de oameni lipsiți de educație sau de acces la informație. Dimpotrivă. În acest procent uriaș se află oameni instruiți, educați, conștienți de realitatea politică, dar care aleg, în mod paradoxal, să fie spectatori la distrugerea propriului destin colectiv.

Cine sunt acești electori tăcuți? De ce nu pot fi scoși din bârlogurile lor civice? Și cum e posibil ca o țară aflată în plină criză politică, economică și morală să nu-i poată convinge să-și exercite cea mai elementară formă de putere?

Mitul „nu am cu cine să votez” și alte autoînșelări

Cel mai des întâlnit argument pe care absenteiștii îl aduc este „toți sunt la fel”. Este scuza supremă, mantra celor care refuză să-și asume realitatea. Oamenii aceștia trăiesc cu convingerea că, indiferent pe cine ar vota, lucrurile vor rămâne la fel.

Fals. Nimic nu rămâne la fel. Politica nu e statică. Se schimbă, dar se schimbă în funcție de cine participă la joc. Când tu alegi să nu votezi, nu oprești ticăloșii din a merge la urne. Dimpotrivă, le dai liber.

Alt argument celebru este „nu mă interesează politica”. Un refuz infantil de a înțelege că politica e interesată de tine, indiferent dacă tu vrei sau nu. Politica îți stabilește salariul minim, taxele, siguranța pe stradă, spitalele, școlile, prețul la energie. Ignorând-o, nu devii un rebel, ci doar un om fără voce, manipulat și folosit de alții.

Și mai e varianta elitistă a absenteismului: „România nu merită să mă implic”. Acesta este discursul celor care s-au izolat în bula lor intelectuală, care privesc poporul de sus și cred că țara e prea „prostă” ca să fie salvată. Ce nu înțeleg acești „aristocrați ai resemnării” este că fix din cauza lor România ajunge pe mâini greșite.

Cum ar arăta România dacă acești 40% ar vota?

Să facem un exercițiu simplu: ce s-ar întâmpla dacă acești 7,5 milioane de oameni care refuză votul ar ieși la urne?

Nicio forță extremistă nu ar mai putea câștiga teren. Partidele populiste supraviețuiesc pentru că se bazează pe un nucleu dur, disciplinat, în timp ce majoritatea tace. Dacă absenteiștii ar vota, echilibrul s-ar schimba dramatic.

Partidele ar fi obligate să ofere candidați mai buni. Motivul pentru care avem mereu de ales între „răul cel mai mic” este că partidele nu au nevoie să facă eforturi. Își mobilizează electoratul fidel și câștigă lejer. Dacă prezența ar fi de 70-80%, politicienii ar fi forțați să vină cu oameni competenți, pentru că altfel nu ar avea nicio șansă.

Alegerile nu s-ar mai decide la limită. România a avut în istorie confruntări electorale care s-au hotărât la câteva procente. De fiecare dată, acele procente au fost controlate de o minoritate activă, pentru că majoritatea a stat acasă. Cine nu votează își lasă viitorul pe mâna altora.

Ce e de făcut?

Dacă România vrea să se salveze, are nevoie de electoratul absent. Nu mai putem tolera la fiecare scrutin același scenariu: 40% din oameni stau acasă și se plâng pe Facebook că țara merge prost.

Trebuie să ieșim din blestemul fatalismului. Votul nu este un moft, este o responsabilitate. Dacă ai pretenția ca țara să fie condusă bine, trebuie să contribui la asta.

Trebuie să schimbăm narativul. Dacă ai prieteni care spun „nu mă duc la vot, că toți sunt la fel”, provoacă-i. Întreabă-i cum pot sta cu mâinile în sân în timp ce se prăbușește sistemul de educație, în timp ce spitalele colapsează, în timp ce extremismul prinde forță.

Trebuie să sancționăm absenteismul. Nu mai putem trata lipsa de implicare ca pe ceva acceptabil. În alte țări, prezența la vot este obligatorie sau măcar un act de normalitate. România nu își mai permite luxul indiferenței.

România nu mai poate supraviețui cu un popor tăcut

Într-o țară în care corupția, nepotismul și populismul prosperă, fiecare cetățean care refuză să voteze este un complice al haosului. România nu are nevoie doar de „cei buni”, de „cei inteligenți”, de „cei care știu mai bine”. România are nevoie ca acei oameni să fie activi, să voteze, să se implice.

Dacă ți-e rușine de ce se întâmplă în România, dar nu votezi, să știi că și România are rușine de tine.

Conform datelor furnizate de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), la data de 31 ianuarie 2025, numărul total de cetățeni români cu drept de vot înscriși în Registrul electoral era de 18.999.438.

Astfel, 40% din acest total reprezintă aproximativ 7.599.775 de persoane. Aceasta înseamnă că, în mod constant, peste 7,5 milioane de români aleg să nu participe la procesul electoral, deși au dreptul să voteze.

Această absență masivă de la urne ridică întrebări esențiale despre motivele pentru care un număr atât de mare de cetățeni, mulți dintre ei bine informați și educați, aleg să nu-și exercite dreptul fundamental de vot. Implicarea lor ar putea influența decisiv direcția în care se îndreaptă țara, mai ales într-un context în care participarea activă este crucială pentru consolidarea valorilor democratice și progresul societății.