Rusia plânge după Le Pen: cum se smiorcăie Kremlinul când i se dărâmă pionii politici din Europa

Invalidarea candidaturii lui Marine Le Pen la prezidențialele din Franța a provocat o criză de nervi la Moscova. Nu pentru că le-ar păsa de democrația franceză, ci pentru că le ”crapă” piesele de pe tabla murdară a șahului geopolitic. Iar când planurile pică, Rusia dă din mâini și urlă despre „dictatura Occidentului”.

Le Pen, afară din joc. Lacrimi la Kremlin

În momentul în care justiția franceză a decis că Marine Le Pen nu mai are ce căuta în alegerile prezidențiale, la Moscova s-a spart o vază cu vodcă. Nu pentru că Le Pen era candidatul visurilor democratice ale Franței, ci pentru că era un pariu strategic al Federației Ruse. O voce care, ani de zile, a rostit exact ce voia Kremlinul să audă: NATO e rău, Rusia trebuie „înțeleasă”, UE e un „lagăr al globalismului” și Ucraina… o problemă franceză, nu o dramă umană.

Când Le Pen a fost condamnată pentru deturnare de fonduri, iar accesul ei la alegerile din 2027 a fost blocat, Kremlinul a reacționat cu un nivel de ipocrizie care ar face invidios chiar și un consultant politic din Balcani. Oficialii ruși au început să bolborosească despre „dispariția democrației din Europa”, despre „abuzuri”, despre „stat de drept la ordin politic”.

Ei, da. Tocmai Rusia, bastionul drepturilor civile, care are mai mulți opozanți politici în pușcării decât are UE capitale. Ei sunt scandalizați.

Planul rușilor pentru Europa? Tot mai jalnic și mai transparent

Invalidarea lui Le Pen nu e o simplă decizie juridică. E un semnal de alarmă pentru toți cei care au cochetat cu banii și retorica Moscovei. Pentru toți cei care au pariat pe războiul informațional al Rusiei în Europa, purtat prin televiziuni, rețele de socializare și partide „naționaliste” care, ce să vezi, ajung să spună exact ce spune și Lavrov în conferințele lui plictisitoare de presă.

Rusia a avut o vreme când își construia rețeaua cu grijă. Azi, pare că bagă banii pe mâna oricărui conspiraționist cu acces la microfon. Iar când acești „investiți ideologic” eșuează, se declanșează panica. Nu pentru că le pasă de Le Pen ca om politic. Ci pentru că încep să piardă instrumente. Fără Le Pen în turul întâi, influența rusească în Franța se subțiază.

Și cum altfel reacționează Kremlinul când pierde? Exact: se victimizează. Se ascunde după paravanul „valorilor democratice” exact în stilul unui tâlhar care, prins la furat, țipă că e victima sistemului.

„Dictatura” care îi lovește doar pe cei corupți

E de râs și de plâns în același timp. Moscova, care a reinventat dictatura în secolul XXI, are acum tupeul să acuze Occidentul de lipsă de democrație, doar pentru că o instanță a avut obrăznicia de a condamna un politician pentru fraude cu bani europeni. Adică exact ce Rusia premiază – doar că la ei, în loc de condamnări, se dau funcții.

Acesta este și motivul pentru care isteria rusească e atât de vocală: Le Pen era un vector credibil pentru propaganda antioccidentală. Un cal troian care, din postura de lider de partid, putea influența agendele politice europene. Odată scoasă din joc, puterea narativă a Rusiei se prăbușește încă un etaj.

Când nu le mai merge, se dau loviți

Orice pierdere de influență în Europa îi scoate din minți pe ruși. De aceea reacțiile de tip „Europa nu mai e democratică” trebuie înțelese ca ceea ce sunt: urletele de frustrare ale unei puteri care pierde teren. Putin & co. știu că nu pot învinge militar NATO, nu pot domina economic UE și nu pot câștiga diplomatic nimic. Singura lor armă e subversiunea internă: să crească, în interiorul țărilor europene, mișcări care sapă democrația din temelii.

Le Pen era una dintre aceste mișcări. Și-a vândut discursul, probabil și sufletul, pe bani rusești. Iar acum, când justiția a făcut ceea ce trebuia să facă de mult, Rusia urlă ca un copil răsfățat căruia i s-a luat jucăria.

Un adversar mai slab și un Occident care învață să se apere

Ce ar trebui să înțeleagă și Franța, și restul Europei? Că nu există neutralitate în fața influenței rusești. Nu există „patriotism suveranist” care își ia bani de la Moscova și rămâne onorabil. Nu există discurs „național” care, în esență, repetă propaganda rusească și scapă nepedepsit.

Invalidarea lui Le Pen nu e doar o decizie juridică. Este un moment de resetare. Un avertisment. Un semnal că Europa începe, în sfârșit, să se apere. Iar reacțiile nervoase de la Kremlin sunt, în fond, cel mai clar semn că mișcarea a fost corectă.

Pentru că, dacă Rusia țipă, înseamnă că s-a lovit unde doare. Exact acolo trebuia.