Să nu ne facem iluzii – fotbalul românesc nu a speriat pe nimeni

Publicat: 05 iul. 2024, 08:00, de Cristian Matache, în OPINII

În 1922, România a jucat primul meci internațional, cu Iugoslavia, care s-a terminat cu victoria noastră. De atunci au trecut 102 ani, perioadă în care fotbalul tricolor a avut rezultate mediocre, cu performanțele excepționale fiind rare. Când vorbim despre performanță, ne referim la atingerea unui sfert de finală la Cupa Mondială și la Campionatul European (la Euro 2000, lipsind calificarea în optimi din cauza numărului redus de echipe).

Spre comparație, vecinii noștri au atins culmi mult mai înalte: bulgarii au semifinală de CM, ungurii două finale de CM, sârbii, adică Iugoslavia, au ajuns și ei în semifinale, Ucraina, sferturi ca noi la CM, dar și sferturi de CE, rezultate obținute în mai puțini ani de existență ai federației. Doar Republica Moldova stă mai rău ca noi…

Din cauza acestui deșert al performanțelor, cu rarele succese apărute sporadic, am trăit și ne-am confruntat cu dezamăgirea de-a lungul ultimului secol, plus doi ani. Bucuriile au fost rare și pentru realizări oarecum minore (fix acum 30 de ani ne-am manifestat ca la un titlu mondial, atât de multă foame a zăcut în noi, a se înțelege foame de rezultate mărețe).

08:00, 28.06.2024 • OPINII

Două zile la Viena

08:00, 21.06.2024 • OPINII

Dezastrul din urmă cu 83 de ani

Ce am lăsat în urmă în acest secol + doi ani? Am așternut legenda Conte Verde, în 1930, o epopee care trebuie musai povestită și ecranizată. Am învins Peru, și am pierdut la Uruguay, care urma să devină prima campioană mondială. Apoi am așezat pentru posteritate Guadalajara, din 1970, de asemenea o poveste mitică din care mai putem scoate vorbe de la martori care mișună printre noi, adevărate tezaure umane.

În 1983-1984 a fost un moment minune, cu o calificare eroică la CE din Franța. A fost o etapă uriașă dintr-o perioadă în care fotbalul românesc a făcut isprăvi în Europa, cu Craiova, Dinamo și Steaua…

În anii 90, am mers în Italia cu notti magiche, și am stat în stradă după triumfurile din 1994 (ah, Prunea, frate, cum de n-ai văzut girafa aia suedeză…). Ne-am vopsit pe cap într-o mostră de nonprofesionalism și ne-am chinuit în 2008, prin Franța.

Și în câteva rânduri am schițat toate isprăvile…

România n-a fost și nu este un nume mare în fotbal. N-a speriat mai pe nimeni și n-a lăsat cine știe ce victime pe front.

Aș enumera sclipirile: Peru în 1930, Cehoslovacia în 1970, Italia și Suedia în calificările pentru 84, Danemarca în 1989, URSS în 1990, Țara Galilor în calificările pentru 94, Columbia și Argentina în 1994, Anglia în 1998 și în 2000, Columbia în 1998, Ucraina în 2024. Atât!

În ceea ce privește eșecurile, le las să fie descrise în cărți, pe internet sau pe Youtube.(Ah, Prunea….)