În debutul tumultuos al acestui an, peisajul politic românesc pare a fi prins într-o vâltoare de pseudo transformări adânci și decizii contestabile.Vânzolul amețitor se desfășoară în direcții contradictorii.

De la controversata reformă a pensiilor și hotărârea judiciară referitoare la furturile de proprietate din perioada dictaturii, până la deblocarea posturilor în sectorul sănătății și posibilitatea unei eventuale numiri a lui Klaus Iohannis în funcția de șef al Consiliului European, România navighează printr-un teritoriu nebulos și presărat cu provocări. Nimic nou pe frontul de est, am spune.

Reforma pensiilor

Se află în plină desfășurare un val de pensionări care se desfășoară în magistratură și în structurile militarizate. Această mișcare pare să fie motivată de intenția de a beneficia de condițiile mai favorabile din vechile legi care reglementau regimul pensiilor speciale.

Faptul că în 2023 s-au pensionat 10.000 de angajați MAI, dintre care 2.500 doar în luna decembrie, indică (proiectează) un deficit semnificativ de personal în aceste instituții. Mai mult, retragerile vor continua, deoarece reforma pensiilor speciale le permite celor care îndeplineau condițiile de retragere să se pensioneze pe sistemul vechi încă cinci ani. Aceasta este o strategie adoptată de toate cadrele care, sub umbrela reformei, ar fi câștigat mai puțin dacă ar fi rămas în activitate.

Situația pare să fie problematică și în ceea ce privește magistrații și generalii de armată, cu semnarea decretelor de pensionare pentru cel puțin 44 de magistrați și 6 generali de armată de către președintele Klaus Iohannis în luna decembrie și primele zile ale anului.

Acest fenomen a înregistrat vârfuri în diverse momente, fie în contextul normelor impuse de PNRR, fie sub presiunea Comisiei Europene privind alinierea tuturor pensiilor la principiul contributivității, fără excepție.

Nu ne mai rămâne decât să constatăm că, deși fenomenul persistă de mai mulți ani, legea adoptată a avut rezultate foarte limitate în atingerea scopului inițial de reducere a cheltuielilor statului cu pensiile speciale.  Asta așa, ca să ne exprimăm elegant. E îngrijorător, la modul general, iar pentru cei care așteptau o reformă reală e subiect de indignare. Toată mișcarea sugerează că atunci când vine vorba de bani de la Stat, nimeni nu are nici un fel de scrupul moral întru a se pune la adăpost în cele mai bune condiții. Iar asta se comite cu complicitatea Sistemului. Reforma pensiilor speciale este probabil cel mai mare eșec al guvernărilor din ciclul electoral pe care-l străbatem. Gâfâind.

Proprietățile cultelor religioase protejate față de retrocedare:

Înalta Curte de Casație și Justiție a legiferat „furtul din perioada dictaturii comuniste” observă domnul Kelemen Hunor. Președintele UDMR se referă la o decizie recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care a unificat practica în privința retrocedării unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase.

Decizia recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) de a unifica practica în privința retrocedării bunurilor imobile ale cultelor religioase este cu siguranță un punct de cotitură în legislația privind proprietatea în România. ICCJ a stabilit că sintagma ”imobile care au aparţinut cultelor religioase” are în vedere exclusiv patrimoniul unităţilor componente ale cultelor religioase, nu şi patrimoniul unor aşezăminte distincte, înscrise în cartea funciară ca proprietari tabulari. Clarifică, dar nu neapărat în sensul pe care l-am fi așteptat.

Dacă e să fie retrocedare, să fie in integrum, nu? Restitutio in integrum este acea sintagmă care îi provoca accese de furie lui Ion Iliescu, acel inamic pe viață al ideii de proprietate, dacă vă mai amintiți…

Este evident că această decizie are implicații semnificative asupra dreptului de proprietate al cultelor religioase, iar liderul UDMR a transmis că este hotărât să găsească o soluție în cadrul Parlamentului. Acest demers sugerează intenția de a influența legislația în favoarea celor afectați de această decizie a ICCJ.

Când e vorba despre proprietate, mai ales de proprietatea anumitor instituții, orice decizie juridică implică aspecte morale. Iar când instituția în favoarea căreia se iau deciziile este de natură religioasă, suntem mai degrabă tentați să vedem p-acolo și o codiță de drăcușor. Oare de ce?

În ansamblu, comentariul liderului UDMR reflectă tensiunile existente între deciziile instanțelor și interpretarea și așteptările politice ale partidelor și liderilor de opinie. Este o expresie binevenită a preocupărilor legate de justiție și de modul în care deciziile legale afectează diverse grupuri de interese în societatea românească.

Sănătatea în regim de urgență

Pe fondul acestor controverse vine și o veste bună. Guvernul deblochează angajările pentru aproape 8000 de posturi în sănătate și asistență socială.

