România trece la ora de iarnă. Care sunt originile acestui obicei

În fiecare an, în ultima duminică a lunii octombrie, are loc schimbarea orei, prin renunțarea la ora de vară şi revenirea la Timpul Legal Român, ora 4.00 devenind ora 3.00. Ziua de 29 octombrie, care va avea 25 de ore, va fi cea mai lungă zi a anului.

Potrivit unui comunicat al CFR Călători, schimbarea orei nu modifică mersul trenurilor în vigoare.

O directivă europeană din 2001 reglementează schimbarea orei prin trecerea la ora de vară şi invers. În majoritatea ţărilor europene, ceasurile se dau înapoi cu o oră la această dată, la ora 01:00 UTC. Deoarece Europa cuprinde mai multe fusuri orare, schimbarea are loc la ore locale diferite. Ca întotdeauna, SUA vor reveni la ora iniţială la o săptămână după Europa, la 5 noiembrie 2023.

Un proiect de lege, publicat în 2018, propunea ca statele membre ale UE şi ţările afiliate să nu mai recurgă la schimbarea sezonieră a orei. Pe 26 martie 2019, Parlamentul European a votat în favoarea sprijinirii proiectului de directivă a Comitetului UE pentru a opri schimbarea orei în Uniunea Europeană. În condiţiile care au urmat, cauzate de pandemia de coronavirus şi de criza energetică, nu toate ţările membre şi-au făcut cunoscute deciziile, iar o hotărâre finală a fost amânată, potrivit www.timeanddate.com.

Ora oficială de vară, ora Europei Orientale, pe care o aplică şi ţara noastră, a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932. Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale). Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală (a Soarelui) şi să se reducă folosirea luminii artificiale. Benjamin Franklin a propus, în 1784, această metodă, dar a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie), potrivit www.timeanddate.com. Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania, potrivit Observatorului astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945.

Nu toate statele folosesc în acest moment ora de vară, iar perioada nu este aceeaşi în toate ţările care recurg la schimbarea orei. Ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică această oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.

Mai puţin de 40% dintre ţările lumii practică folosirea orei de vară (Daylight Saving Time – DST). Unele ţări folosesc sistemul de schimbare al orei pentru a folosi mai mult lumina naturală. Unele studii arată că DST ar putea duce la mai puţine accidente rutiere şi implicit la mai puţine victime, beneficiindu-se de mai multă lumină naturală în timpul orelor în care mai mulţi oameni folosesc drumurile, şi de asemenea, sistemul reduce cantitatea de energie necesară pentru iluminarea artificială în timpul orelor de seară. Cu toate acestea, multe studii nu sunt de acord cu privire la economiile de energie ca urmare a folosirii orei de vară şi, în timp ce unele studii arată un rezultat pozitiv, altele nu. Sunt studii care susţin că sănătatea oamenilor ar putea avea de suferit din cauza modificărilor prin folosirea orei de vară, se menţionează pe www.timeanddate.com.