România spune adio rachetelor antigrindină. Ministerul Agriculturii a decis să suspende tragerile

După aproape două decenii în care România a folosit rachete antigrindină, autoritățile au decis să oprească acest sistem controversat. Ministerul Agriculturii a anunțat suspendarea lansărilor de rachete antigrindină, motivând că nu există suficiente dovezi științifice clare privind eficiența și impactul lor asupra mediului.

Cum funcționa sistemul de rachete antigrindină

Mecanismul era relativ simplu, cel puțin teoretic. Fiecare rachetă antigrindină era echipată cu o capsă pirotehnică și iodură de argint – o substanță care, odată ajunsă în nori, avea rolul de a stimula formarea de ploaie în loc de grindină. Practic, racheta era lansată spre norii de furtună, unde dispersa iodura, determinând particulele de gheață să se transforme în picături de apă. În plus, racheta se autodistrugea în aer, fără să atingă solul, evitând astfel eventuale daune.

În România funcționau 106 puncte de lansare, coordonate din șase centre regionale, care acopereau aproximativ 25% din suprafața agricolă a țării. Cu toate acestea, mulți fermieri considerau acoperirea insuficientă, mai ales în contextul schimbărilor climatice și al fenomenelor meteo extreme.

Controverse și proteste: rachetele, acuzate că alungă ploaia

Nu toți au fost de acord cu această metodă. De-a lungul anilor, mai mulți agricultori și lideri ai fermierilor s-au plâns că rachetele nu doar că nu opresc grindina, dar par să reducă volumul de ploaie – vital pentru culturi. În unele regiuni, nemulțumirea a fost atât de puternică încât a degenerat în confruntări directe. În 2014, în județul Vrancea, o stație de lansare a fost atacată cu pietre și scânduri de fermieri furioși, care se simțeau ignorați de autorități.

Teofil Dascălu, președintele Asociației Fermierilor din Vrancea, declara la acea vreme că solicitările repetate ale fermierilor privind efectuarea unui studiu de impact au fost ignorate. Potrivit acestuia, stațiile funcționau fără o bază științifică solidă, în lipsa unor date privind cantitatea de precipitații influențată de lansări.

„Fermierii au adresat pe cale pașnică de nenumărate ori problema asta către autorități și nimeni nu le-a răspuns nimic. Noi trebuie să avem în vedere un studiu de impact privind cantitatea de precipitații și aceste stații funcționează fără un studiu”, a spus Teofil Dascălu, președintele Asociației Fermierilor din Vrancea, la vremea respectivă, la Știrileprotv.ro.

Ce spun susținătorii sistemului: „Efectul e vizibil în 6 minute”

De partea cealaltă, apărătorii rachetelor susțineau eficiența lor. Ionuț Lazăr, director general în cadrul intervențiilor active în atmosferă, afirma că sistemul produce efecte imediate: dacă grindina dispare la câteva minute după lansare, înseamnă că intervenția a avut succes. El a menționat că au fost realizate patru studii de impact, ultimul în 2019, care nu au evidențiat niveluri periculoase de argint în sol sau apă.

”Au fost realizate patru studii de impact asupra mediului, ultimul în 2019: toate studiile arată că tehnologia nu este nocivă că nu există în sol, apă un nivel e argint peste cantitatea găsită în mod natural. Aici e grindină mare și norul acesta a trecut pe lângă București și la Călărași a dat grindina foarte mare. Efectul e imediat, noi la 6 minute putem vedea efectul lansării rachetelor, daca parametrii de grindina au scazut inseamna ca interventia a avut succes.”, a declarat Ionuț Lazăr, director general Intervenții Active în Atmosferă.

Totodată, reprezentanții Sistemului Național Antigrindină explicau că rachetele nu au un scop distructiv, ci funcționează ca vectori pentru iodura de argint, facilitând trecerea de la grindină la ploaie.

În timp ce România și alte state din Balcani – precum Serbia, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Bulgaria și Croația – încă foloseau rachetele până recent, Ungaria a ales o cale diferită. Aceasta a trecut la generatoarele terestre, considerate mai prietenoase cu mediul. Acestea ard iodura de argint la sol și o eliberează lent în atmosferă, fără explozii sau riscuri suplimentare. Este o metodă mai modernă, care nu implică infrastructura costisitoare și riscurile asociate cu lansările de rachete.