Săptămâna politică românească

Politica românească pare a fi mai degrabă o dramă degradantă decât o soluție la problemele societății. Când circul devine mai important decât guvernarea, cetățenii sunt cei care plătesc prețul. Imaginea actuală a scenei politice din România este un tablou descurajant de corupție, violență și lipsă de etică. Cetățenii sunt lăsați, zilnic, cu gustul amar al unei democrații compromise, iar instituțiile statului sunt subminate, deliberat, de acțiuni și comportamente care nu fac decât să adâncească criza încrederii publice.

Este esențial ca societatea să ceară responsabilitate și să impună standarde etice mai înalte pentru reprezentanții săi. Este imperios necesară o revizuire profundă a practicilor politice. Este imperios necesară recuperarea transparenței în tot ceea ce înseamnă act de guvernare pentru a restabili demnitatea democrației românești. Și mersul nostru, al tuturor, înainte.

Proiectul de buget pentru 2024 – scamatorii ieftine

Cu un considerabil deficit de bun-simț politic și un pronunțat optimism care ține de inconștiență, Guvernul a adoptat proiectul de buget pentru 2024, unde jonglează cu cifrele ca un magician nepriceput. Guvernul român pare să navigheze pe valuri de furtună spre un teritoriu aflat în necunoscut, adoptând un proiect de buget pentru 2024 cu un deficit de 5,5% din PIB și o creștere economică de 4,5%.

Bugetul în forma aprobată este un produs extrem de vulnerabil.

Pentru că, în bună parte se bazează pe miracole. Care nu vor avea loc, o știm deja cu toții. În ciuda promisiunilor de majorări de salarii și pensii, acest buget dezvăluie o lipsă acută de (pre)viziune și de coerență în ceea ce înseamnă prioritățile Țării. Majorările salariale și pensiile umflate cu pompa populismului electoral par a fi doar masca sub care se ascund tăierile de fonduri pentru programe esențiale, precum Rabla și investițiile în energie fotovoltaică. Trebuie să ne așteptăm, realist, la inevitabile intervenții de resuscitare a Bugetului, anul viitor. Rectificări bugetare, probabil și noi taxe. Grav este că autorii proiectului de Buget știu exact ce se va întâmpla, de fapt. Dar îi dau bătaie, înainte, cu tupeu.

Georgică, Șoșo și alți saltimbanci politici

În timp ce România încearcă și ea (cum poate și cu cine nu prea se pricepe) să-și construiască un viitor economic și social credibil și fezabil, Parlamentul rămâne arena unor confruntări violente, unde parlamentarii AUR și USR contestă infantil proiectul de buget, apoi își aruncă reciproc acuze grave. Agresiuni verbale cu conotații sexuale, corupție și extremism devin noțiuni-vedetă în teatrul absurd în care s-a transformat politica românească.

Liderul AUR, George Simion, arată cât de civilizată este dezbaterea publică lovind-o pe senatoarea Șoșoacă în decursul unui incident care propulsează spre găleata de gunoi a istoriei imprecația Te agresez sexual, scroafo! Este un spectacol penibil, cu actori politici care ar merita mai degrabă să fie excluși din sala de teatru decât să participe la activitățile Parlamentului. Dar am mai văzut asta, destul de recent. Și tot în Parlament. Și tot cu acești actori. Și cu aceeași miză. Dacă nu am numit-o la timp o vom face acum: prosteala cu scandal. Țiganiada electorală.

Pentru AUR, Șoșoacă și cei asemenea, scandalurile au valoare de promovare electorală în direct, pe platforme social-media. Transmit în direct tot scandalul pe care îl stârnesc pentru că asta slujește la decontul finanțării externe. În clipa în care bateriile telefonului mobil își dau duhul, scandalurile se domolesc, ca prin farmec… Vitejia durează cât acumulatorul. Ceea ce spune tot despre intențiile reale ale acestor dejecții politice.

Între Georgică și Șoșo e vorba de o înțelegere, evident. Bagi mare, bag și eu mare, șocăm mereu și iese bine la sponsori și la prostănacii care ne vor vota. Mai departe , însă, scandalurile violente dintre AUR și USR sunt foarte greu de înțeles și dezvăluie latura foarte întunecată a politicii românești.

