Saltimbancul în sutană al fondurilor europene

Zâmbește flegmatic și strâmbă din nas cu aroganță și infatuare. Te privește cu sictir prin rama ochelarilor ca și cum ar privi printr-un perete. Nu este Bill Gates, nici Steve Jobs. Este ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene. Marcel-Ioan Boloș. Un preot misionar celib din Oradea, adică fără parohie și fără drept de a se căsători.

În 2012, începe marea ”aventură” a preotului misionar orădean în administrația centrală când a fost numit secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului la propunerea lui Eduard Hellving. Atunci a schimbat sutana cu costumul de demnitar. A lăsat altarul bisericii pentru biroul ministerial din București. Locul cădelniței a fost luat de pixul guvernamental. Mirosul de tămâie și smirnă a fost înlocuit de parfumurile scumpe. Rugăciunile au fost transformate în ședințe de guvern. Spovedaniile în șuete de serviciu, iar mersul cu botezul în deplasări cu limuzine cu șofer. Femeia care vindea lumânări a fost înlocuită de secretară, iar locul dascălului și a cântăreților a fost luat de consilieri. Adică, jos sutana, sus costumul! 

Dar, prin plecarea primului cabinet Ponta, Hellvig ajunge deputat PNL de Ilfov, iar Boloș se refugiază la Ministerul Transporturilor. În martie 2015, Hellving ajunge director al SRI, iar, ulterior, în ”guvernul meu”, Cioloș îl impune pe Boloș în funcția de secretar de stat la Ministerul Transporturilor. Aici se ”remarcă” ca fiind autorul masterplanului de transport care prevedea închiderea a 4.000 km de cale ferată, dar mai reușește și ”performanța” de a îi încăiera pe Ioan Rus și Liviu Dragnea pentru drumul dintre București și Alexandria.

Între 2017 și 2019, Marcel Boloș se refugiază la Cluj Napoca ca director general  la ADR Nord Vest. Însă, surprinzător, în cabinetul Orban este recuperat și numit ministru al Fondurilor Europene.  Aici el reușește o altă mare ”performanță”: ratează cu brio startul PNRR. Nefiind în stare să respecte ghidul trimis de Comisia Europeană, Boloș a trimis la Bruxelles un PNRR făcut pe colțul mesei fapt pentru care România a fost obligată să refacă de la zero tot planul de investiții. ”Performanța” lui Boloș de a rata startul PNRR a fost posibilă și ca urmare a faptului că acesta a lăsat acest proiect uriaș pe mâna unei preotese din Balotești ajunsă atunci, peste noapte, secretar de stat în acel minister.

Este vorba despre Liliana Anghel, cea care, între timp, a ajuns în ograda SRI, iar, în aceste zile, Boloș vrea să o înscăuneze șefă peste cele 3 miliarde de euro pentru sănătate. După debarcarea cabinetului Orban, Marcel Boloș este recuperat pe postul de consilier de către premierul Ciucă la Palatul Victoria. Aici, ca și cum nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase, Boloș a început să dea lecții la TV despre cum ar trebui să arate PNRR. Adică, tupeu nu glumă! Când toată lumea uitase de marile ”performanțe” omologate de Boloș în absorția de fonduri europene și PNRR, acesta aterizează tocmai la butoanele Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, unde, la prima mână, va avea la dispoziție doar vreo două miliarde de euro. Așadar, după ce a fost cu botezul pe la Dezvoltarea și Transporturilor a trecut la dat cu busuiocul pe la Fonduri Europene, după ce l-a înmuiat pe la Digitalizare.

Dar, n-a stat prea mult cu busuiocul în mână la Digitalizare pentru că a revenit iar la Ministerul Fondurile Europene, rebotezat ca Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Practic, prin impunerea lui Marcel Boloș ca ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării și de două ori la Fondurile Europene s-a ”omologat” și o premieră în istoria post decembristă a liberalilor: în zece ani un preot misionar din Oradea a ajuns la butoanele a patru ministere.

Imediat după ce a revenit la butoanele fondurilor europene, Marcel Boloș a început să se comporte ca un Mesia al PNRR uitând că el a fost primul gropar al PNRR. Dă explicații peste explicații, face prognoze, întocmește grafice și multe, multe promisiuni, dar nimic concret. Banii din PNRR vin cu pipeta și deja s-a înfundat și pipeta.

În schimb, nu scoate încă nicio vorbă despre ce fonduri va atrage România în exercițiul financiar 2020-2027, dar vizează și propăvăduiește avalanșa de fonduri europene peste România. Dacă astăzi Iosefini ar trăi, cu siguranță ar fi fost eclipsat în materie de iluzionism de către Marcel Boloș. Însă, preotul Marcel Boloș nu este el de vină că este plimbat ca pe sfintele moaște pe la diverse ministere, ci aceia la care acesta se spovedește! Și cum taina spovedanie este sfântă, România a ajuns să roage de un preot să facă o minune ca Uniunea Europeană să se îndure să dea ceva fonduri și către amărâții de enoriași români!