Să ne asumăm Crucea lui Hristos

E greu să ne ducem crucea în viață și, de multe, ori dăm vina pe Dumnezeu, pe soartă, pe destin, dacă ne este mai greu sau nu știm încotro să mergem. Dar, noi, ce ne asumăm? Dacă urmăriți podcastul Dialogurile Puterii cu Părintele Constantin Pătuleanu poate că veți afla unele răspunsuri sau, măcar, prin înțelegerea Sfintei Scripturi, să ne înțelegem sensul vieții, al sufletului, minții și credinței.

”SHristos s-a lăsat prins, s-a lăsat bătut, scuipat, s-a lăsat răstignit pe cruce, s-a lăsat îngropat. Apoi a înviat, sfărâmând lanțurile morții și înviind și  pe cei care erau strămoșii noștri, pe Adam și Eva, și pe cei care i-au ținut în chingile morții, ne spune Părintele Constantin Pătuleanu. Asta înseamnă că aceste pătimiri ale lui Hristos nu sunt numai ale Lui, nu e numai crucea Lui. Și noi avem poveri pe care le adunăm, avem crucile noastre și grele uneori și cădem și ne frângem sub crucile acestea, dar uităm că, așa cum Hristos s-a sculat de fiecare dată și a luat crucea, și noi ar trebui să facem lucrul acesta. Iar când n-a mai putut ca om să se ridice, a venit Iosif și a luat crucea lui. De câte ori facem noi astfel de lucruri? De câte ori pe drumurile noastre, pe cărările noastre, în rătăcirile noastre, nu vedem oameni frânți sub cruce, sub povara ei, sub povara greutăților, pe stradă, în jurul nostru, la servici, în casa noastră? Poate soția, poate copilul, poate cei dragi, bunicii. Și de multe ori refuzăm să-i ajutăm. Refuzăm să ne punem sub crucea lor. Ni se pare că e foarte greu și dacă sunt bătrâni, preferăm să-i  aruncăm într-un azil, să moară acolo. Am văzut oameni care au dus bătrâni la azil cu bagajul făcut și au spus celor de acolo: vedeți că am pus și toate lucrurile pentru moarte. Și n-au mai dat pe acolo nici măcar în ziua morții. Vedem oameni care au copii bolnavi, suferinzi, unii cu handicapuri foarte grele și care îi părăsesc. Alții care își asumă crucea și îi ajută și nu-i părăsesc și strâng mai mult în brațele lor și iau mai mult în iubirea lor. Cred că despre asta este vorba la Sfintele Paști, mai ales în săptămâna cea Mare.

Conștientizarea crucii noastre?

Exact! Trebuie să ne asumăm Crucea lui Hristos, ca drumul crucii Lui să fie și drumul crucii noastre, ca răstignirea Lui să fie și răstignirea noastră. Nu o să ne pună nimeni acuma să ne batem cuie în palme pe o cruce, dar să ne asumăm și noi crucea, prin mila pe care o arătăm față de alții, să ne asumăm crucea prin jertfa postului, prin milostenia față de alții, prin ajutorarea celor în suferință. A merge la închisoare să-l vizitez pe cel pe care îl cunoșteam acolo, să merg la spital, să îl ajut pe cel care are nevoie de sprijin.

Tocmai de aceea Dumnezeu ne invită să ne asumăm această cruce. Ne e greu. Știu că nu e ușor să pleci de acasă, să te duci până la spital, să mai cumperi și ceva, să duci omului aceluia sau să-i dai un cuvânt bun și o speranță. Sunt lucruri, dar care apoi se întorc spre noi. Orice gest de bunăvoință, orice dar pe care îl facem unui om care e flămând, unui om care nu e îmbrăcat, este bucuria noastră și nu atât bucuria lui că a primit ceva.”

Despre bucuria Paștelui, aflați mai multe urmărind podcastul Dialogurile Puterii cu Părintele profesor doctor  Constantin Pătuleanu.