Ce caută USR la proteste alături de AUR?!?

Și, mai ales, de ce continuă USR pe linia acestor proteste concretizate imatur în defilări de cutiuțe cu mesaje antiBuget? Sau antiOrice?

Spectacolul parlamentar e realmente degradant. Acuzele formulate grosolan zboară în stânga și în dreapta, ura viscerală care irumpe în confruntările verbale dintre pesediști și UDMR, la care subscrie iresponsabil și un derbedeu clasic de la AUR, transformă ceea ce ar trebui să fie o cameră de dezbateri mature într-un ring de răfuieli personale. George Simion, recidivist notoriu în ceea ce înseamnă gesturile agresive față de oricine îl contrazice, pulverizează orice urmă de demnitate atunci când recurge la violență fizică împotriva unei senatoare, fie aceasta chiar și vuvuzela Șoșoacă, demonstrând că respectul pentru colegi și pentru instituțiile democratice este o valoare pusă la pământ din pumnii grei care se distribuie mult prea des în acest mediu toxic.

Am mai spus-o, o repetăm. Aceste comportamente nu doar că afectează credibilitatea instituțiilor, dar contribuie și la deteriorarea încrederii publice în întregul sistem democratic. Cetățenii sunt privați de un dialog politic constructiv și de reprezentanți responsabili. În loc să se concentreze asupra soluțiilor pentru problemele reale ale societății, parlamentarii se lasă prinși într-un vârtej de acuzații și violență, transformând scena politică într-un spectacol revoltător.

Klaus Johannis – o marionetă politică irelevantă…

În timp ce politicienii români se răfuiesc violent în Parlament, președintele Klaus Iohannis face un tur prin Europa, participând la summituri unde se discută teme serioase, cum ar fi situația din Ucraina sau aderarea la Schengen. Din păcate, în țară, preocupările principale par a fi acuzele și scandalurile, iar integritatea morală a României este pusă în umbră de luptele politice meschine.

Iar nenea Klaus… ce se mai poate spune despre domnia sa? Credem că s-a văzut, s-a înțeles și s-a spus totul.

E trist, foarte trist. Pe Klaus Johannis nu-l mai bagă în seamă nimeni. Nici afară, nici înăuntru.

Cristian Ghinea insistă cu licitația dubioasă pentru mașinile Poliției

Declarațiile și acțiunile recente ale fostului ministru Cristian Ghinea, care depune o contestație la DNA referitoare la clasarea dosarului „BMW-uri pentru Poliție”, dezvăluie o preocupare legitimă și persistentă pentru integritatea și transparența instituțiilor judiciare din țară. Criticile aduse ordonanței de clasare (!) și comparația pertinentă cu dosarul „Tel Drum” pun în lumină preocupările USR cu privire la modul în care justiția este administrată și cum sunt tratate cazurile de presupusă corupție la nivel înalt.

Ghinea aduce în discuție necesitatea sesizării Parchetului European și subliniază disperarea noastră, a tuturor celor care doresc un mediu de business național sănătos. Eficacitatea și imparțialitatea justiției la nivel național suferă, acum, extrem de grav. Acuzând procurorii de abandonarea dubioasă a anchetei și de protejarea unor figuri politice precum Lucian Bode, Ghinea atrage din nou atenția asupra nefastei influențe politice asupra instituțiilor judiciare.

Și aceasta din urmă este una dintre cele mai mari probleme ale României de azi.

Argumentele aduse de Ghinea, inclusiv referințele la rapoarte de neconformitate din Ministerul Transporturilor, sugerează că există aspecte care ar fi trebuit investigate în profunzime, iar clasarea dosarului ridică semne de întrebare cu privire la eficacitatea DNA în a face față potențialelor cazuri de corupție.

