Românismul și demonii lui

Plandemia, vaccinurile morții, sacii negri plini cu cadavre, urletele nesecate ale urii, antisemitismul de rit nou, sclavi la Europa, suveranitate îmbrăcată în straie de separație, dâre pe cer și pe creier, dacii liberi, tomitani șpăgari, alături de așa ziși Înalți întru ceva, și alte traiectorii deviante din neamul românesc ne fură sufletul și ne alungă de la stările firești și sănătoase. Sunt mostre de gândire adaptate timpului dar care nu sunt decât urmașele unor străbuni la fel de luptători cu stihiile imaginare.

Începând din secolul XIX, când personaje găsibile azi prin cărțile de istorie sau de literatură inventau legături directe ale curților princiare din Țara Românească și Moldova cu ditai Burebista și continuând cu un nene care a creat un imperiu pelasg care se întindea de la Atlantic și până la Gange și care avea centrul în Dacia, unde altundeva, și cu protocroniștii anilor 70 care l-au băgat pe Zamolxe în fața lui Isus la capitolul monoteism, ajungem la începutul anilor 90 când panica publică a fost alimentată de lozinci minunate cum că noi muncim, nu gândim, sau că n-ai mâncat salam cu soia, sau mult nevinovatul s-a găsit la penețeu…. E epoca când vadimismul continua cu ceuașistul ruperii Ardealului de către unguri iar teoriile ocultei mondiale evreo-masonice deja ajunseseră la forma de tratat.

Sărăcia și corupția l-au scos în față pe infamul Vlad Țepeș și cu ale sale țepe, de parcă el deținea patentul, nicidecum slavii din secolele foarte de demult. Așa am aflat că în Piața Victoriei ar fi urmat să avem parte de spectacole precum în Roma antică cu pâine și circ. Și cu puțină moarte, că nu s-ar supăra nimeni. Dar moarte a fost, spre consemnarea implacabilă a istoriei.

Scrierile securistului Pavel Coruț au fost citite de tot mai mulți iar învățăturile lui sunt aplicate mental de poporul oropsit de străini și de cine mai știe cine sau ce. Parcă începem să conștientizăm că Bucegii nu sunt o simplă stâncă de urcat BMW-ul la Babele ci o rază de înțelepciune și de minunății cum nu ne imaginăm. Minuni zărim prin scorburi de copac în formă de cruce, pe cer, când trec două avioane în timp ce jos era o slujbă de duminică, sau prin apropierea Sibiului, când se reinventează un călugăr.

Ușor, ușor ne dăm seama că românismul n-a fost chiar așa în mijlocul vârtejurilor imperiilor ci că a contat încă de dinainte de apariția românilor. Burebista a cucerit jumătate de Europa, nici nu încape îndoială. Ce mai contează că n-au existat instituții ca să țină în mână toată creatura așa-zis politică. Că Burebista e strămoșul nostru, e axiomatic. ”Noi, tracii” era o mișcare care nega latinismul autohton, pusă la cale de către un miliardar neoș. La Cazane zărim ditamai statuia din care dacopații de mâine urmau să se adape.

Străinul ne fură și ne spânzură, țiganul ne fură și… ne fură. Și ne mai face de râs pe afară. De parcă marile tunuri țiganul le-a dat… Nu mai zic de ungur, care e logic ce vrea să ne facă. În plus, nu ne vinde pâine la pâinăria din Odorhei.

Panicile ceva mai recente au fost cele legate de securiștii care au tăbărât pe viețile noastre toate. Ne ascultă, ne urmăresc, ne bagă la pușcărie. Dar suntem apărați, oh, de către adevărații patrioți români. Securistul de mai ieri e un fel de precursor al lui Bil Gates, cel cu microcipul de ni l-a băgat în străfunduri. Gata, suntem masă de manevră. Dar trebuie musai să luăm poziție în Piață, pentru că nu vrem vaccinuri, nu vrem buletine din alea 666, dar nici din alea half, 333, nu am cerut covid de la străini, nu vrem să fim sclavii occidentului decadent.

Suntem patrioți, ne iubim țara, și facem orice pentru ea. Adică ne punem tricolorul la balcon și strigăm mai tare Deșteaptă-te române până la strofa 3. Iar jumătate dintre noi fugim din calea unui război, pentru că, nu-i așa, românismul e valabil doar pe timp de pace, atunci când ne permitem să invocăm divinitatea în paralel cu spovedanii de mamă și criști pentru toți cei care nu vor, domne, să gândească precum o facem noi întru cel din ceriuri. Amin!