OMS avertizează: Să nu credem că suntem la finalul pandemiei sau că Omicron e ultima variantă

Directorul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, ne avertizează să nu stăm liniștiți, deoarece nu ne aflăm nicidecum la finalul pandemiei, iar varianta Omicron cu siguranță nu este ultima.

„Există diferite scenarii despre cum ar putea evolua pandemia şi cum s-ar putea termina. Dar este periculos să presupunem că Omicron va fi ultima variantă sau că suntem la final. Dimpotrivă, la nivel global, condiţiile sunt ideale pentru apariția mai multor variante. Putem pune capăt urgenţei globale de sănătate COVID-19 şi o putem face chiar în acest an”, a spus acesta, potrivit Mediafax.

Va trebui să învățăm să trăim cu COVID

De asemenea, Tedros Adhanom Ghebreyesus a mai spus că omenirea va trebui să învețe să trăiască cu această boală.

Este adevărat că vom trăi cu COVID-19 în viitorul apropiat şi că va trebui să învăţăm să-l gestionăm printr-un sistem susţinut şi integrat. Dar a învăţa să trăieşti cu coronavirus nu poate însemna să oferim acestui virus o călătorie gratuită. Nu poate însemna că acceptăm aproape 50.000 de decese pe săptămână dintr-o boală care poate fi prevenită şi tratabilă”, a spus oficialul OMS.

22:07 • Internațional

În Gaza, mii de bolnavi disperați așteaptă să fie tratați în străinătate!

10:28, 17.12.2024 • ECONOMIE

Prăpădul din pandemie: Cât ne costă acoperirea găurii negre financiare de la Unifarm?

Tedros a amintit că „duminică se împlinesc doi ani de când am declarat o urgenţă de sănătate publică de interes internaţional – cel mai înalt nivel de alarmă conform dreptului internaţional – cu privire la răspândirea COVID-19. La acea vreme, au fost mai puţin de 100 de cazuri şi niciun deces raportat în afara Chinei. Doi ani mai târziu, aproape 350 de milioane de cazuri au fost raportate şi mai mult de 5,5 milioane de decese. Şi ştim că aceste cifre sunt o subestimare”.

Totodată, directorul a precizat că dependenţa OMS de finanţarea voluntară din partea statelor membre şi a organizaţiilor caritabile o obligă să se concentreze pe priorităţile stabilite de finanţatori şi o face mai puţin capabilă să critice membrii atunci când lucrurile merg prost.