Rusia își reorientează forțele: Care ar putea fi următoarea victimă după colapsul din Siria?
Libia, o țară aflată într-un conflict intern prelungit, ar putea deveni o destinație strategică pentru forțele ruse, în cazul în care Kremlinul decide să își redistribuie resursele militare din Siria către Nordul Africii, scrie Al Jazeera.
În contextul în care Rusia și-a consolidat prezența în Siria în ultimii ani, pe fondul sprijinului acordat regimului lui Bashar al-Assad, viitorul bazei militare ruse din Tartous și al altor facilități din această regiune devine incert, iar Libia pare să fie singura alternativă viabilă pentru Moscova.
Potrivit unor surse, Rusia a început deja să își retragă parțial forțele din Siria, iar posibilitatea de a întări prezența militară în Libia ar putea avea consecințe semnificative, atât pentru Kremlin, cât și pentru regiunile vecine. Libia oferă Rusiei o poziție geostrategică importantă, cu acces direct la Marea Mediterană și o poartă de intrare în Nordul Africii, în vecinătatea frontierei sudice a NATO.
Moscova și Libia: O relație de lungă durată
Rusia este deja prezentă în Libia prin intermediul grupului militar privat Wagner, care sprijină guvernele din regiunile estice ale Libiei, aflate sub conducerea mareșalului Khalifa Haftar. În ultimele luni, relațiile dintre Rusia și Haftar s-au consolidat, în timp ce Moscova continuă să exercite influență asupra regiunii, în special în zonele care se află în proximitatea principalelor rute comerciale și energetice.
Este evident că Libia reprezintă o piesă-cheie pe tabla de șah a politicii externe ruse, oferind Kremlinului nu doar o bază strategică, dar și o oportunitate de a-și întări poziția în competiția geopolitică cu alte mari puteri, cum ar fi Statele Unite sau Uniunea Europeană. Totodată, Libia are un rol crucial în politica energetică globală, având în vedere resursele sale de petrol și gaze naturale.
Un impact destabilizator pentru Libia
În ciuda acestui interes strategic, redistribuirea forțelor ruse în Libia nu este lipsită de riscuri. În prezent, Libia se confruntă cu o instabilitate politică majoră, fiind împărțită între două guverne rivale: Guvernul Național de Stabilitate (GNS), susținut de Khalifa Haftar în est, și Guvernul Național de Uniune (GNA), recunoscut internațional și condus de premierul Abdul Hamid Dbeibah, în vest. Aceste două facțiuni continuă să se lupte pentru controlul întregii țări, iar o amplificare a prezenței ruse ar putea înrăutăți și mai mult conflictul intern.
Un posibil scenariu în care Rusia își întărește poziția în estul Libiei ar putea duce la o schimbare semnificativă în echilibrul de putere, permițându-i lui Haftar să își consolideze autoritatea, în detrimentul guvernului de la Tripoli. În acest caz, Haftar ar putea impune noi condiții în negocierile politice, în timp ce Moscova ar deveni un actor crucial în viitorul politic al Libiei.
Implicațiile pentru NATO și Europa
Pentru NATO și pentru statele membre ale Uniunii Europene, o expansiune a influenței Rusiei în Libia nu ar însemna doar o provocare geopolitică majoră, dar ar putea avea și efecte directe asupra securității europene. Poziționarea strategică a Libiei, în apropierea Europei și a rutelor de migrație, face din aceasta un teren perfect pentru strategii de „război hibrid”, un domeniu în care Rusia este deja foarte activă.
Mai mult, prezența rusă în Libia ar putea influența și fluxurile energetice, având în vedere că Libia este un furnizor important de petrol și gaze naturale pentru piețele internaționale. În acest context, controlul asupra infrastructurilor energetice libiene ar putea oferi Moscovei o putere semnificativă asupra piețelor globale, în special în fața unei eventuale crize energetice în Europa.
Provocările internaționale pentru Rusia
În ciuda acestor beneficii strategice, Moscova se confruntă cu provocări semnificative. Deși este clar că Libia ar putea deveni un punct cheie pentru proiectarea puterii ruse, implementarea unei prezențe militare permanente ar necesita o infrastructură considerabilă. În plus, Libia rămâne o țară marcată de instabilitate și conflicte interne, ceea ce poate face ca orice încercare de a crea o bază militară solidă să fie riscantă.
În concluzie, redistribuirea forțelor ruse în Libia nu este doar o manevră strategică pentru Kremlin, dar ar putea schimba radical dinamica politică și militară din Nordul Africii și din regiunile învecinate. Deși Libia oferă oportunități importante pentru Rusia, riscurile implicate sunt la fel de mari, iar efectele pe termen lung vor depinde de modul în care va evolua situația internă din Libia și de reacțiile puterilor externe, în special ale NATO și Uniunii Europene.