Contestația lui Ghinea, un personaj politic foarte activ  în aria monitorizării corupției românești generalizate, nu este doar un act de denunțare, ci și o chemare la responsabilitate și transparență. Aducerea în discuție a Parchetului European indică faptul că preocupările privind integritatea procesului de justiție nu se limitează la nivelul național, ci transcend frontierele și implică instituții supranaționale. Jefuitorilor de convoaie, la podișcă sau la răscruci, e bine să li se reamintească mereu că există Lege. Pentru toată lumea. Și instituții capabile să rezolve devierile, fără indulgență.

Acțiunile lui Cristian Ghinea sunt relativ singulare dar semnificative pentru combaterea corupției și asigurarea unui sistem judiciar independent și imparțial. În termeni deloc exagerați, domnia sa riscă mereu furia celor demascați. Ar fi mare nevoie de mai multe asemenea trompete. Demersurile domnului Ghinea și ale USR (dublate, iată, și de noi voci politice) subliniază necesitatea unei supravegheri constante din partea societății civile și a instituțiilor internaționale pentru a asigura respectarea standardelor democratice și a principiilor statului de drept în România.

Furt intelectual incredibil

În miezul săptămânii explodează știrea despre Anca Dragu, senator USR, care a fost victimă unui furt intelectual incredibil. Liderul deputaților AUR, Alin Ilie Coleșa, a furat pur și simplu un amendament de la colega sa, citindu-l în plen și susținându-l ca fiind al său. Este o manifestare flagrantă a disprețului față de normele etice și regulile clare ale procesului legislativ. Încălcarea acestor reguli nu doar că subminează integritatea procesului democratic, ci arată și un nivel de tupeu și nepăsare care ar trebui să ridice semne de întrebare asupra calității reprezentării parlamentare. Acest episod tragic de lipsă de etică și de respect pentru reguli nu face decât să adâncească criza de integritate care pare să fie contagioasă în clasa politică. Faptul că un lider de grup își permite să fure un amendament în plen, cu o atitudine de nepăsare și aparent fără temeri privind consecințele, relevă o lipsă fundamentală de respect pentru procedurile legislative și pentru colegii deputați.

În orice societate sănătoasă, astfel de acțiuni ar duce la demisia imediată a celui implicat, dar în contextul politic actual, unde impostura și dezbinarea domină, este dificil să anticipăm reacțiile adecvate și să sperăm la o schimbare de atitudine.

Într-o țară unde politica pare a fi mai degrabă un spectacol penibil decât o preocupare reală pentru binele cetățenilor, este crucial să reflectăm asupra calității democrației noastre și asupra standardelor pe care le impunem reprezentanților noștri aleși. Fiecare episod scandalos contribuie doar la discreditarea clasei politice și la slăbirea încrederii publice în instituțiile statului.

În final, ar trebui să ne întrebăm cât de mult mai putem tolera această desfășurare de forțe în care interesul public este sacrificat pe altarul ambițiilor politice personale. Este urgent să cerem responsabilitate și transparență, iar politicienii trebuie să înțeleagă că războiul lor pueril nu mai este acceptabil pentru cetățenii care așteaptă guvernare competentă și reprezentare onestă.

Sigur v-ați dori ceva și despre Crăciun…

…dar Spiritul Crăciunului lipsește cu desăvârșire din lumea politicului românesc.

Tot ceea ce am rezumat în rândurile de mai-sus s-a petrecut în săptămâna premergătoare Nașterii Domnului. Când toți ne pregătim să redescoperim Magia Crăciunului.

Bucuria de a fi împreună, bucuria de a fi darnici, bucuria de a împărți ce avem mai bun cu cei pe care îi iubim.

Puterea de a ierta și de a fi iertați.

Noi, fraierii, o vom trăi ca de obicei. Cu bietele noastre speranțe. Și cu teama permanentă că mâine s-ar putea să fie mai rău.

Ei, mașina de plăsmuit deziluzii, vor mima ritualurile străvechi ale Nașterii Domnului cu gândul la ce-a mai rămas de prăduit.

Sau, cine știe, poate Moșul va făptui câteva miracole, pe-acolo, pe la fruntea clasamentului. Moșul e convingător. Moșul e bun și se pricepe!

Ne-ar prinde tare bine.

Crăciun fericit, dragii noștri!