Anunțul privind deblocarea a aproape 8000 de posturi în sănătate și asistență socială reprezintă o veste binevenită pentru un sistem medical adesea subdimensionat și subfinanțat. Premierul Marcel Ciolacu a declarat că această măsură vine ca răspuns la deficitul de personal din spitalele importante, evidențiind necesitatea unor angajări rapide.

Cu o alocare bugetară cu peste 40% mai mare pentru Ministerul Sănătății în comparație cu anul precedent, premierul argumentează că nu există probleme financiare care să împiedice aceste angajări. Este un semnal pozitiv că datoriile sistemului sanitar au fost acoperite cu o sumă însemnată de aproximativ 6,6 miliarde de lei, asigurând în același timp cheltuielile curente pentru luna ianuarie.

Premierul a atras atenția asupra necesității ca fiecare angajare să se traducă în servicii îmbunătățite pentru pacienți și a subliniat importanța unei remunerații corecte, în special pentru medicii implicați. În acest sens, accentul pe eficiență și calitatea serviciilor medicale, cu o prioritate dată activității efective și empatiei față de pacienți, sunt normele la care aspirăm, cu ochii roșii de plâns, deocamdată.

Reușita acestei măsuri va depinde de rapiditatea cu care spitalele vor demara procedurile de angajare și de o gestionare eficientă a acestui proces, asigurându-se că posturile disponibile vor fi ocupate de profesioniști calificați, în beneficiul pacienților și al întregului sistem medical.

Klaus Iohannis și scenariul șefiei Consiliului European

De pe coridoarele Puterii răzbate zvonul că domnul Klaus Iohannis, actualul Președinte al României (că poate ați uitat),  ar putea fi protagonistul unei mișcări fără precedent pe scena noastră politică. Vorbim aici despre eventuală demisie din funcție pentru a prelua un post de mare răspundere în cadrul birocrației europene. Această posibilă numire la șefia Consiliului European ar putea reconfigura peisajul politicii românești și internaționale. Asta spun cei care aproape că-l împing pe Nenea Klaus pe scări, să scape de el mai repede. Dar, chiar dacă se va întâmpla, chiar dacă Nenea Klaus va ajunge în capul trebii la Strasbourg, nu credem că politicile europene vor suferi vreo mare schimbare. Fiindcă domnul Johannis va ajunge acolo în rolul său preferat, de sinecurist inofensiv, împăcat mereu cu sine și cu lumea care ne-a fost dată. Domnia sa este total incapabil de a aprinde sau de a conduce vreo revoluție. Ne-au trebuit zece ani ca să înțelegem pe deplin acest lucru și îl spunem azi cu cea mai mare amărăciune.

Pentru toți cei care încearcă permanent să-și imagineze domnia normalității în țărișoara noastră mică și agitată, o demisie a Președintelui în funcție este de neconceput. Dar cine suntem noi să judecăm oamenii care au șansa de scrie istorie, pe viu? There is a first time for everything.

Un protest căpușat politicPe final, trenulețul veseliei politice românești ne târăște și prin mahalaua figurilor isterice, obligându-ne din nou să ne întrebăm cu ce om fi greșit de ni se bagă pe gât aceste nulități insalubre, mereu și mereu, dar mai ales la ore de maximă audiență. Protestul fermierilor, împotmolit undeva pe la Chiajna, se transformă într-un subiect de breaking news pentru că se prezintă la fața locului alde Simion și Șoșoacă, hienele politice ale oricărei manifestări publice cu potențial de expunere. Sunt huiduiți și îndemnați, nu foarte politicos, să părăsească locul protestului. Dar apucă, și unul și celălalt, să-și facă treaba. Adică să-și transmită mesajele electorale. Media (complice la promovarea acestor vietăți indemne) le dedică spații generoase, de parcă nu am cunoaște dinainte ce anume au de comunicat Țării aceste maimuțe cu patalamale de parlamentari. Altfel spus, e mai puțin important ce anume vor cimpanzeii să transmită decât faptul că, în continuare, televiziunile (media reunite) fac imensa greșeală de a le oferi microfon.

Balanța delicată a politicii românești

E dificil de formulat o concluzie a celor enumerate mai sus. Vorbim în special de provocarea permanentă de a găsi sens acestui zbucium tulburător. Foarte puțin din ceea ce oferă politicul românesc oferă sentimentul că alergăm pe culoarul potrivit. Și că vom încheia cursa cu bine.

Dezideratele societății noastre sunt, în principiu, aceleași.

O direcție clară de dezvoltare economică.

Un drum european.

Previzibilitate, transparență și coerență în actul de guvernare.

Dedicație față de împlinirea destinului pe care națiunea îl merită.

Și, din nefericire, suntem încă departe de toate aceste lumini.